Postări

Se afișează postări din aprilie, 2010

Viziunea președintelui despre dezvoltarea României

Zilele trecute, Traian Băsescu a avut o luare de poziţie interesantă despre finanţarea cercetării româneşti. Pe scurt, domnia sa spunea că ţinta Comisiei Europene este alocarea a 3% din PIB pentru cercetare, că dânsul înţelege ca 2 puncte procentuale din cele 3 să vină din cheltuieli private, şi că oricum cercetarea românească nu poate absorbi aşa de mulţi bani. Detalii găsiţi pe Youtube , unde este postat discursul respectiv, sau pe Euroactiv , dacă preferaţi pe lângă video și un text mai amplu ce comentează declaraţia. Discursul m-a trimis la procentul din PIB alocat de câţiva ani cercetării şi mi-a amintit de Ilia Iliev, cel ce, aşa cum ne lămurea Radio Erevan, de fapt nu câştigase o Lada, cum se zvonise, ci era vorba de o bicicletă, pe care nu o primise, ci îi fusese furată… Altfel, departe de mine ideea că cercetătorii români ar face de felul lor prea multă cercetare. Mai mult, sunt ferm convins că, în cele mai multe ramuri ale ştiinţei, suntem undeva departe de coada Europei. M

Reciclarea în sectorul 5 - o petiţie online

Imagine
Împreună cu câţiva prieteni am iniţiat o petiţie către primăria sectorului 5. Ceea ce solicităm, in principiu, este luarea de măsuri care să ne permită să reciclăm hârtia, boranele, PET-urile, becurile şi alte chestii similar pe care le avem prin casă. Textul complet al petiţiei se află aici: http://petitiionline.ro/81/reciclarea-%C3%AE-sectorul-5 . Dacă sunteţi de acord cu ce scrie acolo, vă invit călduros să semnaţi (electronic) petiţia.

Arbitrii-jucători şi calitatea cercetării în universităţi

CNCSIS a făcut publică componenţa preliminară a comisiilor ce urmează a evalua calitatea cercetării din universităţi. Procesul de selecţie a fost relativ transparent, ceea ce este îmbucurător. Rezultatele ar putea însă să pună sub semnul întrebării principiile selecţiei. Este un prim lucru care surprinde: evaluarea este exclusiv internă: din comisii fac parte numai cadre didactice. Nu sunt acolo, spre exemplu, reprezentanţi ai mediului de afaceri, ai beneficiarilor cercetării. Mai mult, nu am observat nici persoane afiliate unor universităţi din afara României. (Există ce e drept câţiva cercetători din institute de cercetare, dar cum probabil cu toţii predau în universităţi, ei nu constituie o sursă de evaluare externă). Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care: (1) învăţământul românesc este etichetat în general drept neperformant; (2) învăţământul românesc este caracterizat ca fiind orientat aproape exclusiv către predare; (3) cele două caracteristici anterioare se răsfrâng

Open source?

Pornind de la o postare a lui Alexandru Danu despre open source, am început să pun pe hârtie câteva lucruri despre legătura dintre progresul tehnologic şi software-ul negratuit. Eu cred că: (1) fiecare folosește ce i se potrivește (2) costul software-ului în clipa de față este exagerat de mare Pe de altă parte însă: (a) producătorii de open source trebuie să trăiască din ceva. Nevoia de a avea surse de venit îi face să petreacă mai puțin timp producând software decât cei care o fac pe bani. Cu alte cuvinte majoritatea fie se apucă de altceva, fie se angajează la producători de software pe bani, fie se ocupă de programat doar în timpul liber. Prin urmare producătorii de open source în medie, au mai puțină experiență decât cei de programe negratuite. (b) dezvoltarea tehnologică a hardware-ului depinde de capacitatea producătorilor de a investi în cercetare. Asta depinde de vânzarea produselor existente. Acestea nu s-ar vinde în ritm ridicat dacă nu ar exista mereu cerere pentru p

Poveste şcolară

Imagine
Aflu următoarea poveste, a cărei autenticitate nu am motive să o pun la îndoială: fiul, elev în clasa a VI-a, lua note mici la muzică. Notele contează dat fiind că media contează la admiterea la liceu. Profesorul de muzică ştie. Mama elevului merge la şcoală. Profesorul de muzică ii spune că elevul nu are talent. Fiul studiază de şapte ani un instrument muzical, chiar aşa slab să fie el la muzică?? Mama îi spune acest lucru profesorului. Profesorul întreabă cu ce se ocupă mama. Mama spune că este stomatolog. Profesorul priveşte către „cadoul” pe care urmează să îl primească. Spune: „Şi abia acum veniţi la mine?”. Oare legea nouă a educaţiei, dacă vom avea o lege nouă, va spune în continuare că notele din gimnaziu contează la admiterea în liceu???