Sâmbăta trecută am făcut câteva fotografii de la fereastră. Cea de mai sus am luat-o pe la ora 10. Maidanezul din centrul imaginii priveşte şi el uimit la frenezia cu care se trudeşte la îndeplinirea operaţiunii „bordura”. Se munceşte pe brânci, atipic pentru România. Maldărul de borduri din dreapta (a doua imagine), avea să dispară până pe la ora 16, când încă se mai lucra (a treia imagine).
E un lucru mărunt de care nu ne vom mai aminti cu uşurinţă peste ani. Un primar are şi el o firmă care produce borduri. Iar oraşul este împânzit cu borduri. Dar firma primarului nu accesează produce (direct?) decât 1,69% din afacerea cu pricina. Aşa ne spuse nouă primarul săptămâna asta, cu prilejul menţionării subiectului prin presă. Nu am reţinut care este suma corespunzătoare lui 100%. Sau poate nu o fi zis-o?
Oricum, oraşul va mai frumos: va avea borduri. Puse repede, că acuşi vin alegerile şi trebuie treaba încheiată. Nu mă pot opri să mă întreb dacă nu cumva afacerea o fi în pericol să fie anulată dacă se schimbă Consiliul Local?Poate că o şti mai multe maidanezul din prima imagine. Sau poate gropile din asfalt. Sau poate că şi-or trăi şi ele ultimele zile, îmi spun cu speranţă, gândindu-mă că aşa o fi tehnologia: dacă nu schimbi bordurile, nu poţi asfalta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu