Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire:

-          Domnul Bogdan Voicu?

-          Da

-          Sunt XXX YYY de la Banca WWW, îmi puteți comunica data nașterii pentru a putea continua convorbirea?

-          Nu, de ce aș face-o?

-          Pentru că altfel nu vorbim.

-          Păi și eu de unde știu cine sunteți, sunați de pe un număr de telefon necunoscut...

-          Sunt de la Banca WWW, vreau să vorbim despre contractul de împrumut auto.

-          Așa...

-          Păi spuneți-mi data nașterii ca să confirm că sunteți dvs., pentru siguranța dvs.

-          Tocmai pentru siguranța mea nu pot să v-o comunic. Habar nu am cine sunteți, eu cum confirm că nu dau date personale unui necunoscut?

-          Sunați-ne înapoi pe acest număr.

-          Tot un număr necunoscut rămâne, eu vă sun, vă spun chestii, dvs. mă furați. Mai bine sun la Poliție.

-          Faceți cum doriți dvs.

 

 

Fie la Banca WWW oamenii sunt desprinși din „Căldură Mare” a lui Caragiale, fie numărul de telefon 0372048011 este folosit de niște hoți.

Soțietatea, moravurile, prințipiurile, plagiatul

„Ce am furat? A fost o propozitie pe care am scris-o altfel, dar avea acelasi sens, dar dupa am modificat. Si graficele și explicațiile eu le-am făcut. De aceste lucruri nu se mai ține cont?”

Meseria de plagiator nu a fost niciodată ușoară. Dimpotrivă. Doar că a devenit banală. Și zgomotoasă.

Societatea românească a promovat această profesie la scală de sport național. Am auzit numeroase remarci în acest sens de la colegi de generație (mă îndrept spre 50 de ani), care îmi explicau cum a copia așa, o parte din lucrare, nu e un lucru grav. La urma urmei avem exemplul lui Ponta, lui Kovesi (da, „doar 4%”), lui Oprea, și a pleiadei de doctori în drept și științe militare care sunt pe poziții de șefi pe la varii procuraturi, curți de justiție, ministere șamd.

Efectul este simplu: plagiatorii din foarte tânăra generație sunt vocali. Pretind că lor li se cuvin drepturi.

„Plagiat o propoziție, pe bune? Pentru propziția aia restul dispare? Am modificat dupa, n-am reprodus nicio lucrare”

Citatele pe care le vedeți în acest text sunt simple reproduceri din zisele unui student oarecare, neipotetic. Domnia sa mi-a trimis o lucrare care, în partea de debut plagia pur și simplu dintr-o colegă. Restul constituia o lucrare mediocră, ar fi luat cam 25% din punctaj, poate chiar mai puțin.

“Deci, din 100% dacă a fost 5% plagiat și nici măcar atât”

Regula clară, anunțată de mine de la bun început, și repetată la curs, era că plagiatul este sancționat drastic. Prin urmare, am notificat studentul că plagiatul nu este acceptat si punctajul este 0.

Din acel moment, a început un val de mesaje dinspre student către mine. Mai întâi s-a făcut că nu pricepe și a tăiat acea parte retrimițând lucrarea, ca și cum ar fi fost versiunea inițială. Nu am reacționat. Apoi s-o fi prins și el că Google Classroom ține un istoric al materialelor încărcate ca temă și a pretins că a copiat doar definițiile unor indicatori. Deja era amuzant. Bibliografia recomandată făcea trimitere la noțiunile pe care pretinde că nu avea de unde să le știe ... Pusese sursa, în sensul că se afla în lista de referințe, dar nu folosise vreo citare. În plus, nici măcar nu îl penalizasem pentru plagierea „sursei”, ci pentru copiatul de la colega sa... :(

“Plagiat? De unde sa stiu eu despre ISCED? Nu e plagit, am pus sursa acolo. Doar o formulare pe care ulterior am modificat-o am luat-o dintr-o sursă comună, dar atât. În rest, eu am făcut comparațiile și restul lucrării...”

Lucrarea venise cu întârziere. Conform regulilor anunțate de la bun început, venea o depunctare oarecare. În cazul său nu se mai aplica oricum, fiindcă plagiatul îl dusese direct la 0 puncte. Dar asta nu a împiedicat studentul să caute nod în papura întârzierii, încercând să obțină o mărire de notă pentru faptul că la următorul proiect, dat fiind că universitatea schimbase durata vacanței, acceptasem întârzieri și anunțasem acest lucru. Vorba lui Ion Iliescu „ce are X cu Y???”

Apoi a început presiunea prin comparație: cum să ia el la fel de multe puncte precum unul care nu a trimis deloc proiectul? I-am răspuns, pentru prima oară: „Comparația cu o persoană ce nu a făcut proiectul este binevenită. Ea oferă prilejul să observăm că acea persoană este onestă. Din moment ce acea persoană are 0 puncte, oare cât ar trebui să aibă cel ce a furat?”

Fără îndoială, în spiritul normelor din societatea românească, studentul ce a furat ar trebui să devină prim ministru sau măcar ministru. În naivitatea mea, eu cred încă în „rule of law” și chiar dacă pot exista circumstanțe care să impună flexibilizarea regulilor, aici nu era cazul. Pot fi plagiate neintenționate, cuvinte preluate din propriile notițe fără a realiza că e vorba de un citat, dar aici era vorba de a copia pur și simplu după un coleg.

Rolul universității este de a ajuta studentul să își dezvolte capacitatea de a gândi cu mintea lui, de a exprima propriile sale opinii, de a produce lucruri de calitate. Dacă încurajăm reproducerea, oprim progresul, iar asta e departe de menirea universității. Uite, spre exemplu, în pagina celor de la Oxford lucrurile acestea sunt explicate pe îndelete: https://www.ox.ac.uk/students/academic/guidance/skills/plagiarism?wssl=1 Cei de acolo spun că a persista în astfel de atitudini poate conduce la exmatriculare

Da, știu, mi s-a mai spus: pretind standarde „prea ridicate”. Asta e, mi se pare firesc să le pretind, mai ales că sunt extrem de joase în comparație cu alte locuri din lume.

Hai să nu ne mai furăm căciula ... academic vorbind

În campania electorală din 2000, ridicolul om politic Corneliu Vadim Tudor se bătea cu pumnul în piept că ar fi fost declarat "omul anului" de către un mare institut american. Era de fapt consecința unei invitații pe care o primise, așa cum primisem mulți și încă primim, de a plăti niște bani ca să ni se dea o diplomă cu care să ne dăm mari. Atât și nimic mai mult. „Vanity” este eticheta pusă unor astfel de întreprinderi în care plătești ca să îți arogi merite ce nu există. „Tichie de mărgăritar” era metafora folosită mai de demult.

Tot tichie de mărgăritar și-a pus în urmă cu câțiva ani un alt absolvent submediocru al sociologiei românești, care a spămuit întreaga comunitate lăudându-se că este singurul sociolog român tradus în limba americană. Evident, înșiruirea de cuvinte căreia îi zicea carte era publicată într-un exemplar, pe banii lui.

Primesc mereu mesaje care mă îndeamnă la astfel de prostii. Omul anului, a fi tradus în spaniolă, a publica la jurnale inexistente de mare prestigiu, a participa la conferințe simbolice, dar prezentate cu mult tam-tam. Sistemul penitenciar a făcut mare bine lumii academice românești, ducând cărțile în desuet. S-a văzut astfel cam cum se publică la edituri din România. E semnalul clar că volumele nu au ce căuta ca parte a sistemului de evaluare academică, fiind prea ușor de falsificat ca și criteriu cantitativ. Evaluarea lor „calitativă” este de asemenea nepotrivită depinzând prea mult de calitatea și sensibilitățile omenești ale celor care evaluează.

E cazul să renunțăm de altfel și la conferințe. Uite un exemplu, pe care îl redau ca atare, fiindcă îl consider public, atât timp cât emailul pe care îl reproduc parțial mai jos este adresat la grămadă către câteva zeci de persoane.

Nu cunosc pe onorabilul domn „assoc.prof.Firica J. PhD”. Și nici nu sunt flatat de a fi invitat drept „keynote speaker” la un simulacru de știință care trântește laolaltă toate ingredintele pe care nea Firica acesta le avea prin frigider, combinând „dental medicine & equipment” cu „Tourism&Leisure&Pleasure”. Erorile de exprimare în limba engleză nu îmi aparțin.
Contextul este simplu: unul dintre criteriile de evaluare a celor ce doresc să urce în ierarhia didactică și de cercetare este de a fi „keynote speaker” la o conferință „internațională”. Un alt criteriu ușor falsificabil, după rezultă de mai jos:

Mesajul de la pretinsul domn Jean Firica, cu formatările originale:

Dear Distinguished Colleague,

Dear friends,

  

I invite you to become member or keynote speakers of the Scientific Committee 

International multidisciplinary scientific congress.

International Congress of the Medical Sciences, Education, Behavioral Sciences and Physical  Rehabilitation from the perspective of quality of life - with exposition.  Romania, 27-29 may 2016, Craiova. 

 I invite you to become members of the Scientific Committee and moderators (please propose other colleagues)

* areas, sections can be extended (to request and participate)

SCIENTIFIC PROGRAM and SECTIONS

1. SECTION MEDICAL SCIENCE	MODERATOR
1. General medicine & Public Health
2. Dental medicine & Equipment
3. Pharmaceuticals & Medical Devices
2. SECTION EDUCATION & EDUCATIONAL RESEARCH	MODERATOR
1. Education health, Art & Music therapy
2. Teaching & Exact Sciences
3. Specialized languages & comunication
4. Innovation and Education
5. Special education
6. Physical education and sport
3. SECTION PSYCHO-PEDAGOGY- PSYCHIATRY-SOCIOLOGY	MODERATOR
1. Psychology & Psychiatry
2. Cognitive, Psychological & Behavioral Sciences
3. Psychotherapy & Health psychology
4. Sociology, philosophy of education & healthcare
5. Experimental pedagogy
6. Medical sciences in kinetotheraphy
4. SECTION ANTHROPOLOGY, PERFORMING SPORTS, HISTORY	MODERATOR
1. Anthropology
2. Medical anthropology
3. Anthropology of media and sports
4. Performing sports
6. Rehabilitation & Adapted Sports
5. SECTION TOURISM-LEISURE-PLEASURE, MANAGEMENT	MODERATOR
1. Tourism&Leisure&Pleasure
2. Management&marketing in sport
3. Tourism management
4. Sport&tourism
5. Law, legislation medicine&sport
6. Health tourism

    *     areas, sections can be extended: Mathematics and Natural Sciences, Engineering  Sciences, Biological and Biomedical Sciences, Social Sciences, Humanities and Arts          (to request and participate)

    * * 

send the desired category (

members of SC, moderators, keynote speakers 

) 

for drawing up the final invitation

Best regards

assoc.prof.Firica J. PhD

 Univ Craiova, RO

 

"Nu-i așa că nu aveți încredere în VW?"

E adesea util să te uiți la greșelile altora ca să înveți din ele.
Deschid cu acest post o rubrică în care voi sublinia din când în când erori mai mult sau mai puțin flagrante în sondaje ce devin publice.
Pentru a sparge gheața, cel mai potrivit este să încep cu un sondor online, al cărui slogan ("Părerea ta contează") mă îndeamnă să îi prezint opera.

Iată cum suna "întrebarea zilei" de marți, 20 octombrie 2015:

Aha, deci trebuie să spunem dacă ne-a afectat scandalul în care a fost implicat constructorul german VW. Un social scientist ce a trecut prin măcar trei semestre de facultate ar trebui să constate deja, din variantele de răspuns, cel puțin trei erori grave:
1) sunt două întrebări în una;
2) variantele de răspuns sunt dezechilibrate;
3) există o supoziție implicită în întrebare.

Cum însă nu toată lumea studiază științe sociale, iar mulți din cei ce o fac nu o fac așa cum trebuie, hai să vă explic ce e în neregulă cu întrebarea de iVox.

Voi spune de la bun început că această întrebare nu măsoară nimic și, în plus, este de natură a induce o reprezentare negativă asupra VW.

Dacă Volkswagen o face mașini bune sau nu, nu am habar. Cert este însă că, probabil din nepricepere, iVox încalcă un principiul etic de bază în meseria de sondor: furnizează informație ce denaturează realitatea. Acest lucru se petrece deoarece folosește o modalitate inadecvată prin care întreabă respondenții despre subiectele pe care le ia în considerare (scandalul VW, încrederea în VW și dacă scandalul a afectat respondentul).

Să o luăm pe rând:
3) există o supoziție implicită în întrebare.
Cum întrebarea nu acceptă variantă de "Nu știu ce e cu scandalul acesta", cel ce răspunde este forțat să spună ceva despre un lucru față de care nu are o părere. Cum toate cele trei variante de răspuns sunt negative sau includ negații, probabilitatea de a deforma realitatea este implicită: respondenții neutri față de scandalul cu pricina vor fi forțați să declare că imaginea VW este acum mai degrabă negativă (sau, mai exact, vor bifa ceva ce sugerează acest lucru - vezi mai jos).

2) variantele de răspuns sunt dezechilibrate;

• În cazul în care considerăm variantele de răspuns ca fiind corect formulate (nu e cazul, vezi mai jos), ar fi două variante negative față de una ce ar fi cât de cât pozitivă. Acesta este o modalitate de influențare a răspunsului absolut condamnabilă (aș pica fără să clipesc un student ce ar face o astfel de gugumănie la examen).

Mai grav de asta însă, nu se știe ce semnificație au răspunsurile.

• Hai să luăm cazul lui Ancăi care avea în prealabil o încredere ridicată în VW, iar acum are o încredere mai redusă. Ea va bifa varianta din mijloc: "Oarecum, nu mai am aceeași încredere în mașinile lor". Aparent, dar numai aparent, aceasta ar fi o variantă neutră. Dar ea precizează clar că încrederea nu mai e aceeași și este formulată negativ, ceea ce o face ca să constituie o variantă negativă de răspuns.

• Să ne uităm și la Bebe: lui i-a crescut ușor încrederea în VW. Atunci va bifa același răspuns ca Anca, deși se plasează pe cu totul altă poziție.

• Cât despre Cristina, ea nu avea deloc încredere în VW, iar acum are multă de tot. Bifează și ea aceeași variantă ca Bebe și Anca, ceea ce face să nu avem habar ce au vrut de fapt să spună cei ce au ales varianta din mijloc. 
• Și mai complicată este ultima variantă de răspuns. Acolo pot fi oameni care au încredere mare, extrem de mare, mică sau extrem de mică în VW. Nu avem la ce folosi răspunsurile lor, pentru că nu știm dacă scandalul i-a afectat pe cei cu încredere mare sau pe cei cu încredere mică.

1) sunt două întrebări în una singură

• Pe de o parte întrebăm dacă subiectul "a fost afectat de scandal", pe de alta dacă "în urma acestui fapt s-a modificat încrederea". În primul rând regula simplă de tot este să nu pui două întrebări deodată. Corect metodologic era să observăm separat cele două fapte, apoi să le punem în relație. 
• În plus, există asumpția că toți cei ce răspund au auzit de scandalul VW.
• Hai să acceptăm însă că au fost constrângeri de spațiu și nu au avut încotro, punând o singură întrebare. Atunci, era cazul să acopere exhaustiv toate variantele teoretic posibile de răspuns. Altfel, întrebare va influența răspunsul neoferind posibilități de alegere. Să zicem că am avea trei răspunsuri posibile pentru prima temă, în care includem și cunoașterea despre evenimentul în cauză (m-a afectat, nu m-a afectat, nu știu despre scandal) și trei pentru a doua (încrederea a crescut, a rămas la fel, a scăzut). Să zicem că cei care nu știu despre scandalul VW nu au de ce să răspundă la a doua temă din întrebare. Rămânem atunci cu 2*3+1=7 variante de răspuns (respondentul poate fi afectat în altfel decât cu privire la încrederea în VW). iVox pierde 4 dintre ele. Dacă se renunță la cuvântul "afectat" și se optează pentru varianta C de mai jos, tot avem 4 variante de răspuns (reprezentarea asupra schimbării de încredere și informarea cu privire la scandal).

Alternative (relativ) corecte la formularea întrebării
Varianta A
1) Sunteți la curent cu scandalul în care a fost implicat VW: da/nu. (dacă răspunde "nu", sondajul se oprește aici)
2) Ați spune că acesta v-a afectat încrederea? i) da, a crescut-o; ii) da, a scăzut-o; iii) nu, a rămas pe loc.

Varianta B
1) Câtă încredere aveți în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
2) Ați auzit de scandalul VW: da/nu (dacă răspunde "nu", sondajul se oprește aici)
3) în urma scandalului VW, încrederea dvs. în VW a crescut/a rămas la fel/a scăzut

Varianta C
Cum s-a schimbat încrederea dvs în VW în urma scandalului recent (legat de ...):
1) a crescut
2) a rămas la fel
3) a scăzut
4) nu am auzit de scandal

Varianta D
1) Câtă încredere aveți acum în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
2) Ați auzit de scandalul VW: da/nu (dacă răspunde "nu", sondajul se oprește aici)
3) în urma scandalului VW, încrederea dvs. în VW este mult mai mică/mai mică/la fel/mai mare/mult mai mare

Varianta E
1) Câtă încredere aveți acum în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
2) Câtă încredere aveați acum o lună în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
3) Ați auzit de scandalul VW: da/nu
4) în urma scandalului VW, încrederea dvs. în VW este mult mai mică/mai mică/la fel/mai mare/mult mai mare


Varianta E este cea care studiază problema complet. Varianta A constituie soluția minimală. Varianta C aduce totul într-o singură întrebare. Niciuna din variante nu face referire la al treilea concept pe care îl propunea întrebarea iVox: dacă există vreo influență al scandalului VW asupra respondentului.


Morala:
iVOX a propus publicului acel tip de întrebare de expus ca exemplu negativ la cursuri de introducere în cercetarea de piață. Formularea "sondajului" incumbă un număr incredibil de mare de erori, ceea ce ridică probleme serioase de legitimitate și probitate a companiei cu pricina.


Dacă aș fi manager, aș trimite imediat la școală pe cel ce a răspuns de item. Dacă aș fi acționar, aș solicita demisia managerului, care a riscat jucându-se cu imaginea companiei. Dacă aș fi cumpărător de date de sondaj online, aș căuta un alt loc de la care să cumpăr.