Alte două cărţi despre anii 1980

Am continuat să citesc romane româneşti din ultimii 20 de ani. Iată acum două cărţi despre care aş spune că sunt mai degrabă scrieri experimentale, ambele căutând neapărat preţiozitatea, ambele ocupându-se de anii 1980. Ca de obicei, am notat de la 1 la 10, evident după gustul meu, şi cu precauţia că dau rar note mai mari de 8.

Filip & Matei Florian, Băiuţeii, Polirom 2006. Autorii exersează scrisul împreună, într-o carte ce imită stilul anilor 1980, al scrisului cu cod, în care cititorul trebuie să desluşească destul de desceea ce autorul nu spune sau doar sugerează folosind metafore ce ocolesc cenzura. Peste aceasta se suprapune o avalanşă de cuvinte şi virgule, prin care cei doi fraţi, autori, rememorează anii 1980, cu ochii copilului şi adolescentului de atunci. Cartea nu prea m-a prins. M-a surprins şi faptul că cei doi autori, deşi alternează capitolele, nu reuşesc să propună două voci tocmai diferite două perspective care să nu semene între ele. Poate că peste 20 de ani aş aprecia mai mult valoarea sa ca documentar.

Evaluare: 2/10. Alte opinii (toate contrare gustului meu): Silviu Man, . Arana, Liviu.


Hertha Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Humanitas, 2009 [ediţia originală, în germană: 1992]. Cartea propune o descriere a unor întâmplări mărunte din perioada comunistă. Oameni obişnuiţi, dar relativ depersonificaţi, trăiesc în carte scurte pasaje ale vieţii lor. Figura cea mai bine creionată este cea a personajului negativ, a celui ce în principiu este incriminat, dar căruia Hertha Müller îi subliniază în principiu nevoile, motivele omeneşti, intenţiile, fără a-i judeca însă deciziile, fără a-l demoniza. Este figura securistului, despre care mi s-a părut că este descris (şi) prin trăirile sale în mai mare măsură decât ceilalţi.

Din acest punct de vedere, al contrastului dintre personajele abia schiţate şi atenţia acordată celui hulit, experimentul propus de carte este fascinant: cartea este scrisă cu cod, în stilul din timpul comunismului, în care mai mult ghiceşti ce vrea să spună autorul, cu elemente ce pot fi cel mult intuite. Frazele sunt scurte, cu multe verbe, însă tabloul este unul static, adesea parcă auzindu-se lâncezirea timpului, într-un soi de vis halucinant şi vâscos. Din păcate tocmai această reuşită stilistică conduce la o lectură ce adesea este greoaie, plictisitoare.

Altfel, prin obsesia pentru omniprezenta Securitate, cartea mi-a amintit de Miss Bucureşti, a lui Richard Wagner, soţul autoarei laureate cu Nobel. De altfel cei doi au scris împreună scenariul iniţial al filmului Vulpe vânător. Ideea acestuia a fost prelucrată ulterior de Hertha Müller şi a devenit romanul de faţă.

Evaluare:6/10. Alte opinii: Liviu Drugă, Surorile Marx, . Ilă Citilă.