Trei întrebări (post)electorale

1. Oare ce partid va câştiga din mobilizarea la urne? Aparent PDL şi PNL pierd pentru că au electori dintre cei ce profită de week-edul prelungit şi fac un mic concediu. Aparent PSD şi PRM pierd pentru că au alegători mai conservatori, mai puţin interesaţi de realităţi abstracte precum Parlamentul European. Aparent PRM câştigă, dat fiind că şi-a aruncat însăşi liderul în luptă. Pe ansamblu însă nu îmi prea vine a crede că mobilizarea va fi diferenţiată. Oare aşa să fie???

2. Oare exit-poll-urile or confirma sondajele preelectorale? Dar rezultatele numărătorii finale vor confirma exit-poll-urile?

3. Oare PNL va primi în exit-poll-uri, din nou, 2-3 puncte procentuale în plus faţă de numărătoare (acum nu mai este nici PNL-C, nici PNL-CD, nici asemuirea prea proaspătă cu PDL; dacă o astfel de diferenţă reapare, deja devine neplăcută pentru profesionalismul agenţiilor de colectare a datelor, iar întrebarea interesantă va fi dacă este indusă de reţelele de operatori, de modul de selecţie pe penultimul strat al eşantionării etc.)


Cum nu am avut vreme să scriu nimic despre alegerile de azi, pun mai jos şi contextul in care apar întrebările astea:


Pe la mijlocul anului trecut mă gândeam că, dacă există vreun scaun de "ales al poporului" cu adevărat interesant, acela ar fi cel de europarlamentar: ai de a face cu mult mai puţină murdărie, salariul este bun, stai o bună parte din timp într-o ţară unde nu e praf… Mă mai gândeam însă că e puţin probabil ca figuri importante ale politicii româneşti să fie atrase de o astfel de poziţie. Ce e drept nu mă gândisem că în cursa electorală vor apărea perdanţii de la parlamentare, activişti politici "mascaţi", de prin presă şi ONG uri, sau progenituri de celebri părinţi. Speram la ceva tinere speranţe…

Mă gândeam cu tristeţe că dezbaterea electorală va fi pusă în umbră de campania pentru prezidenţiale. Nu mă aşteptam însă ca Traian Băsescu să nu îşi fi desfăşurat propria-i campanie oarecum incognito. Nu mă aşteptam de asemenea la omniprezenţa dezbaterii despre criză…

Mă aşteptam să văd mai multe sondaje făcute în mod oficial cunoscute publicului in ultimele două săptămâni de campanie.

Nu am urmărit campania, sunt într-o lungă perioadă în care nu am prea mult timp de privit la TV sau citit ziare. Am căutat pe net şi am găsit doar două sondaje documentate oficial (CURS şi INSOMAR). Or mai fi şi altele, dar nu am dat de ele prin ziare sau pe site-urile agenţiilor de colectare a datelor. Ambele sondaje sunt de acum o săptămână, ceea ce binişor ca distanţă in timp, şi prezintă cifre oarecum similare celor de la alegerile din finalul lui 2008. PRM şi PNL cunosc în sondajele cu pricina uşoare ascensiuni faţă de sfârşitul lui 2008. Guvernul nu mai experimentează creşterea postelectorală obişnuită.

Afişele pe care le-am văzut în campanie (altfel lipsită de vlagă – firesc după ce partidele au cheltuit sume mari la alegerile parlamentare şi pregătesc bugetele pentru cele prezidenţiale), au fost în general dezamăgitoare. Cele câteva emisiuni din care am văzut frânturi, mi-au relevat lipsa de idei despre ce vor să facă a candidaţilor cu pretenţii intelectuale şi care se definesc drept bureţi îmbibaţi cu democraţie.

Aşa că nu am rămas decât cu cele trei întrebări, despre alegerile care in loc să fie cele mai interesante, sunt privite de mai toţi drept o formalitate…