Îi spun Irinei, la culcare, poezia obişnuită, pe care adesea mi-o repetă şi ea, ca un mic ritual: Noapte bună, somn uşor, vise plăcute, puricii să te sărute. Adaug subit o continuare nouă: Şi să îţi vină Moş Ene pe la gene!
- Moş Ene?? Acesta cine mai e?
Oups! Mitologia devine prea bogată! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu