Cunoscut în afara Olandei drept Den Bosch, Herzogenbusch, sau Bois-Le-Duc, Boscoducale sau Bolduque, oraşul poartă acest bizar nume în amintirea unui duce ce a întemeiat aşezarea la marginea unei păduri care a cam dispărut de mai multe secole. În locul său a răsărit un plăcut orăşel de 135.000 de locuitori, cu ceea ce Lonely Planet zice că ar fi „the f
inest” biserică gotică din Olanda. Nu trebuie însă să vă aşteptaţi la mare lucru de la Catedrala Sint-Jan, simpatică, cu un tavan interesant si vitralii de calitate, dar sub cea din Metz, ca să nu mai zic de Domul din Köln, ca să aleg exemple aflate la maxim 300 de kilometri distanţă.
‘s-Hertogenbosch este locul de baştină a lui Hieronymus (sau Jeroen) Bosch, prezent cu câteva lucrări în Muzeul Brabantului de Nord, în care muzeu însă, toate informaţiile sunt în olandeză. Alături de câteva pânze ale unor pictori olandezi celebri (între ei, evident, Bosch, dar şi Pieter Breughel, Vincent van Gogh ş.a.), muzeul, care însă nu e fantastic, mai adăposteşte diverse colecţii de arheologie şi obiecte din Evul Mediu. Există o cameră în care, printr-un joc interesant de oglinzi, poţi vedea obiecte din urmă cu 4-5 secole, iar apoi, apăsând pe un buton, apare corespondentul lor de astăzi. Impresionantă este mai ales evoluţia … foarfecelor, dar şi a paharului, curelei etc.
Cel mai mult mi-au plăcut însă străzile liniştite, presărate cu cafenele şi berării, cu clădiri
simpatice, parcă mai bine întreţinute decât în Amsterdam sau Haga. Câteva canale pigmentează oraşul şi aici, călătoria cu vaporaşul printre ele fiind posibilă în lunile mai călduroase. A, să nu uit, plecând cu trenul către Tilburg, la ieşirea din gară, imediat pe dreapta, se văd câteva blocuri noi, haioase prin alura lor futuristă, de pânză de corabie ce merge cu viteză maximă. (pentru foto vezi aici).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu