„Asta poate statul, asta plăteşte” a declarat săptămâna trecută Emil Boc, premier, referitor la faptul că Guvernul intenţionează să plătească datorii către (foştii) salariaţi ce au câştigat sau vor câştiga în instanţă procese împotriva administraţiei centrale. Aşa spune Gândul.
Oare cum ar fi să declar şi eu acelaşi lucru atunci când plătesc impozite: „Nimeni nu are bani undeva ascunşi, cât se poate se plăteşte” (am folosit, evident, un citat din Emil Boc).
Lege? Tocmeală?
PS. „Da, nu sunt bani, dar dacă oamenii ăia câştigă, vom negocia cu ei să accepte amânări ale plăţilor şi vedem ce le putem oferi în schimb” – aşa cred eu că ar fi fost o „tocmeală” care să respecte legea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu