Despre minunatele teze de doctorat în științe sociale: un preludiu

Spicuiesc din referatele membrilor comisiilor ce examinează teze de doctorat. Și reproduc idea lor despre meritele tezei:

„Originalitatea tezei constă în faptul că face pentru prima oară în România XYZ.”

„Partea de originalitate este dată de studierea unei comunități până acum neinvestigate.”

„Teza de doctorat aduce pentru prima oară în rRomânia…”

„Teza de doctorat traduce pentru prima oară la noi scala XCCV…”

„Marele merit este de a studia și în România …”

Alooooo! Dragi și stimați profesori doctori abilitați, autori de articole în jurnale absolut minunate, creatori de școală, evaluatori de frunte, formatori de opinie… A arăta că și în România locuiesc oameni nu poate fi în nici un caz o rațiune pentru care se acordă titlul de doctor în științe. Din punctul meu de vedere, fraze precum cele de mai sus, relevă faptul că opinia dvs. despre teza cu pricina este că lucrarea este de o calitate atât de proastă, încât nu se găsesc alte merite pentru ea… Adică nu are nici un merit. Deci trebuie picată. Atunci de ce îi acordați calificativul „Foarte Bine” ??? (peste 90% din teze primesc acest calificativ)

„Lucrarea aduce contribuții importante în domeniul sociologiei din România”

Dacă luăm în serios astfel de lucruri, eu aș premia și tezele care aduc contribuții importate în domeniul sociologiei din Poiana Cucului, a științei politice din Poiana Pupezei, sau științelor comunicării din Coțofana de Sus. Că de aia scriem teze de doctorat. Ca să le premiem.


++++++++++++++
Această postare reprezintă doar un preludiu. Părțile serioase vor veni ... în curând.
Argumentul schițat mai sus este că nu merită să plătești pentru reinventarea roții. Dacă faci o teză de doctorat doar pentru a repeta și în România ce s-a studiat altundeva, atunci nu se cheamă că ai vreun merit, altul decât cel de a copia activitatea altuia. Adică tot un soi de plagiat. Studiile doctorale se presupune a fi îndreptate spre generarea de cunoaștere nouă. Și nu este ceva nou a arăta că în România trăiesc oameni guvernați de aceleași legi sociale ca în alte părți. A face ceva nou înseamnă să gândești acel lucru cu mintea ta, folosind ceea ce au produs alții până acum, și generând ipoteze despre societate, pe care (eventual) le testezi folosind date empirice. Iar datele pot veni de oriunde, nu doar din România. Nu de alta, dar România nu este o țară de pe Marte sau Venus...