Faptul că educaţia în România arată prost este deja o temă pe care o vehiculează toată lumea. E la modă să spui ceea ce în urmă cu câţiva ani nu vroia aproape nimeni să recunoască.
Acest lucru însă face la fel de mult rău educaţiei ca şi nerecunoaşterea hibelor.
Am auzit numeroşi membrii de rang înalt ai administraţiei publice - preşedintele, secretari de stat în Ministerul Educaţiei, alţi miniştri etc. - afirmând public că şcoala românească este de o calitate discutabilă. Am cunoscut responsabili importanţi din Ministerul Educaşiei care îşi trimit copii să studieze fie în afara ţării, fie la şcoli particulare.
Semnalul este clar.
Pe de altă parte, cel mai des povestea cu slăbiciunile educaţiei este utilizată aproape exclusiv în scopuri electorale. Simpla enunţare a problemei şi transpunerea ei în lucruri "sexy" pentru mass media nu ajută nimănui. Marian, pe vremea când eram colegi de birou, avea un screen saver care repeta fraza: "simpla constatatre că eşti prost nu te face mai deştept".
Politicienii se apleacă mai ales asupra chestiilor şocante, de genul filosofi versus ospătari, iar presa, cu slăbiciunile ei profesionale, nu reuşeşte să preia şi să poarte în dezbaterea publică altceva (chiar mă întreb, din ce în ce mai des, dacă libertatea presei chiar este cel mai mare câştig postdecembrist. Adesea găsesc însă avantaje net superioare, precum libertatea de mişcare, antreprenoriatul etc.)
Pe urmă nimeni nu se înghesuie să observe că sistemul educaţional este prost aproape dintotdeauna. Noi toţi suntem produsul lui. Iar problema poate vine şi de aici, dat fiind că peştele de la cap se cam împute.
Nu ar fi rău, prin urmare, să discutăm despre problemele reale ale educaţiei şi mai puţin despre prostiile spuse cu seninătate de diverşi aleşi ai neamului. Altfel, nu facem altceva decât să ajungem să confirmăm lumii brandul despre care vorbeşte Claudiu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu... -
E simplu. Vă ofer două mostre din ce am auzit la TV, în timpul meciurilor de la Cupa Mondială (citatele sunt aproximative): Arbitrajul din U...
8 comentarii:
Esti sigur ca vrei asta? Uite cateva forme care eu zic ca-s suficient de generale ca sa dea fondul sistemului care broduce brandul lui Claudiu:
1.pretentia elitista e o manipulare statistica... premiile la olimpiada sunt de fapt putine fata de numarul de "elevi" din sistem, si premiul 1,2,3 inseamna doar procentaje din punctajul cel mai mare. locul I nu inseamna primul, locul II nu inseamna al doilea ... etc pentru ca sistemul global al olimpiadelor se bazeaza pe "participare" si incurajarea participarii ... in timp ce in sistemul nostru e perceput ca un sistem de selectie si ca o justificare pentru ratarile cu ceilalti elevi.
2. elitele nu-s produse de sistem ... ci mai degraba de eforturi individuale si eventual de o indulgenta din partea sistemului. Faptul ca tind sa se stranga spre o institutie sau alta de invatamant tine mai degraba de mediu social si nu de demersul sistemului.
3. nu exista indicatori reali de performanta a "profesorilor", trecerile de la un ciclu la altul, de la un grad la altul, de la o institutie la alta sunt de cele mai multe ori administrative sau doar simulacre de profesionalism.
4. nu exista comunicare intre ciclurile de invatamant, sau intre invatamant si societatea reala. Si cand accidental se intampla ceasta comunicare ea nu e facuta sistemic. Aceasta "inchidere" in microsisteme produce inadecvare si lipsa de obiective.
5. in invatamant se perpetueaza forme profund ipocrite: se copiaza, se invata pe de rost, se invata punctual pentru o nota, se prezinta ca proprii materiale facute de altii. E trist dar aceste lucruri sunt perpetuate in special de profesori ... care la randul le-au folosit cand erau elevi. Este absolut inadmisibil sa prinzi profesori copiind ei insisi pentru un grad, un titlu, o pozitie .
6. violenta, discriminare, foloase necuvenite, santaj ... fapte antisociale si reprobabile oriunde altundeva ... in scoala-s tolerate.
7. desi mediu profesorilor abunda de structuri organizationale practic cele mai vizibile raman cele sindicale in detrimentul celor profesionale.... iar cele sindicale sunt in mod evident concentrate pe "protectie social" si nu pe rezultate profesionale.
8. abuzul de status practicat in grup sau individual de catre profesori mareste distanta fata de elev. Dap... el e cel care da nota, asista la bac, corecteaza teze etc.... dar rolul lui profesional ar trebui sa presupuna apropierea de elevi nu distantarea.
9. finantarea in invatamant n-are nici o legatura cu activitatea prestata. Imposibilitatea unei finantari diferite plecand de la activate si rezultatele activitatii fac din activitatea scolara o zona de interes secundar.
10. lipsa de comunicare reala cu parintii si chiar cu elevii face ca doate gradele de libertate sa fie practic anulate
De ce ar fi problema sistemului educational mai altfel decat alta? La fel se discuta despre sanatate, despre asigurari, despre somaj, despre pensionari, despre drumuri, despre turism... problema sistemului educational nu este sistemul educational, este structura de decizie - politica deci.
Si va rog sa nu va umflati ca Basescu e de vina, fiindca nici ailalti dinainte nu au facut si n-o sa faca nici cei de dupa. Pe pariu.
tare complicata este chestia cu educatia in general nu-i asa ? incepe de undeva . continua .. se ramifica .. se impiedica candva .. pe parcurs ( in general cred ca e vorba de bani - stii tu ? bugetul - prioritatile )
in sfarsit ... dar cum e si asta unul din multele "fenomene sociale" iata ca e job-ul tau sa-l cercetezi si sa spui si altora despre ce e vorba .
sa ma tiiiih la curent da ? :))
@Osterhase: mi se pare firesc să discutăm şi despre alte părţi ale societăţii în mod similar, luând în considerare scopul pentru care sunt create, modul de funcţionare şi nu doar aruncând cu cuvinte.
De altfel, aici e vorba şi de inabilitatea celor din sistemul educaţional de a transmite către societate semnale despre care sunt problemele esenţiale ale sistemului.
Mai mult, sistemul educaţional, în general, nu este un factor de progres, ci de conservare a ordinii, el asigurând socializarea comună în spiritul aceloraşi valori - altfel s-ar ajunge rapid la păruieli continue între generaţii, generalizate la nivelul întregii colectivităţii :)). Prin urmare este total aiurea să acuzi un politician sau altul de starea sistemului educaţional, când aceasta reflectă de fapt nivelul de dezvoltare al societăţii în ansamblul ei.
Ce poţi face este însă să tragi de mânecă politicieni iresponsabili care aruncă cu cuvintele în stânga şi dreapta, contribuind la menţinerea stării generale de confuzie...
@Cristi: corect. Aşa arată diagnoza sistemului. Întrebarea este cum faci să îl schimbi. Cum faci sistemul (şi societatea în ansamblu) să gândească în termeni de eficienţă şi nu de relaţii sau de imagine.
Pentru că, la urma urmei, ce se întâmplă adesea azi este să avem un simplu joc pe care noi l-am înbvîţat în adolescenţa comunistă ţi pe acre acum îl transmitem mai departe generaţiilor viitoare: "noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi".
În termeni şcolari asta înseamnă că elevii se fac că respectă regulile şcolii, iar profesorii se fac că predau. Eliminând exagerarea din fraza de mai sus, ajungi la întrebarea cum faci să ai cadre didactice care chiar ştiu ce au de făcut şi părinţi/elevi care ştiu să respecte scopul pe care îl au de îndeplinit cadrele didactice.
Cu atat mai mult nu ai nici o sansa sa rezolvi sistemul educational, luat in parte. Tocmai fiindca este doar o parte a unui mecanism mult mai mare pe care il reflecta. Schimbarile pot sa fie numai mici, treptate si venite din interiorul societatii. Nu o sa avem brusc un sistem de invatamant bun care sa traga societatea inainte, nici un sistem medical perfect, dar un pas mic aici si unul mic dincolo pana la urma pot influenta toate componentele.
Asa-i.
Bogdan ... raspunsul la intreabarea aia grea (Cum faci sa-l schimbi?)... incepe cu acceptarea ca exista mai multe variante de raspuns. Mai multe posibile si nu doar "altceva" ipotetic in raport cu "asa cum e" concret.
Si daca admitem ca exista mai multe raspunsuri posible... o sa admitem si ca "fixarea in post" nu e obligatorie ... ca finantarea mixta e o posibilitate, ca diferentierea profesorilor/ claselor/ specializarilor/ institutiilor e oricum o realitate . Ca oamenii pot fi diferiti.
Nu cred nici eu in "sculatul de dimineata al tuturor croiti sa schimbe sistemul", in plus nu cred nici in "eficienta" folosit ca slogan. Dar acceptarea faptului ca s-ar putea un pic mai bine... sta la indemana fiecarui profesor/ elev. Cel putin pe lucrurile evidente: violenta, copiat,scop asumat ... nu tine de lege sau de presiunea spatiului public. Ar fi un inceput ... si inceputuri d-astea sunt convins ca-s multe in sistem ... trebuie doar ca ele sa fie performate pana ajung la stadiu de norma.
Trimiteți un comentariu