Biserica, urbanismul şi Videanu

Este absolut clar că trebuie să construim o biserică. Proiectul există şi a tot fost abandonat cel puţin de prin anii 1930, românii merg din ce în ce mai mult la biserică, sunt oricum mai credincioşi decât toţi europenii, am construit noi şi o piramidă când nu aveam ce mânca, de ce nu am face şi o biserică enormă, la fel de mare ca piramida numită Casa Poporului,că oricum suntem mai săraci decât restul ţărilor din UE, în afară de bulgari.

Cu ocazia asta creăm locuri de muncă, atragem turişti străini care vor să vadă cea mai mare construcţie cu valenţe religioase din Mileniul III (şi probabil cea mai mare construită în ultima sută de ani), ce să mai, creăm dezvoltare.

E vorba evident de Catedrala Mântuirii Neamului.

Acum că am stabilit că trebuie construită neapărat, hai să discutăm niţel despre locaţie.

Condiițile sunt simple, în ordinea importanţei aşa cum cred eu că văd lucrurile feţele bisericeşti:
1. Trebuie să fie pe un deal, altfel nu se poate. Deci trebuie să fie pe Dealul Spirii, singurul deal din Bucureşti.
2. Are nevoie de o suprafaţă mare.
3. Trebuie să domine simbolic centrul puterii politice.
4. Trebuie să fie uşor de accesat cu metroul, tramvaiul, şi de către maşinile care vin din afara Bucureştiului.
5. Nu ar fi rău să umple conturile unui partid sau mai multora, de preferinţă celor aflate la putere.
6. Nu ar trebui să perturbe prea mult traficul.
7. Nu ar trebui să afecteze puţinele spaţii verzi existente în Bucureşti.

(în opinia mea singurele lucruri importante sunt 6 şi 7, dar asta e altă mâncare de peşte, hai să lucrăm în logica Patriarhiei şi puterii).

Hm, păi în cazul acesta a face Catedrala în curtea Casei Poporului ar fi cam a doua alegere pe listă. Prima este un teren care este oarecum deasupra Cotrocenilor, deci domină nu Parlamentul, ci chiar Preşedenţia, cea pe care românii o consideră principalul pol al puterii în stat (premisa 3).
E tot pe deal (1); e relativ aproape de pasajul Basarab (4); e lângă o ramură subutilizată a metroului uşor băsescian (4) şi ar putea justifica banii investiţi în construcţia acesteia (8!!); e cam la fel de departe/aproape de metrou ca şi locaţia de la Parlament (4); e o suprafaţă mare (2); e pe terenul unui membru marcant al PDL (5), nu este un spaţiu spaţiu verde (7).

Prin urmare, mă întreb dacă nu ar fi mai bine pentru toată lumea ca domnul Videanu să vândă terenul cu pricina către statul român, la suprapreţ, şi toată lumea să fie fericită?