Vremea minerilor: Timişorenii (??) caută dreptatea cu forţa

Hai să vedem cum a devenit echipa de fotbal Fulgerul Bragadiru o mare vedetă naţională şi cum timişorenii par a fi participanţi la un soi de mineriadă. Mai întâi am postat istoria, în 10 puncte plictisitoare, apoi vin concluziile.

1. Salt înapoi în timp, acolo unde a început totul: în sezonul 1996-1997, Politehnica Timişoara, echipa care după al doilea război luase locul Ripensiei şi Chinezului în simpatiile microbiştilor bănăţeni, retrogradează în Divizia B.

2. Rănile Timişoarei fotbalistice sunt parţial cicatrizate de surprinzătoarea promovare a UMT-ului în sezonul 2000-2001. Numai că şi UMT va retrograda imediat, nerezistând în Divizia A decât un sezon şi fără a lăsa impresia că poate promova în sezonul următor.

3. Politehnica, alintată adesea Poli, avea să joace în Divizia B o vreme, până în sezonul 2001-2002, când termină ultima şi pică în Divizia C.

4. În 1999, certurile între patronii/acţionarii clubului, Universitatea Politehnică din Timişoara, primăria oraşului şi alte diverse grupuri şi grupuleţe duc la apariţia Clubului AS Politehnica Timişoara.

5. În sezonul 2000-2001 (acelaşi în care UMT retrogradează), în Divizia B, o „mare” echipă ataca promovarea. Echipa se chema Fulgerul Bragadiru. Proprietarul, Gheorghe Florea, era cel ce vânduse cu Rocar lui Gigi Neţoiu. Aşa cum aminteşte un articol din decembrie 2001, apărut în Ziua, Fulgerul era lider în B1 când Toni Doboş a devenit antrenor şi patron al echipei, pe care a botezat-o FC AEK Bucureşti.

Deci Fulgerul Bragadiru => AEK Bucureşti.

6. AEK, cu un patron devenit antrenor secund la echipa naţională (!) avea să promoveze imediat în Divizia A. Aici fuzionează cu Clubul Sportiv Universitar Politehnica Timişoara (cel ce patrona echiap de fotbal AS Politehnica Timişoara, din Divizia C), se mută la Timişoara şi devine Poli AEK Timişoara. Aşa cum se spune prin ProSport-ul din vara lui 2002, Politehnica Timişoara juca la momentul respectiv în Divizia B, iar AS Politehnica Timişoara în C. Cum UMT tocmai retrogradase în B, era momentul propice să speculezi simpatiile fotbalistice ale oraşului. Presa vremii notează clar existenţa a două cluburi cu acelaşi nume: Poli, făcând referire la Politehnica lui Zambon (vezi mai jos).

Deci AEK Bucureşti => Poli AEK Timişoara.

7. Prezenţa Poli AEK la Timişoara este presărată cu varii scandaluri în rândul managementului, acţionariatului, relaţiei cu Primăria, aşa cum se reflectă şi în istoria prezentă pe site-ul Primăriei. Situaţia devine ceva mai stabilă după ce Doboş vinde clubul actualului patron. În timp, clubul îşi mai schimbă numele în urma proceselor cu Zambon, fostul finanţator al Politehnicii…

Deci Poli AEK Timişoara => FCU Poli Timişoara => FCU Politehnica Timişoara.

/Mai vede cineva aici un proces de redefinirea a situaţiei? Oare câţi suporteri violeţi susţineau în 2001 că adevărata Poli Timişoara este echipa patronată e atunci de Doboş?/


8. Înapoi în timp: Prin 2001, Claudio Zambon, patronul/sponsorul clubului de fotbal Politehnica Timişoara, aflat în conflict cu Primăria oraşului şi, în general, cu mai toată lumea, mută echipa pe la Drăgăşani, apoi înregistrează clubul şi îl afiliază drept Fotbal Club Politehnica Timişoara Bucureşti, după cum o spun oficialii FRF. Suporterii timişorenii susţin astăzi că această Politehnică a lui Zambon are de fapt în istoria ei o discontinuitate de aproape doi ani, în care timp filiaţia a fost preluată de AS Politehnica Timişoara. Cazul, pe lung, este expus aici.

9. Zambon negociază la un moment dat vânzarea numelui şi palmaresului către Marian Iancu şi fosta Poli AEK, însă nu reuşesc să se înţeleagă, deşi fiecare pretinde altceva. Astăzi, conform site-ului clubului, echipa joacă în Liga a IV-a.

Deci Politehnica Timişoara => FC Politehnica Timişoara Bucureşti

10. În urma proceselor, clubul patronat de Marian Iancu e forţat să renunţe la nume şi culori, iar apoi depunctat, ocazie cu care suporterii ies în stradă.

Deci FCU Politehnica Timişoara => FC Timişoara.

Acum, moral vorbind, e probabil ca Zambon să nu aibă dreptul la palmaresul Politehnicii Timişoara. Dacă urmărim însă filiaţia, pare că echipa care joacă acum la Bucureşti este cea îndreptăţită la palmares, în timp ce cea de la Timişoara se poate mândri mai degrabă cu performanţele Fulgerului Bragadiru. Indiferent însă de acestea, actualul patronat avea diferite căi legale de a rezolva situaţia, cumpărând eventual „asset”-ul zambonian şi anume filiaţia.


A profita de starea emotivă a unei mase de suporteri pentru a-i instiga prin declaraţii să iasă în stradă mi se pare un lucru grav, lipsit de bun simţ. Îmi aminteşte de mineriade. Patronatul actual al echipei de la Timişoara ar trebui, în opinia mea, să folosească mijloace legale să îşi susţină punctul de vedere, dacă vor să arate că au dreptate. Altfel însă, Iancu şi ai lui par a fi mai degrabă oameni de afaceri mai puţin capabili decât hulitul Zambon, pe care nici măcar numele nu pare a-l recomanda…

Pe de altă parte, în opinia mea furia suporterilor ar trebui mai degrabă îndreptată spre prostul management al propriului club, decât către instanţele sportive româneşti sau internaţionale. Deh, chestie de responsabilitate!