Lumea …. aşa cum nu o ştim?

UEFISCDI a supus acum câteva zile dezbaterii publice pachetul de reglementări privind acordarea de granturi de cercetare în cadru a ceea ce agenția numește „Proiecte de Cercetare Exploratorie”. Teoretic acesta este programul cel mai important destinat cercetării. Practic însă este vorba de o veritabilă Cenușăreasă, fiind prima lansare de competiție în ultimii 5 ani. Proiectele acceptate la finanțare în 2011 ar fi trebuit să se încheie în 2014, dar sunt încă în derulare. Motivul invocat este lipsa de bani, dar … UEFISCDI nu a pregetat să lanseze în acest răstimp alte programe, dovadă că de fapt avea resurse. Ce este îmbucurător este că PCE nu a decedat. De asemenea este îmbucurător că este lansat în dezbatere publică. Cum precedenta dezbatere publică inițiată de agențiile ministerului educație a durat doar câteva zile (e vorba de regulamentul CNACTDU, lansat în dezbatere publică pe 18 martie și devenit lege doar zece zile mai târziu), postez și eu aici câteva gânduri despre pac

În campania electorală din 2000, ridicolul om politic Corneliu Vadim Tudor se bătea cu pumnul în piept că ar fi fost declarat "omul anului" de către un mare institut american. Era de fapt consecința unei invitații pe care o primise, așa cum primisem mulți și încă primim, de a plăti niște bani ca să ni se dea o diplomă cu care să ne dăm mari. Atât și nimic mai mult. „Vanity” este eticheta pusă unor astfel de întreprinderi în care plătești ca să îți arogi merite ce nu există. „Tichie de mărgăritar” era metafora folosită mai de demult. Tot tichie de mărgăritar și-a pus în urmă cu câțiva ani un alt absolvent submediocru al sociologiei românești, care a spămuit întreaga comunitate lăudându-se că este singurul sociolog român tradus în limba americană. Evident, înșiruirea de cuvinte căreia îi zicea carte era publicată într-un exemplar, pe banii lui. Primesc mereu mesaje care mă îndeamnă la astfel de prostii. Omul anului, a fi tradus în spaniolă, a publica la jurnale inexiste

România se bate adesea în piept cu meritocrația. Hai să vedem cât de meritocrat este mediul academic. Iau ca exemplu un organism de care v-am mai povestit: Comisia de Sociologie, Științe Politice și Administrative a CNATDCU. Comisia respectivă evaluează teze de doctorat și teze de abilitare între altele, amendează și supraveghează respectarea criteriilor de promovare. Este prin urmare un actor important, care stabilește de fapt standardele minimale de performanță a celor ce devin profesori, conferențiari, lectori, doctori șamd. dacă ei stabilesc standarde înalte, sunt șanse să avem un învățământ performant. Cine contează în știință Și la noi, ca mai peste tot în lume, important este cât de influent ești în știință. Adică cu cât ai contribuit la creșterea cunoașterii în domeniul tău. Iar acest lucru se vede prin câte citări ai și cât de mult ai publicat în jurnale de top. În științele sociale se publică mai rar ca în alte științe. Românii au și handicapul c a științele sociale s