Am crescut ştiind, din poveşti, că în timpul războiului nemţii aveau o bază militară în Berceni (lângă Ploieşti), că ei făcuseră poduri și drumuri în sat, că plăteau tot ce luau de la cei din sat, că angajau adesea localnici, că un unchi legionar le servea drept translator, că le dădeau copiilor ciocolată din raţia lor. Mai ştiam despre cum, în apropiere, se construise un mini-Ploieşti de lemn, pe care îl luminau noaptea, în timp ce în oraşul real era camuflaj, pentru a deruta aviaţia americană.
Imediat după 1990, în sat au apărut americanii, căutând rămăşiţe ale unor avioane căzute în pădurea din apropiere. Am aflat zvonuri despre un bidon şi despre o cască vândute la preţuri fantastice pentru acele vremuri.
Prin vară, am găsit în librărie Fortăreaţa Ploieşti. . Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler de Jay A. Stout. Apărută la Meteor Press, în iulie 2010, cartea descrie perspectiva unui fost pilot militar american, combatant în războiul din Irak, asupra campaniei americane de a bombarda Ploieştiul, în Al Doilea Război Mondial. Stout foloseşte date din arhivele americane, româneşti şi germane, precum și relatări ale combatanţilor de atunci pentru a descrie cea mai importantă campanie aeriană americană din anii cu pricina.
Fără a fi fantastic scrisă, cartea aduce în prim plan un moment esenţial pentru a înţelege istoria oraşului şi poate chiar a prezenţei României în războiul cu pricina. Autorul se preocupă mai ales de cum atacau americanii, cum se pregăteau, cum zburau din Africa, peste mare, ocolind Grecia, peste Serbia, ca să bombardeze principalul rezervor petrolier european al timpului, și sursa modernizării României (fără legătură explicită, îmi tot vine în mite cartea lui Radu Tudoran, Flăcările, plasată însă cu ceva timp mai înainte de război). Românii apar însă și e cu claritate în peisaj, ca aviatori de soi, cu avioane (româneşti!) de mare calitate, apărând cu înverşunare cele 37 de rafinării din zonă.
Cum ziceam, nu e o carte excepţională, dar merită citită (măcar în rima sa parte, în care este prezentată istoria, din perspectivă americană). În plus, e una din puţinele cărţi în care România şi românii apar în perspectivă favorabilă. Iar la pagina 35, sus, găsiţi și o referinţă la Berceni :)
Numărul din decembrie 2010 al National Geographic Romania include și el un articol despre „Bătalia pentru Ploieşti”. Incomparabil mai slab documentat, şi scris cam fără vervă, articolul lui Dan Dimăncescu poate servi și el ca o lectură complementară asupra subiectului. Mai multe alte texte interesante despre subiect sunt însă disponibile în lista de referinţe a cărţii lui Stout (inclusiv câteva cărţi, în limba română!, între care cea a lui Ioan Grigorescu, care ar putea fi despre aceleaşi evenimente, dar pe care nu o ştiu…).
Full Text/Citeşte textul complet...
Summary only/Doar începutul...
Zilele regelui, de Filip Florian (Polirom, 2008) propune o perspectivă romantică asupra sfârşitului de secol XIX, în anii domniei lui Carol I de România. Cartea este scrisă cu vervă, candoare, umor. Sunt descrise împrejurări istorice aşa cum sunt ele văzute şi resimţite de oameni simpli. Cele câteva licenţe literare te fac însă să te întrebi dacă documentarea a fost una cu adevărat serioasă sau întreg romanul este o simplă fantezie a autorului. Evaluarea mea: 7/10.
Tokyo by Night. Planeta Tokyo II este un altul dintre romanele autobiografice ale Claudiei Golea (prima ediţie: Nemira, 2000; a doua: Polirom, 2005). Ca şi în French-Coca Cola, se remarcă uşurinţa de a scrie, curajul de a scrie despre propria viaţă, dar şi inconsistenţele date de trecerea sub tăcere ale unor episoade, „petele albe” constituite de detaliile lipsă în descrierea lumii în care autoarea se află. „Tokyo II” rămâne o carte despre lumea prostituţiei din capitala japoneză, instructivă pe alocuri, iar din punct de vedere al scrisului este ca o promisiune doar parţial împlinită. Evaluarea mea: 3/10.
