Left-overs: Quality of Living ... de la Mercer

Mercer este o companie care alcătuieşte din când în când topuri, evitând însă să dea prea multe detalii în versiunile existente despre modul în care îşi construieşte şi îşi agregă indicatorii. Le vinde apoi pe bani mulţi. Am fost rugat ieri de Evenimentul Zilei să îmi dau cu părerea despre topul Quality of Living 2008 (cu date 2007), în care sunt clasificate 215 oraşe, în principal după indicatori de infrastructură. ca de obicei, au rămas multe lucruri de zis, spaţiul unui anunţ din ziar fiind în mod natural unul îngust. Iată aici ceva astfel de comentarii, cam dezlânate, care mi-au trecut prin minte referitor la poziţionarea Bucureştiului pe locul 108 din 215 oraşe în topul respectiv:

Aş atrage mai întâi atenţia că NU avem de a face cu un top al Calităţii Vieţii, ci mai degrabă unul al calităţii locuirii, al calităţii vieţii urbane (Mercer face distinctia asta clara pe site). În al doilea rând, trebuie observat că Mercer nu propune tocmai un top exhaustiv, ci sunt luate în considerare doar anumite oraşe. Metodologia de calcul şi agregare a indicatorilor nu este tocmai complet descrisă în materiale disponibile online, însă este rezonabil să considerăm că avem indecşi relativ corect calculaţi.

Principala precauţie pe care este bine să o avem în minte în interpretarea rezultatelor este legată de normativitatea utilizată în alcătuirea topului: Mercer a ordonat oraşele luate în considerare după indicatori stabiliţi ca fiind universali de către experţii/colaboratorii companiei, însă care nu sunt în mod necesar adaptaţi specificului cultural al oraşelor comparate.

Poziţia Bucureştiu-lui nu este nici bună, nici rea. Capitala României stă mai bine decât alte cinci capitale UE şi se plasează în prima jumătate a oraşelor luate în considerare. Ar fi o poziţie peste situaţia generală a ţării. Să nu uităm însă că acesta nu este un top al sărăciei (nu ia în calcul disponibilitatea unor servicii de calitate şi capacitatea de a le cumpara), ci mai degrabă al prezentei infrastructurii urbane. Iar o parte din această infrastructură este dată doar de mărimea oraşului. În absenţa unor informaţii clare despre modul de clacul al indicatorilor consideraţi, este greu de spus dacă poziţia Bucureşti-ului include sau nu gradul real de acces al populaţiei la infrastructură şi, mai mult, calitatea acesteia (de exemplu faptul că toţi locuitorii au acces la un serviciu medical nu spune nimic despre calitatea acestuia).

În raport cu New York-ul, oraşul de referinţă în calcularea indexului calităţii locuirii, nu s-a schimbat nimic în 2007 (anul pentru care sunt prezentate datele) faţă de 2006. Acesta nu este deloc un lucru suprinzător, nici un oraş nu îşi schimbă faţa de la o zi la alta, mai ales atunci când discutăm despre infrastructură, cea care contează predominant în evaluarea Mercer. Faptul că New York-ul îşi păstrează cam acelaşi loc în top (pierde un singur loc în clasificare, faţă de anul trecut), sugerează şi că Bucureşti-ul a progresat în acelaşi ritm cu New York-ul. Aceasta însă este o veste proastă. Distanţa faţă de oraşele de la vârful ierarhiei este una destul de mare, iar ritmul de creştere a capitalei României, ar trebui să fie unul superior, dacă ne-am dori să urcăm mai sus în ce priveşte calitatea vieţii urbane.

Nu mă aştept ca în topul pe care Mercer il va realiza peste un an, doi sau chiar mai mulţi să constatăm creşteri spectaculoase ale Bucureşti-ului. Ceea ce ar fi însă de sperat ar fi să sesizăm un trend ascendent al indexului.