Despre formă, fond şi limbă

Mi se întâmplă des. Vine câte un mare om şi îmi corectează fraza. De regulă sunt preocupaţi de „englezisme”. Cum să zici „aplicaţie”, „bonding social capital”, „toleranţă etnică”, „locaţie” etc. când astfel de cuvinte sau sensurile în care le foloseşti nu sunt incluse în DEX? Le explici răbdător că limba se schimbă, că dacă ar auzi româna vorbită acum 150 de ani s-ar putea să aibă probleme să o înţeleagă şi la fel se întâmplă cu orice limbă, de la engleză la rusă. Te privesc superior şi discuţia merge, eventual, mai departe. Apoi te corectează din nou. De fapt ei sunt stăpânii conversaţiei, ei câştigă orice argument, căci nu îţi răspund deloc la fondul celor discutate, ci se agaţă, disperaţi şi tenaci, de forma cuvintelor. Permiteţi-mi să am rezerve faţă de bunele intenţii ale unor astfel de companioni, conservatori şi filfizoni.