Dacă tot am adăugat în mai multe din postările anterioare câte ceva pe la România pozitivă, vizita de ieri de la Muzeul Ţăranului Român şi cea de sâmbătă de la Cora mă întroc în România reală şi fac să adaug unele nume la lista de pe gard.
La MŢR personalul mi s-a părut deosebit de acru, în topul gardului aflându-se o cucoană pe numele ei Ioana, madamă ce se îndeletniceşte cu zbieratul la copii ("tu, dacă ai vomat în sala aia, nu mai intra şi în aialaltă" spuse fosta jună adresându-se unui băiat dintr-un grup de elevi aflaţi în vizită), sau cu interdicţia de a vedea de două ori acelaşi exponat ("nu te sui acolo, că ai mai fost odată" urlă mai târziu către Irina, ce încerca să facă un lucru ce altfel ea perfect legitim şi despre care întrebasem deja dacă este permis). Duduia Ioana se adaugă astfel de minune în galeria colegelor dânsei, de la care cu greu primeşti o explicaţie pe un ton amabil, care să nu îţi sugereze că nu e politicos să le deranjezi.
La Farmacia de la Cora Militari, am intrat şi imediat s-au lipit de mine, agresiv, un bodyguard şi o vânzătoare. Îi pun şi pe ei pe gard:evident că am părăsit rapid stabilimentul, fără a le da vreun ban şi am cumpărat ce doream din altă farmacie.
Mare e gardul şi locuri de cinste se găsesc din plin pe el.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
cred o sa constati ca nu-ti va ajunge gardul...
Până la urmă mă supăr, construiesc un gard mare de tot, şi nu mai calc prin curtea cu pricina, numită de unii România :(
La faza cu Ioana tzoapa nu am solutie inca. Pentru paznicii si vanzatoarele care se baga in sufletul meu solutia e simpla: te intorci spre ei si ii intrebi daca poti sa ii ajuti cu ceva, dupa care, in timp ce ei incearca sa mormaie ceva acolo, le spui ca ii chemi tu daca ai nevoie de ceva de la ei si ca pot sa se reintoarca la ce faceau inainte.
Am încercat, uneori merge, adesea nu merge.
Trimiteți un comentariu