Să presupunem că ai o boală gravă şi încep să apără probabilităţi oarecare de a vedea întunericul de la capătul tunelului.
Să presupunem că vin unii care cică te iubesc şi încep să bocească pe lângă tine ca şi cum ai fi deja mort.
Să presupunem că eşti impresionabil şi a fi optimist ar putea să reprezinte cheia pentru supravieţuire.
Pe cine ajută atunci bocetele celor care se vaită pe lângă tine gândindu-se probabil la ce se va petrece cu ei dacă tu tot ai murit, sau, în fine, e posibil să nu mai ai mult? Pe cine bocesc ei mai degrabă, pe tine sau propriile lor gânduri macabre?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu... -
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
11 comentarii:
Propria neputinta, Bogdan... Incapacitatea de isi/ne colora singuri zilele.
Poate ca ai dreptate... dar egoismul respectiv e unul important. Si daca doamne-fereste ... fara sa fi apucat sa impartaseasca mesaje ... tot o forma de egoism ar fi, insa o forma mai profunda si mai macinanta. Din pacate "intunericul de la capatul tunelului" ... e mai complicat decat o nota la scoala sau un pahar spart ... asa a fost dintotdeauna .. si desi s-au mai incercat "solutii" (religioase, stintifice sau doar de "bune practici") ... tot in egou-uri se ajunge :( ... manifestarile "sociale" sunt doar procedee prin care un ego-urile incearca sa interiorizeze mai usor situatia... si eventual sa ajunga in linistitoarele "tot ce s-a putut", "tot ce a trebuit", "tot ce se cuvine" ... etc
Moartea cuiva apropiat ne aminteste de propria mortalitate. De aceea o inconjuram cu tot felul de ritualuri ca sa ne linistim pe noi insine. Nu cred ca e egoism. E normal. Asa a fost dintotdeauna. Civilizatia nu e suficienta pentru a redresa acest soc primordial in alt mod. Dar la randul nostru o sa servim drept material de bocit la un moment dat. Cred ca e mai mult o chestiune de sistem decat un fapt individual.
Probabil oamenii cei bocitori au cele mai bune intentii, ca de obicei, insotite de o totala lipsa de intelegere a gandurilor din mintea celor din jurul lor, chiar daca ii iubesc. Simpatie e atunci cand suferim alaturi de cei suferinzi - empatie e atunci cand intelegem cum gandesc. Dar, cum era reclama la Mastercard, empatia nu se poate cumpara, si e in stoc foarte redus.
eu sunt impotriva bocelii cu toate ca foarte greu m-am abtinut de la ea la un moment dat. dar macar am facut-o pe ascuns, in singuratate. detest datul in spectacol. nu mi-ar placea sa ma boceasca nimeni, empatia adevarata e decenta.
ar fi pur egoistic sa astepti de la cineva sa isi frineze plinsul . sa dai expresie durerii mi se pare atat de firesc . atat de uman .
E clar că e vorba de un act uman, însă aşa cum sugerează Cosima, diferenţa poate fi dată de capacitatea de înţelegere.
Ce e mai important: (1) să îi iubeşti, să te exteriorizezi, să fii uman sau (2) să fi uman altfel, să transformi dragostea în a-ţi păsa de ce îi este util/plăcut celuilalt, să îl ajuţi să nu devină material de bocit?
(la urma urmei sistemul de care pomeneşte Vlllad e format din oameni)
pai cand vorbesti de un "sistem" in legatura cu emotiile l-ai dezumanizat deja din start daca pot sa zic asa !
este la fel ca si cu statisticile tale . crezi tu ca dincolo de cifre se poate adaposti vreun om ? o fiinta umana ? un destin cu tot pi-pa-po ? adicatelea-, dincolo de un sistem bine codificat ?
mda ! emotia a la ecola romaneasca de sociologie !!!
p.s. vezi ca exista si vietatii alea care "n-au scaun la cap" . care n-au trecut prin sita unui sistem de educatie/invatamant ... care cunosc doar trairea pura !!!
Emma,
Am să te rog să îţi stăpâneşti limbajul.
Nu mi se pare corect să etichetezi în mod negativ alţi participanţi la această discuţie, motiv pentru care am eliminat ultima ta postare.
rau ai facut . inca o dovada ca nu-l pricepi pe om si il doresti dupa un shablon. poate trebuia sa te faci arhitect . era cu mult mai lucrativ !
p.s. te-ai gandit ca daca te-ai exterioriza mai des nu ai avea asa probleme de ego ?
Trimiteți un comentariu