24
decembrie 2012. Seara, 3Sat, canalul public de televiziune pangerman (Germania, Austria, Elveţia), retransmite concertul de Crăciun de la Viena, din anul
precedent (2011). Finalul este
Silent Night (Stille Nacht),
cântat în germană. La un moment dat îmi ciulesc urechile, ne privim toti
trei, şi înţelegem: germana s-a preschimbat pentru un minut în româna
natală a sopranei în albastru, căreia i se face onoarea de a cânta puţin
în limba ei estică, de undeva de la marginea Europei, dintr-o ţară
dificilă, săracă, fără prea multe de oferit. Nu scrie nicăieri pe ecran
numele ţării şi sigur puţini îşi dau seama ce limba aud pentru câteva
versuri. Noi însă o ştim şi retrăim sentimentul acela de acum 8 ani, în
Belgia, pe când toţi vroiau să ştie ce aia 'un haiduc' şi ce are el de a
face cu Picasso, fredonând o melodie pe care nu o înţelegeau, dar pe
care o auzeai prin mai toate locurile publice.
Crăciun fericit tuturor, oriunde v-aţi afla!
Full Text/Citeşte textul complet...
Summary only/Doar începutul...
Hai să vedem dacă trece cuiva prin minte de unde e extras pasajul de mai jos, sau mai exact dacă recunoaşteţi locul unde se petrece acţiune descrisă în engleză, care zice cam aşa:
In the last two years, he’d spent a lot of angry hours on the roads of [...], ruthlessly defending the inner lane [...] from assholes trying to pass him on the right, passing on the right himself when some fool or cellphone yakker or sanctimonious speed-limit enforcer clogged the inner lane, obsessively profiling and psychoanalyzing the drivers who refused to use their turn signals (almost always youngish men for whom the use of blinkers was apparently an affront to their masculinity, the compromised state of which was already manifest in the compensatory gigantism of their pickups and SUVs), [...], impotently blaming the corrupt state legislators who refused to lower the coal-truck weight limit [...] despite bounteous evidence of the havoc they wreaked, muttering “Unbelievable! Unbelievable!” when a driver ahead of him braked for a green light and then accelerated through yellow and left him stranded at red, boiling while he waited a full minute at [...]"
Hopa, nu dau mai mult că nea Franzen ăsta experimentează nişte fraze incredibil de lungi în Corrections, şi da, acţiunea se petrece exact unde vă gândiţi că se petrece, pe autostrăzile nou nouţe şi pe şosele mai vechi din Româ..., entschuldigung meinen lieben, m-a luat valul şi am început să scriu prostii, desigur că e vorba de West Virginia, unde altundeva ar mai putea fi astfel de comportamente pe drumul public??
(Ah, asta e într-adevăr o întrebare retorică, că experienţa mea curentă zice că ar fi din plin prin Franţa, cel puţin în nordul ei, şi, mult mai rar prin Germania, unde ănsă au o altă metodă originală de a dubla costul reparaşiilor la autostradă de către firmele care de regulă sunt mână în mână cu administraşia locală, regională sau centrală. Nope, Româ... nu era deloc prin poveste, nu văd de ce vi s-ar părea că ar fi fost aşa??)
Şi da, asta e postarea mea cu ocazia celui de-al şaizecilea şi ceva sfârşit al lumii din ultimii 50 de ani, conform informaţiei pe care am primit-o de la Claudiu.
Full Text/Citeşte textul complet...
Summary only/Doar începutul...
Adi Hatos a postat azi un interesant comentariu despre situaţia PDL, intitulat "începutul sfârşitului?". El observă acolo, corect, că deşi momentan a supravieţuit, PDL este ţinut mai degrabă în viaţă de existenţa unui conglomerat straniu, de o anvergură aparte, numit USL (când povesteşti unui străin de România că ai la putere o alianţă social-democrato-liberală, interlocutorul tău, dacă are carte, se uită la tine crucit). Claudiu posta ieri pe Facebook o constatare scurtă despre discursul lui Vasile Blaga în care făcea o paralelă între acesta şi Vadim Tudor.
Ambii par a avea dreptate.
Ar fi de adăugat doar că e greu să exişti, ca partid, fără a avea o opţiune ideologică clară. Să nu uităm că PD(FSN) era un partid ce se declara social-democrat, în timp ce doctrina includea şi ceva elemente de dreapta, iar afirmaţiile liderilor îl plasau un pic mai la dreapta decât centrul. Apoi, sub conducerea lui Traian Băsescu, în câteva luni, partidul s-a afirmat ba liberal, ba social-democrat, optând în cele din urmă pentru "popular", adică conservator sau creştin-democrat. Au lipsit dezbaterile interne serioase despre doctrină, astfel că nu a rămas decât o cale de a asigura coeziunea: în jurul preşedintelui, în jurul puterii, împotriva celorlalţi. De altfel opţiunea pentru afilierea la EPP (Partidul Popular European) (iniţial PD era afiliat la PES - forumul socialiştilor europeni) mi s-a părut a fi mai degrabă una de oportunism (aderarea la partidul cu şanse de a fi primul în ierarhia europeană şi unde nu era membru niciun partid din România cu o pondere mai mare), dar asta e mai puţin important.
Prin urmare, lipsit de o doctrină consistentă, fără putere politică, fără coeziune clară în jurul unei idei, fără lideri legitimi (vezi postarea lui Adi Hatos), PDL pare a mai avea doar o singură raţiune de a fi: USL. De văzut cum va evolua în continuare ...
Full Text/Citeşte textul complet...
Summary only/Doar începutul...
24
decembrie 2012. Seara, 3Sat, canalul public de televiziune pangerman (Germania, Austria, Elveţia), retransmite concertul de Crăciun de la Viena, din anul
precedent (2011). Finalul este Silent Night (Stille Nacht),
cântat în germană. La un moment dat îmi ciulesc urechile, ne privim toti
trei, şi înţelegem: germana s-a preschimbat pentru un minut în româna
natală a sopranei în albastru, căreia i se face onoarea de a cânta puţin
în limba ei estică, de undeva de la marginea Europei, dintr-o ţară
dificilă, săracă, fără prea multe de oferit. Nu scrie nicăieri pe ecran
numele ţării şi sigur puţini îşi dau seama ce limba aud pentru câteva
versuri. Noi însă o ştim şi retrăim sentimentul acela de acum 8 ani, în
Belgia, pe când toţi vroiau să ştie ce aia 'un haiduc' şi ce are el de a
face cu Picasso, fredonând o melodie pe care nu o înţelegeau, dar pe
care o auzeai prin mai toate locurile publice.
