Făcând ordine prin cartela telefonului mobil, am regăsit două fotografii făcute astă vară, pe la ora 7 seara, în Bucureşti:
Dacă vi se pare că automobilul din centrul imaginii ar fi în mers, daţi vă rog un click pe imagine şi vedeţi dacă are şofer.
Cunoscând și faptul că a doua fotografie suprinde practic toată lățimea carosabilului de pe aleea spre care este îndreptat botul mașinii, o să aveţi astfel ocazia să descoperiţi o tehnică interesantă de a parca, utilizată frecvent în cartierul în care locuiesc.
30 decembrie 2009
27 decembrie 2009
Tehnici de deszăpezire
În sectorul 5 deszăpezirea e mai degrabă un vis. A trecut plugul, dar nu şi pe străzile mai mici, iar zăpada a rămas oricum în stive mari în spatele maşinilor parcate. Din fericire, proprietarii au venit apoi şi au mutat zăpada în spaţiul verde prin forţe proprii, chiar dacă deja plătiseră pentru acest serviciu, prin impozitul pe automobil.
Secvenţa de fotografii de mai jos arată că, la urma urmei, comportamentul autorităţilor, de a nu îşi bătea capul prea mult cu deszăpezirea, este în concordanţă cu cel al locuitorilor, care aruncă cu spor omătul acolo de unde l-a îndepărtat plugul...
Secvenţa de fotografii de mai jos arată că, la urma urmei, comportamentul autorităţilor, de a nu îşi bătea capul prea mult cu deszăpezirea, este în concordanţă cu cel al locuitorilor, care aruncă cu spor omătul acolo de unde l-a îndepărtat plugul...
26 decembrie 2009
Tehnici de parcare
Fotografia de mai jos e realizată miercuri după amiază, pe la ora 13.
Aleea din imagine nu se înfundă ci coteşte la stânga pe după bloc şi iese într-o străduţă mai largă. Acest lucru se petrece şi în susul şi în josul fotografiei. La mijloc, în dreapta, între blocuri, este doar o parcare.
Cu o seară înainte, marţi pe la ora 23, Mălina îmi arătase maşina gri. În spatele ei se afla, ca şi acum, un tai. Ca şi în imagine, taxi-ul dăduse mai întîi din faruri, apoi se lămurise că nu e nimeni în maşina gri, dăduse cu spatele pe aleea acoperotă cu zăpadă şi plecase bombănind.
Aşa s-a gândit proprietarul maşinii gri că e bine să parcheze: în mijlocul drumului, timp de măcar 14 ore (nu ţtiu exact când a plecat de acolo...).
Deh, chestie de respect.
Aleea din imagine nu se înfundă ci coteşte la stânga pe după bloc şi iese într-o străduţă mai largă. Acest lucru se petrece şi în susul şi în josul fotografiei. La mijloc, în dreapta, între blocuri, este doar o parcare.
Cu o seară înainte, marţi pe la ora 23, Mălina îmi arătase maşina gri. În spatele ei se afla, ca şi acum, un tai. Ca şi în imagine, taxi-ul dăduse mai întîi din faruri, apoi se lămurise că nu e nimeni în maşina gri, dăduse cu spatele pe aleea acoperotă cu zăpadă şi plecase bombănind.
Aşa s-a gândit proprietarul maşinii gri că e bine să parcheze: în mijlocul drumului, timp de măcar 14 ore (nu ţtiu exact când a plecat de acolo...).
Deh, chestie de respect.
24 decembrie 2009
Ce ştim despre cele 4 exit-poll-uri (IV)
Cele trei postări anterioare fac trimitere la datele existente în spaţiul public.
Iată şi câteva gânduri personale bazate şi pe alte informaţii despre cele 4 exit-poll-uri:
1. CSOP/IRES a dat în mod cert lovitura. Vasile Dâncu face referire la un „statistician” ce ar fi în spatele reuşitei. Opinia cu pricina mi se pare a fi o impoliteţe: faptul că majoritatea sociologilor români nu au competenţele de mânuire a datelor pe acre le are cel din spatele reuşitei CSOP/IRES, nu îndreptăţeşte pe nimeni să îl catalogheze drept „statistician”. Aici e vorba despre a ştii să faci, nu despre a te face că ştii.
2. Omul cu pricina are o experienţă destul de lungă în cercetări academice internaţionale, cele despre acre spuneam că au condiţii de asigurare a calităţii mult mai dure decât sondajele cu care agenţiile româneşti de sondare sunt obişnuite.
3. În plus, CSOP este parte a TNS, şi derulează de mulţi ani Eurobarometrul şi sondajele asociate. Condiţiile acolo sunt mai puţin dure ca în mediul academic, dar sunt ceva mai puternice decât cele pe care am observat că le utilizează îndeobşte casele de sondare (nu doar cele de la noi). Ca utilizator, pot spune că am avut de a face cu eşantioane româneşti de la cercetări asociate EB și de la EB care erau destul de mult distorsionate. Acest lucru se petrecea mai ales cu cele de acum 4-5 ani.
4. CURS, cei al căror exit-poll a fost în apropierea predicţiei corecte au şi ei experienţă de participare la colectare de date în cadrul unor cercetări academice internaţionale. Chiar dacă au eşuat în a propune încă un produs care să fie integrat în baza de date agregată a European Social Survey din valul 3, cel din 2006-2007, este probabil ca experienţa de acolo să le fi folosit, iar acest lucru se vede în rezultatul relativ bun (în comparaţie cu INSOMAR și CCSB) de la exit-poll.
5. Nu ştiu despre INSOMAR şi CCSB să fi fost implicaţi în cercetări care să le fi impus standarde de colectare a datelor mai puternice decât cele utilizate în mod obişnuit de casele de sondaj. Asta mă face să mă întreb dacă nu cumva experienţa internaţională de a lucra cu o rigoare mai mare nu cumva este cea care a avut un cuvânt important în diferenţele de predicţie la exit-poll. Evident, în lipsa informaţiei complete despre cele de mai sus, e greu de răspuns unei astfel de ipoteze.
6. În fine, nu cred că experienţa de a face exit-poll-uri în anii trecuţi este atât de importantă. Din câte ştiu, este bine ca să nu păstrezi un operator de interviu activ mai mult de un an. Riscul este ca acesta să se uzeze, să aibă o tentaţie mare de a frauda, să pună întrebările incomplete etc. Bănuiesc că agenţiile de sondare rotesc operatorii şi caută mereu oameni noi care să realizeze interviurile. Prin urmare ceea ce contează este probabil experienţa și capacitatea coordonatorilor locali de a selecta reţele de operatori de calitate. Cum însă nici una din casele de sondare implicate în exit-poll-uri nu au făcut oficial descrieri ale reţelelor de operatori, şi această bănuială a mea rămâne doar o ipoteză ce ar putea fi testată atunci când informaţia va deveni disponibilă.
Iată şi câteva gânduri personale bazate şi pe alte informaţii despre cele 4 exit-poll-uri:
1. CSOP/IRES a dat în mod cert lovitura. Vasile Dâncu face referire la un „statistician” ce ar fi în spatele reuşitei. Opinia cu pricina mi se pare a fi o impoliteţe: faptul că majoritatea sociologilor români nu au competenţele de mânuire a datelor pe acre le are cel din spatele reuşitei CSOP/IRES, nu îndreptăţeşte pe nimeni să îl catalogheze drept „statistician”. Aici e vorba despre a ştii să faci, nu despre a te face că ştii.
2. Omul cu pricina are o experienţă destul de lungă în cercetări academice internaţionale, cele despre acre spuneam că au condiţii de asigurare a calităţii mult mai dure decât sondajele cu care agenţiile româneşti de sondare sunt obişnuite.
3. În plus, CSOP este parte a TNS, şi derulează de mulţi ani Eurobarometrul şi sondajele asociate. Condiţiile acolo sunt mai puţin dure ca în mediul academic, dar sunt ceva mai puternice decât cele pe care am observat că le utilizează îndeobşte casele de sondare (nu doar cele de la noi). Ca utilizator, pot spune că am avut de a face cu eşantioane româneşti de la cercetări asociate EB și de la EB care erau destul de mult distorsionate. Acest lucru se petrecea mai ales cu cele de acum 4-5 ani.
4. CURS, cei al căror exit-poll a fost în apropierea predicţiei corecte au şi ei experienţă de participare la colectare de date în cadrul unor cercetări academice internaţionale. Chiar dacă au eşuat în a propune încă un produs care să fie integrat în baza de date agregată a European Social Survey din valul 3, cel din 2006-2007, este probabil ca experienţa de acolo să le fi folosit, iar acest lucru se vede în rezultatul relativ bun (în comparaţie cu INSOMAR și CCSB) de la exit-poll.
5. Nu ştiu despre INSOMAR şi CCSB să fi fost implicaţi în cercetări care să le fi impus standarde de colectare a datelor mai puternice decât cele utilizate în mod obişnuit de casele de sondaj. Asta mă face să mă întreb dacă nu cumva experienţa internaţională de a lucra cu o rigoare mai mare nu cumva este cea care a avut un cuvânt important în diferenţele de predicţie la exit-poll. Evident, în lipsa informaţiei complete despre cele de mai sus, e greu de răspuns unei astfel de ipoteze.
6. În fine, nu cred că experienţa de a face exit-poll-uri în anii trecuţi este atât de importantă. Din câte ştiu, este bine ca să nu păstrezi un operator de interviu activ mai mult de un an. Riscul este ca acesta să se uzeze, să aibă o tentaţie mare de a frauda, să pună întrebările incomplete etc. Bănuiesc că agenţiile de sondare rotesc operatorii şi caută mereu oameni noi care să realizeze interviurile. Prin urmare ceea ce contează este probabil experienţa și capacitatea coordonatorilor locali de a selecta reţele de operatori de calitate. Cum însă nici una din casele de sondare implicate în exit-poll-uri nu au făcut oficial descrieri ale reţelelor de operatori, şi această bănuială a mea rămâne doar o ipoteză ce ar putea fi testată atunci când informaţia va deveni disponibilă.
23 decembrie 2009
Ce ştim despre cele 4 exit-poll-uri (III)
În fine, a treia postare pe tema aceasta.
Compar acum rezultatele între ele. Dincolo de calitatea raportării, validarea finală e dată de comparaţia cu rezultatele oficiale. Voi folosi asumpţia, la care subscriu, că nu a existat fraudă electorală care să afecteze rezultatul final. Dacă rezultatul oficial este între estimatul minim şi cel maxim pentru candidatul cu pricina, atunci putem spune că exit-poll-ul în cauză a indicat suficient de bine (adică cu o siguranţă de 95%) rezultatul final.
Tabelul de mai jos face comparaţia. Folosesc pentru CURS şi INSOMAR marje de eroare calculate de mine drept maximale pornind de la volumul eşantionului (vezi postarea anterioară). La CCSB marja de eroare este cea dată de Mirel în interviul din Gândul. La CSOP/IRES nu am dispus de marjă de eroare, însă ei oricum au oferit o un rezultat remarcabil de aproape de cel raportat de BEC.
Coloana cu „BEC-doar RO” include rezultatele oficiale la secţiile din România (le-am preluat de la INSOMAR) şi este utilă pentru a testa acurateţea CURS şi CCSB (INSOMAR şi CSOP/IRES spun că au corectat estimatele pe care le-au produs, ţinând cont şi de predicţia asupra votului din diaspora).
În opinia mea, rezultatele celor 4 exit-poll+uri stau cam aşa: CSOP/IRES indică scorul BEC. CURS este la limita marjei de eroare dacă ne uităm doar la voturile exprimate în România, ceea ce nu e rău, dar nici bine, în condiţiile în care se vota şi în afara României. CCSB şi INSOMAR sunt departe de a oferi estimate apropiate de rezultatele BEC, indiferent la ce estimat ne uităm.
Dacă ne gândim că la CURS şi INSOMAR marja de eroare este probabil mai mică (ţinând cont de stratificare, vezi postare anterioară), atunci doar CSOP/IRES a indicat rezultatul corect.
Cum însă CSOP/IRES este extrem de puţin transparent (public :) în ce priveşte metodele folosite, rămâne de văzut cum a reuşit să facă o predicţie corectă.
Oricum, în opinia mea, pentru toate casele de sondare ar trebui să fie un lucru clar: a ignora votul din diaspora este o opţiune nu tocmai inspirată. În plus, CCSB şi INSOMAR (şi probabil şi CURS) ar trebui probabil să găsească explicaţii suplimentare şi pentru diferenţele faţă de rezultatele BEC.
În plus, absenţa transparenţei la CSOP/IRES riscă să întreţină suspiciuni legate de posibila fraudare…
Compar acum rezultatele între ele. Dincolo de calitatea raportării, validarea finală e dată de comparaţia cu rezultatele oficiale. Voi folosi asumpţia, la care subscriu, că nu a existat fraudă electorală care să afecteze rezultatul final. Dacă rezultatul oficial este între estimatul minim şi cel maxim pentru candidatul cu pricina, atunci putem spune că exit-poll-ul în cauză a indicat suficient de bine (adică cu o siguranţă de 95%) rezultatul final.
Tabelul de mai jos face comparaţia. Folosesc pentru CURS şi INSOMAR marje de eroare calculate de mine drept maximale pornind de la volumul eşantionului (vezi postarea anterioară). La CCSB marja de eroare este cea dată de Mirel în interviul din Gândul. La CSOP/IRES nu am dispus de marjă de eroare, însă ei oricum au oferit o un rezultat remarcabil de aproape de cel raportat de BEC.
Coloana cu „BEC-doar RO” include rezultatele oficiale la secţiile din România (le-am preluat de la INSOMAR) şi este utilă pentru a testa acurateţea CURS şi CCSB (INSOMAR şi CSOP/IRES spun că au corectat estimatele pe care le-au produs, ţinând cont şi de predicţia asupra votului din diaspora).
Estimat | BEC | BEC
| CSOP
| CURS | CCSB | INSOMAR |
T.Băsescu | | | | | | |
Min | | | - | 48,7% | 48,5% | 43,4% |
Exact | 50,3% | 49,9% | 50,4% | 49,3% | 49% | 48,8% |
Max | | | - | 49,9% | 49,5% | 49,2% |
M.Geoană | | | | | | |
Min | | | - | 50,1% | 50,5% | 50,8% |
Exact | 49,7% | 50,1% | 49,6% | 50,7% | 51% | 51,2% |
Max | | | - | 51,3% | 51,5% | 51,6% |
Marja err. +/- | | | | 0,6% | 0,5% | 0,4% |
În opinia mea, rezultatele celor 4 exit-poll+uri stau cam aşa: CSOP/IRES indică scorul BEC. CURS este la limita marjei de eroare dacă ne uităm doar la voturile exprimate în România, ceea ce nu e rău, dar nici bine, în condiţiile în care se vota şi în afara României. CCSB şi INSOMAR sunt departe de a oferi estimate apropiate de rezultatele BEC, indiferent la ce estimat ne uităm.
Dacă ne gândim că la CURS şi INSOMAR marja de eroare este probabil mai mică (ţinând cont de stratificare, vezi postare anterioară), atunci doar CSOP/IRES a indicat rezultatul corect.
Cum însă CSOP/IRES este extrem de puţin transparent (public :) în ce priveşte metodele folosite, rămâne de văzut cum a reuşit să facă o predicţie corectă.
Oricum, în opinia mea, pentru toate casele de sondare ar trebui să fie un lucru clar: a ignora votul din diaspora este o opţiune nu tocmai inspirată. În plus, CCSB şi INSOMAR (şi probabil şi CURS) ar trebui probabil să găsească explicaţii suplimentare şi pentru diferenţele faţă de rezultatele BEC.
În plus, absenţa transparenţei la CSOP/IRES riscă să întreţină suspiciuni legate de posibila fraudare…
Ce ştim despre cele 4 exit-poll-uri (II)
Hai să vedem acum ce informaţii oferă public agenţiile de colectare a datelor implicate în exit-polurile din 6 decembrie. (nu folosesc în cele ce urmează date primite în particular, ci doar ce am identificat ca informaţie publică).
Aproape niciuna dintre cele cinci companii ce au organizat exit-poll-uri nu prezintă pe site-ul propriu prea multe informaţii. INSOMAR şi CURS oferă ceva detalii, apărute la cel puţin o săptămână după ziua votului şi destul de departe de standardul ESOMAR din punct de vedere al completitudinii. Ambele companii promovează însă acest standard, fie explicit (CURS), fie implicit, afirmând apartenenţa la asociaţia cu pricina. La IRES e o informaţie conform căreia au oferit un scor mai aproape de realitate decât ceilalţi. La CSOP şi CCSB nu am găsit nici urmă de informaţie despre exit-poll-uri (o fi, dar nu am găsit eu).
Pentru CURS şi INSOMAR am reuşit să aflu, numărul de secţii de votare în care au fost culese date şi volumul eşantionului, precum şi estimări ale marjei de eroare. Interviuri oferite în presă de angajaţi/patroni ai celor 5 firme mai lasă loc unor informaţii, cea mai importantă fiind aceea că CSOP/IRES a folosit în realizarea estimărilor finale o metodă (nespecificată) de corectare a rezultatului în funcţie de votul din diaspora. Site-ul INSOMAR spune că şi ei au făcut ceva asemănător. De asemenea, Mirel Palada, de la CCSB vorbeşte despre marja de eroare de +/-0,5%.
Cam acestea sunt toate informaţiile: aproape nimic din standardul ESOMAR.
Le sintetizez în acest tabel (click pe figură pentru a se mări).
Pe ansamblu, aş spune că toate casele de sondare au nevoie de strategii de marketing profesioniste.
În plus, am o nedumerire: marjele de eroare raportate de CURS și INSOMAR m-au surprins: la volumul eşantioanelor folosite (i.e număr de respindenţi), un eşantion simplu aleator ar fi avut marja de eroare de 0,6% în cazul CURS, respectiv de 0,4% pentru INSOMAR (în ambele cazuri, am calculat eroarea respectivă în ipoteza distribuţiei raportae de fiecare dintre cele două case de sondare şi pentru o încredere de 95%). Eşantioanele folosite sunt însă eşantioane stratificate, ceea ce mai scade niţel marja de eroare. Cu or fi ajuns atunci cei de la CURS, respectiv INSOMAR la +/-2%, respectiv +/-1,5%?? Oricum, în opinia mea, o marjă de eroare peste 1% este destul de mare pentru un exit-poll… Din punctul acesta de vedere, acel 0,5% de la CCSB pare mai onest.
PS. Este posibil să fie şi alte informaţii disponibile prin presă, care însă să îmi fi scăpat. Normal era însă ca agenţiile de colecatre a datelor să ofere aceste informaţii pe site-ul propriu...
Aproape niciuna dintre cele cinci companii ce au organizat exit-poll-uri nu prezintă pe site-ul propriu prea multe informaţii. INSOMAR şi CURS oferă ceva detalii, apărute la cel puţin o săptămână după ziua votului şi destul de departe de standardul ESOMAR din punct de vedere al completitudinii. Ambele companii promovează însă acest standard, fie explicit (CURS), fie implicit, afirmând apartenenţa la asociaţia cu pricina. La IRES e o informaţie conform căreia au oferit un scor mai aproape de realitate decât ceilalţi. La CSOP şi CCSB nu am găsit nici urmă de informaţie despre exit-poll-uri (o fi, dar nu am găsit eu).
Pentru CURS şi INSOMAR am reuşit să aflu, numărul de secţii de votare în care au fost culese date şi volumul eşantionului, precum şi estimări ale marjei de eroare. Interviuri oferite în presă de angajaţi/patroni ai celor 5 firme mai lasă loc unor informaţii, cea mai importantă fiind aceea că CSOP/IRES a folosit în realizarea estimărilor finale o metodă (nespecificată) de corectare a rezultatului în funcţie de votul din diaspora. Site-ul INSOMAR spune că şi ei au făcut ceva asemănător. De asemenea, Mirel Palada, de la CCSB vorbeşte despre marja de eroare de +/-0,5%.
Cam acestea sunt toate informaţiile: aproape nimic din standardul ESOMAR.
Le sintetizez în acest tabel (click pe figură pentru a se mări).
Pe ansamblu, aş spune că toate casele de sondare au nevoie de strategii de marketing profesioniste.
În plus, am o nedumerire: marjele de eroare raportate de CURS și INSOMAR m-au surprins: la volumul eşantioanelor folosite (i.e număr de respindenţi), un eşantion simplu aleator ar fi avut marja de eroare de 0,6% în cazul CURS, respectiv de 0,4% pentru INSOMAR (în ambele cazuri, am calculat eroarea respectivă în ipoteza distribuţiei raportae de fiecare dintre cele două case de sondare şi pentru o încredere de 95%). Eşantioanele folosite sunt însă eşantioane stratificate, ceea ce mai scade niţel marja de eroare. Cu or fi ajuns atunci cei de la CURS, respectiv INSOMAR la +/-2%, respectiv +/-1,5%?? Oricum, în opinia mea, o marjă de eroare peste 1% este destul de mare pentru un exit-poll… Din punctul acesta de vedere, acel 0,5% de la CCSB pare mai onest.
PS. Este posibil să fie şi alte informaţii disponibile prin presă, care însă să îmi fi scăpat. Normal era însă ca agenţiile de colecatre a datelor să ofere aceste informaţii pe site-ul propriu...
Ce ştim despre cele 4 exit-poll-uri (I)
Imaginea publică despre cele 4 exit-polluri este că au cam dat-o în bară. Hai să vedem acum dacă e într-adevăr aşa sau nu. Urmează câteva postări pe tema asta. În cel de faţă anunţ criteriile pe care el urmăresc. În al doilea prezint ce ştim despre fiecare din cele 4 exit-polluri, folosind ca sursă site-urile companiilor ce le-au produs. În al treilea mă uit la rezultate și văd dacă estimatele au fost sau nu aproape de realitate.
Folosesc ca şi criteriu ghidul unei asociaţii profesionale recunoscute pe plan internaţional.
Ghidul ESOMAR/WAPOR pentru prezentarea sondajelor de opinie este disponibil în pagina ESOMAR. Acolo sunt câteva linii directoare despre informaţiile minimale la care e bine să te uiţi când judeci un sondaj şi pe care agenţia de colectare a datelor ar trebui să le facă în mod obligatoriu publice. Regulile sunt minimale, în mediul academic internaţional sunt adesea discuţii despre protocoale mult mai stricte.
Uite mai jos ce zice acolo că ar fi bine să fie raportat (articolul 5.2.1, pagina 32 şi următoarele) (nu am tradus textual, ci am căutat să pun lucrurile într-un limbaj cât mai puţin tehnic).
Punctele (a)-(i) de mai jos ar trebui făcute publice înainte de ziua votului. Restul sunt necesare în momentul anunţării rezultatelor.
(a) Cine a făcut sondajul, cine a plătit şi cine a analizat datele
(b) Câţi subiecţi au fost intervievaţi
(c) Numărul de secţii de votare din eşantion
(d) Cadrul de eşantionare (incluzând regulile minimale utilizate)
(e) Acoperirea geografică
(f) Modul de selectare al punctelor de eşantionare (secţiile de votare din eşantion)
(g) Metoda colectării datelor (telefonic, online, face-to-face etc.)
(h) limitări legale ale colectării datelor (ex. nu au fost intervievaţi cei care au votat în puşcării)
(i) cum este asigurată anonimitatea răspunsurilor
(j) dispersia orară a interviurilor
(k) caracteristicile reţelei de operatori de interviu
(l) Cum arată chestionarul
(m) specificarea faptului că unele rezultate sunt parţiale, dacă e cazul
(n) estimări ale erorilor de eşantionare
(o) Procedurile de monitorizare și validare
(p) descrierea sistemelor de ponderare folosite
(r) rata de succes (i.e. câţi au acceptat şi câţi au refuzat să răspundă la chestionar)
(s) dacă există pattern-uri cunoscute de non-răspuns (de ex.: votanţii unui anumit candidat au evitat sistematic să răspundă la chestionar)
(t) metodele utilizate pentru corectarea erorilor de la punctul anterior
(u) problemele legate de erorile generate prin modul de proiectare a eşantionului (de ex.: nu sunt intervievaţi românii care au votat în afara ţării).
Astea sunt. Postul următor vă va spune ce astfel de informaţii sunt prezente pe site-urile celor 5 companii ce au cules date în cadrul celor 4 exit-poluri de la turul II de alegeri prezidenţiale.
De ce mă uit pe site-urile agenţiilor de colectare? Păi ele sunt cele ce ar trebui să respecte codurile profesionale ale asociaţiilor agenţiilor de colectare! (m-am uitat însă şi pe la clienţi, şi prin presă, şi pe la proprietari agenţiilor cu pricina…)
Folosesc ca şi criteriu ghidul unei asociaţii profesionale recunoscute pe plan internaţional.
Ghidul ESOMAR/WAPOR pentru prezentarea sondajelor de opinie este disponibil în pagina ESOMAR. Acolo sunt câteva linii directoare despre informaţiile minimale la care e bine să te uiţi când judeci un sondaj şi pe care agenţia de colectare a datelor ar trebui să le facă în mod obligatoriu publice. Regulile sunt minimale, în mediul academic internaţional sunt adesea discuţii despre protocoale mult mai stricte.
Uite mai jos ce zice acolo că ar fi bine să fie raportat (articolul 5.2.1, pagina 32 şi următoarele) (nu am tradus textual, ci am căutat să pun lucrurile într-un limbaj cât mai puţin tehnic).
Punctele (a)-(i) de mai jos ar trebui făcute publice înainte de ziua votului. Restul sunt necesare în momentul anunţării rezultatelor.
(a) Cine a făcut sondajul, cine a plătit şi cine a analizat datele
(b) Câţi subiecţi au fost intervievaţi
(c) Numărul de secţii de votare din eşantion
(d) Cadrul de eşantionare (incluzând regulile minimale utilizate)
(e) Acoperirea geografică
(f) Modul de selectare al punctelor de eşantionare (secţiile de votare din eşantion)
(g) Metoda colectării datelor (telefonic, online, face-to-face etc.)
(h) limitări legale ale colectării datelor (ex. nu au fost intervievaţi cei care au votat în puşcării)
(i) cum este asigurată anonimitatea răspunsurilor
(j) dispersia orară a interviurilor
(k) caracteristicile reţelei de operatori de interviu
(l) Cum arată chestionarul
(m) specificarea faptului că unele rezultate sunt parţiale, dacă e cazul
(n) estimări ale erorilor de eşantionare
(o) Procedurile de monitorizare și validare
(p) descrierea sistemelor de ponderare folosite
(r) rata de succes (i.e. câţi au acceptat şi câţi au refuzat să răspundă la chestionar)
(s) dacă există pattern-uri cunoscute de non-răspuns (de ex.: votanţii unui anumit candidat au evitat sistematic să răspundă la chestionar)
(t) metodele utilizate pentru corectarea erorilor de la punctul anterior
(u) problemele legate de erorile generate prin modul de proiectare a eşantionului (de ex.: nu sunt intervievaţi românii care au votat în afara ţării).
Astea sunt. Postul următor vă va spune ce astfel de informaţii sunt prezente pe site-urile celor 5 companii ce au cules date în cadrul celor 4 exit-poluri de la turul II de alegeri prezidenţiale.
De ce mă uit pe site-urile agenţiilor de colectare? Păi ele sunt cele ce ar trebui să respecte codurile profesionale ale asociaţiilor agenţiilor de colectare! (m-am uitat însă şi pe la clienţi, şi prin presă, şi pe la proprietari agenţiilor cu pricina…)
21 decembrie 2009
Folosiți cu încredere telefoanele publice! :)
Să fie oare vorba de un TARDIS? :)
Neah, e un simplu telefon public, utilizat probabil de candidații la proba de 100 de metri garduri.
(Cândva, pe când nu era în spatele gardului, avea și ușă de sticlă, dar un binevoitor a spart-o.)
Folosiți cu încredere ... Romtelefon!
Neah, e un simplu telefon public, utilizat probabil de candidații la proba de 100 de metri garduri.
(Cândva, pe când nu era în spatele gardului, avea și ușă de sticlă, dar un binevoitor a spart-o.)
Folosiți cu încredere ... Romtelefon!
20 decembrie 2009
Un polițist pozitiv
Vineri dimineaţă, am dus-o pe Irina la programul de vacanţă de la after-school folosind ca mijloc de transport o sanie. Ninsese peste noapte, aşa că nu avea rost să scot maşina. Oricum, mai întâi trebuia să o deszăpezesc, apoi să circul pe străzile încă necurăţate şi, mai complicat, să găsesc un loc unde să parchez atunci când reveneam.
Aşa că am plecat cu sania. Distanţa nu e mare, sunt cam 4 staţii de autobuz. Pe trotuare, stratul de zăpadă avea cam 25 de centimetri şi nimeni nu făcuse încă potecă. Am mers mai mult pe aleile dintre blocuri, pe urmele lăsate de cauciucurile lăsate de cele câteva maşini ce se aventuraseră prin nămeţi.
La intersecţia dintre 13 Septembrie şi Trafic Greu (da, ştiu, oficial strada se cheamă altfel) un poliţist dirija circulaţia. Erau -8 (minus opt) grade Celsius. L-am revăzut şi la întoarcere: omul era roşu la faţă, nu purta mănuşi, şi avea două staţii prin care vorbea între două culori roşii ale semaforului.
Să stai locului, în frig, la -8 grade, şi să dirijezi circulaţia mie mi s-a părut un fapt de admirat: omul îşi făcea meseria, şi o făcea bine, fără a invoca faptul că e prea greu să o facă. Lucru rar în România de azi: un om care îşi face treaba în condiţii dificile, fără a face rabat la calitate. Motiv pentru care l-am înscris la „România pozitivă”.
Aşa că am plecat cu sania. Distanţa nu e mare, sunt cam 4 staţii de autobuz. Pe trotuare, stratul de zăpadă avea cam 25 de centimetri şi nimeni nu făcuse încă potecă. Am mers mai mult pe aleile dintre blocuri, pe urmele lăsate de cauciucurile lăsate de cele câteva maşini ce se aventuraseră prin nămeţi.
La intersecţia dintre 13 Septembrie şi Trafic Greu (da, ştiu, oficial strada se cheamă altfel) un poliţist dirija circulaţia. Erau -8 (minus opt) grade Celsius. L-am revăzut şi la întoarcere: omul era roşu la faţă, nu purta mănuşi, şi avea două staţii prin care vorbea între două culori roşii ale semaforului.
Să stai locului, în frig, la -8 grade, şi să dirijezi circulaţia mie mi s-a părut un fapt de admirat: omul îşi făcea meseria, şi o făcea bine, fără a invoca faptul că e prea greu să o facă. Lucru rar în România de azi: un om care îşi face treaba în condiţii dificile, fără a face rabat la calitate. Motiv pentru care l-am înscris la „România pozitivă”.
16 decembrie 2009
Parodia României de ieri ... și de azi
Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez, Polirom, 2004.
Bogdan Suceavă este un matematician român stabilit prin SUA. A terminat liceul în 1988, a făcut facultate şi master la Bucureşti, iar în 1995 a plecat. Acum e profesor universitar prin State. Şi scrie cărţi în limba română.
Venea din timpul diez povesteşte despre o Românie a începutului anilor 1990. Apăreau atunci tot felul de lucruri noi, neaşteptate, exista practic un singur canal de televiziune, disputele politice şi societale se rezolvau cu bâta.
Cartea nu vorbeşte direct despre acest lucru ci propune o alegorie amuzantă, cu o acţiune pe alocuri delirantă, o satiră discretă la adresa naţionalismelor şi protocronismelor pe care le învăţăm cu asiduitate la şcoală şi în discuţiile pe care le purtăm zilnic între noi.
Dacă nu sunteţi la curent cu doua parte din fraza anterioară, este posibil ca să nu gustaţi cartea. Dacă vă aflaţi în situaţia opusă şi aveaţi între 13 şi 40 de ani în 1989, e foarte probabil ca să fiţi atraşi de carte.
Nu aşteptaţi însă o scriitură strălucită, ci doar una interesantă, în genul lui Mihai Găinuşa din Fără cap şi fără coadă (cartea cu Marean), dar cu personaje mai atent creionate, cu o acţiune mai cursivă.
Citind cartea, m-am întrebat mereu dacă a fost chiar așa în anii aceia și mai ales dacă azi o mai fi la fel...
Alte opinii: Biblioteca Babel.
Nota mea: 7/10.
11 decembrie 2009
Porcocane
Irinei i se întâmplă adesea – o dată la două săptămâni – ca să pună piciorul, călcând, în câte un loc în care câte un câine a lăsat urmele trecerii sale prin zonă. Probabil că Irina ar experimenta mai des astfel de situaţii neplăcute, însă se deplasează cel mai des cu maşina.
Irina are 7 ani. În urmă cu trei ani, când ne-am întors după o lună petrecută în Germania, mă întreba mereu uimită de ce la noi nu există regula pungii negre, de ce la noi e mizerie pe stradă, de ce liftul arată altfel.
Nu ştiu să îi răspund altfel decât postând afişul de mai jos, fotografiat la Fiesole, localitate de pe un deal de lângă Firenze, pe unde sălăşluiau cândva etruscii. Dedic fotografia iubitorilor de câini de apartament. Orice alt comentariu este inutil.
Irina are 7 ani. În urmă cu trei ani, când ne-am întors după o lună petrecută în Germania, mă întreba mereu uimită de ce la noi nu există regula pungii negre, de ce la noi e mizerie pe stradă, de ce liftul arată altfel.
Nu ştiu să îi răspund altfel decât postând afişul de mai jos, fotografiat la Fiesole, localitate de pe un deal de lângă Firenze, pe unde sălăşluiau cândva etruscii. Dedic fotografia iubitorilor de câini de apartament. Orice alt comentariu este inutil.
7 decembrie 2009
Scenarii prezidenţiale
Numărătoarea paralelă a PDL şi rezultatele parţiale BEC sugerează că Traian Băsescu a câştigat cu măcar jumătate de punct electoral. Sunt în joc, ca ordin de mărime, undeva între 50000 şi 100000 de voturi.
Rezultatul contrazice puternic două dintre exit-poll-uri, adică pe cele realizate de case de sondaj din sfera de influenţă a adversarilor lui Traian Băsescu. CURS, agenție de sondare cu legături strânse cu Cotrocenii a indicat şi ea un raport invers al voturilor din țară, ce e drept cu o diferență în interiorul marjei de eroare, dar semnificativ diferită de rezultatul anunțat de PDL și cel parțial al BEC. (cu alte cuvinte, distanţa TB-MG este substanţial mai mare în versiunea PDL sau BEC decât în estimarea CURS, desigur dacă am reţiunut eu bine cifrele de la PDL şi BEC)
Faptele creează premise pentru contestare, renumărare de voturi, analiza la sânge a celor anulate, noi contestații în justiție, căutarea febrilă a cazurilor de turism electoral. Acestea ar perpetua însă interimatul președintelui în funcție și imposibilitatea desemnării unui prim ministru. Adică un nou interimat al Guvernului Boc. Foarte interesant de văzut ce va opta să facă PSD şi PNL, în ce măsură staff-urile lor vor considera că este în avantajul propriu să perpetueze starea de fapt.
PSD ar putea de exemplu spera să ajungă la o diferenţă finală de 10-15.000 de voturi şi să identifice 20.000 de „turişti” electorali, clamând – pe bună dreptate în acest scenariu – invalidarea alegerilor. O repetare a acestora va conduce însă la alt rezultat sau va determina o mobilizare încă şi mai puternică a electorilor pro-Băsescu (aici cred eu că a fost cheia ieri, alături de inabilitatea PSD de a negocia cu UDMR, singurii care posedau un electorat disciplinat)?
În plus, orice amânare prin contestaţii a reinvestirii lui Traian Băsescu îl menţine ca prim-ministru pe Emil Boc. Este acest lucru în avantajul PSD şi PNL?
În fine, oare căderea previzibilă guvernului propus de Liviu Negoiţă, va conduce oare la desemnarea ca prim ministru a lui … Emil Boc? (preşedintele nu cred că poate dizolva parlamentul înainte de investitura în noul mandat)
Rezultatul contrazice puternic două dintre exit-poll-uri, adică pe cele realizate de case de sondaj din sfera de influenţă a adversarilor lui Traian Băsescu. CURS, agenție de sondare cu legături strânse cu Cotrocenii a indicat şi ea un raport invers al voturilor din țară, ce e drept cu o diferență în interiorul marjei de eroare, dar semnificativ diferită de rezultatul anunțat de PDL și cel parțial al BEC. (cu alte cuvinte, distanţa TB-MG este substanţial mai mare în versiunea PDL sau BEC decât în estimarea CURS, desigur dacă am reţiunut eu bine cifrele de la PDL şi BEC)
Faptele creează premise pentru contestare, renumărare de voturi, analiza la sânge a celor anulate, noi contestații în justiție, căutarea febrilă a cazurilor de turism electoral. Acestea ar perpetua însă interimatul președintelui în funcție și imposibilitatea desemnării unui prim ministru. Adică un nou interimat al Guvernului Boc. Foarte interesant de văzut ce va opta să facă PSD şi PNL, în ce măsură staff-urile lor vor considera că este în avantajul propriu să perpetueze starea de fapt.
PSD ar putea de exemplu spera să ajungă la o diferenţă finală de 10-15.000 de voturi şi să identifice 20.000 de „turişti” electorali, clamând – pe bună dreptate în acest scenariu – invalidarea alegerilor. O repetare a acestora va conduce însă la alt rezultat sau va determina o mobilizare încă şi mai puternică a electorilor pro-Băsescu (aici cred eu că a fost cheia ieri, alături de inabilitatea PSD de a negocia cu UDMR, singurii care posedau un electorat disciplinat)?
În plus, orice amânare prin contestaţii a reinvestirii lui Traian Băsescu îl menţine ca prim-ministru pe Emil Boc. Este acest lucru în avantajul PSD şi PNL?
În fine, oare căderea previzibilă guvernului propus de Liviu Negoiţă, va conduce oare la desemnarea ca prim ministru a lui … Emil Boc? (preşedintele nu cred că poate dizolva parlamentul înainte de investitura în noul mandat)
6 decembrie 2009
Post-vot: Urmează o noapte grea și o săptămână mizerabilă
Rezultatele contradictorii ale celor 4 exit-poll-uri par a conduce exact la opusul a ceea ce doreau cu toții (exceptând poate pe Traian Băsescu și al său staff): la o săptămână dominată de acuzele de fraudare și nu de formarea guvernului.
Exit/poluri:
INSOMAR (final): 51,2%-48,8%
CCSB (final): 51%-49%
CURS (final): 50,7%-49,3%
CSOP/IREP (final): 49,6%-50,4%
CURS și CSOP/IREP prezic practic egalitatea între cei doi (diferența este în marja de eroare).
Ambele părți trâmbițează victoria, exact ca acum 5 ani, exact ca acum un an.
Nici una nu pare dispusă să accepte aplicarea corectă a regulilor jocului.
Neplăcut.
Exit/poluri:
INSOMAR (final): 51,2%-48,8%
CCSB (final): 51%-49%
CURS (final): 50,7%-49,3%
CSOP/IREP (final): 49,6%-50,4%
CURS și CSOP/IREP prezic practic egalitatea între cei doi (diferența este în marja de eroare).
Ambele părți trâmbițează victoria, exact ca acum 5 ani, exact ca acum un an.
Nici una nu pare dispusă să accepte aplicarea corectă a regulilor jocului.
Neplăcut.
0762867006 ... Alegeri imorale
Acesta este numărul de telefon de la care am fost sunați pe telefonul fix, azi 6 decembrie, la ora 13:00.
”Suntem de la PXX și vă mulțumim că ați fost și ne-ați votat!”, i-a spus Mălinei vocea de la telefon. (PXX e unul dintre cele trei partide importante din România)
Noi nu am fost încă la vot.
”Avem telefonul din baza de date a PXX”. Nici Mălina, nici eu, nici Irina nu suntem membrii PXX. Altcineva nu locuiește aici.
În cele din urmă vocea a rostit și un nume ”Luminița Tătaru”.
E greu de spus dacă era vorba de PXX sau dacă numele era adevărat.
Oricum și oricine ar fi în spatele telefonului, este vorba, în opinia mea, de imoralitate.
”Suntem de la PXX și vă mulțumim că ați fost și ne-ați votat!”, i-a spus Mălinei vocea de la telefon. (PXX e unul dintre cele trei partide importante din România)
Noi nu am fost încă la vot.
”Avem telefonul din baza de date a PXX”. Nici Mălina, nici eu, nici Irina nu suntem membrii PXX. Altcineva nu locuiește aici.
În cele din urmă vocea a rostit și un nume ”Luminița Tătaru”.
E greu de spus dacă era vorba de PXX sau dacă numele era adevărat.
Oricum și oricine ar fi în spatele telefonului, este vorba, în opinia mea, de imoralitate.
2 decembrie 2009
Zarvă în grădina de guave
Kiran Desai, Zarvă în grădina de guave, Polirom, 2008. [ediţia originală: 1998]
După gustul meu, cel mai adesea scriitorii proveniţi din Lumea a III-a şi ajunşi în Occident tind să scrie despre ţara lor, propunând tonuri mohorâte sau tragicomice. Proza lor este una sofisticată, cu cheie, parcă desprinsă din începutul secolului XX, dar cu suprapuneri de efecte speciale. Ca un film mut cu efecte speciale realizate pe computer.
Cartea lui Kiran Desai nu face excepţie. Zarvă în grădina de guave este salvată însă (după gustul meu) de un comic pe alocuri irezistibil.
Scriitoarea născută în India, dar emigrantă în Anglia la 14 ani, iar apoi în SUA la 15, propune o alegorie a imposturii. Totul porneşte de la un lung şir de interpretării grăbite pe care societatea o face faptelor unui individ. „Eroul” se opune iniţial ridicării în slăvi, dar apoi descoperă că îi place… Cum şi dacă îşi rezolvă dilemele morale, dacă impostura este mai degrabă a sa sau a celor care îl cred, asta vă las să descoperiţi în carte. De altfel aceasta este principala întrebare pe care mi-am pus-o citind cartea, altfel o lectură amuzantă, întretăiată de câteva alte poveşti simpatice.
Într-un fel sau altul, capacitatea redusă a societăţii de a avea răbdare şi de a pricepe personalitatea şi dorinţele indivizilor ce o compun pare a conduce mereu la impostură, la lucruri ce nu sunt ceea ce par a fi. Aproape fiecare individ devine astfel un soi de impostor fără voie, care una pretinde a face şi alta doreşte şi crede, într-un soi de conspiraţie generală care te face să nu mai ştii care e de fapt realitatea. Vă sună familiar? Citiţi cartea, e amuzantă!
1 decembrie 2009
Exerciții de inutilitate?
Temele de campanie pentru turul II par a fi două mari și late:
(1) este filmul de acum 5 ani trucat?
(2) care candidat e mai comunist.
Despre prima temă am mai zis cu câteva postări în urmă.
Cât despre cea de-a doua... Mie mi se pare aberant să continuăm discuția asta despre un regim care și dat duhul acum 20 de ani. Hai atunci să vedem și care o fi mai legionar, mai nazist, mai caucazian, mai evreu, mai negru în cur, să ne întrebăm ce-ar fi fost dacă dacii îi băteau pe romani sau dacă Negru Vodă nu ar fi fost cuman, ci chinez.
Pur și simplu ne cantonăm în discuții sterile despre „dacă și cu parcă”, care în mod evident nu au și nu vor avea răspunsuri unice, în loc să discutăm despre ce ar trebui să facă candidatul ales…
De fapt cred că asta decurge din trei lucruri:
(a) nu avem nici un consens despre ce ar trebui să facă președintele și de ce alegem un om pentru o astfel de funcție;
(b) pentru mulți (majoritatea??), orice altă discuție e prea complicată (or intra în această categorie și presa și staff-urile de campanie??)
(c) candidații nu au propuneri proprii, ci se definesc ei înșiși ca fiind împotriva celuilalt.
Pentru mine, acestea sunt argumente puternice pentru inutilitatea instituției prezidențiale...
PS. Ca să nu fiu aiurea înțeles: am fost pe punctul să mănânc bătaie de la suporterii FSN înainte de Piața Universității, dar am plecat mai devreme de la mitingul respectiv. Mi se pare acum nerelevant ce făcea și ce gândea pe atunci 66% din populație, cei ce au votat FSN în 1990 (adică exact procentele cumulate PSD+PDL la voturile din turul I ți de la legislativele de anul trecut).
(1) este filmul de acum 5 ani trucat?
(2) care candidat e mai comunist.
Despre prima temă am mai zis cu câteva postări în urmă.
Cât despre cea de-a doua... Mie mi se pare aberant să continuăm discuția asta despre un regim care și dat duhul acum 20 de ani. Hai atunci să vedem și care o fi mai legionar, mai nazist, mai caucazian, mai evreu, mai negru în cur, să ne întrebăm ce-ar fi fost dacă dacii îi băteau pe romani sau dacă Negru Vodă nu ar fi fost cuman, ci chinez.
Pur și simplu ne cantonăm în discuții sterile despre „dacă și cu parcă”, care în mod evident nu au și nu vor avea răspunsuri unice, în loc să discutăm despre ce ar trebui să facă candidatul ales…
De fapt cred că asta decurge din trei lucruri:
(a) nu avem nici un consens despre ce ar trebui să facă președintele și de ce alegem un om pentru o astfel de funcție;
(b) pentru mulți (majoritatea??), orice altă discuție e prea complicată (or intra în această categorie și presa și staff-urile de campanie??)
(c) candidații nu au propuneri proprii, ci se definesc ei înșiși ca fiind împotriva celuilalt.
Pentru mine, acestea sunt argumente puternice pentru inutilitatea instituției prezidențiale...
PS. Ca să nu fiu aiurea înțeles: am fost pe punctul să mănânc bătaie de la suporterii FSN înainte de Piața Universității, dar am plecat mai devreme de la mitingul respectiv. Mi se pare acum nerelevant ce făcea și ce gândea pe atunci 66% din populație, cei ce au votat FSN în 1990 (adică exact procentele cumulate PSD+PDL la voturile din turul I ți de la legislativele de anul trecut).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...