Mai bine mai târziu ...

Cotidianul include astăzi cifre care susţin o realitate simplă. Raportat la dimensiunea grupurilor etnice sărace* din Italia, cel mai frecvent violatorii din Peninsulă sunt probabil italieni, urmaţi de marocani şi de albanezi. Fără a te raporta la alt status social în afară de etnie, dacă nu ai ştii cine e făptaşul într-un caz de viol, şi te bazezi pe violurile din ultima vreme din Italia, probabilitate ca incriminatul să fie român este de peste 10 ori mai mică decât cea ca să fie vorba de un albanez sau marocan. În fine, în termeni absoluţi (număr total de violuri), conduc italienii, urmaţi de români, ceea ce reflectă ponderea grupurilor etnice respective.

Nimic nou sub soare. Claudiu a scris despre asta cu mai bine de un an şi jumătate. Cu ceva timp în urmă, deplângeam nepriceperea reprezentanţilor României de a utiliza datele cu pricina pentru a contracara imaginea noastră negativă.

Din păcate, imprecizia obişnuită a presei din România se vede din plin în articolul din Cotidianul. Nu e deloc clar cine a reuşit să "descopere" că statisticile sunt de partea noastră: consulul la Milano sau preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia.

Deh, chestiune de profesionalism, resurse umane, educaţie. Mai e mult până departe, dar suntem pe calea cea bună...


LE. Faptul că nu avem habar s folosim cifrele, o dovedeşte articolul din Gândul şi lipsa războinică de argument a ministrului român de externe, prezentată azi în acelaşi ziar.

Full Text/Citeşte textul complet...

Zborul şi recesiunea

Marţi, în avionul de Bruxelles care aterizează la Bucureşti după miezul nopţii, populat mai ales cu funcţionari de prin ministere, se afla şi un ministru. Zbura la clasa întâi. Motiv pentru care, un om oarecare din avion, om de afaceri după evaluarea mea, avea să întrebe cu voce tare, către unul dintre funcţionarii prezenţi, dacă e firesc ca ministrul de finanţe, cel care discută despre austeritate, să zboare la clasa Bussiness. De ce nu ar zbura la Economic, alături de toţi ceilalţi.

Oare aşa să fie normal? Să fie ministrul la fel ca ceilalţi oameni sau o fi mai important decât ei? Să fie altceva decât un funcţionar public? Să aibă dreptul la un buget special? Dar parlamentarii oare ar trebui să meargă cu Bussiness Class sau cu Economy? Oare ce economie s-ar putea face astfel la buget? Ar merita?

Oare de ce nu l-o fi întrebat nimeni asta pe ministru în faţă? De ce întrebarea a apărut abia după ce am aterizat şi eram în autobuzul ce ne transporta de la aeronava Tarom la clădirea aeroportului (cred că pe ministru îl luase vreo maşină specială, că nu l-am văzut prin autobuz)?

Full Text/Citeşte textul complet...

Semnaţi petiţia Ad-Astra!

Fără prea multe alte cuvinte (deh, lipsa de timp!), legat de postarea anterioară, vă invit să semnaţi petiţia iniţiată de Ad-Astra.

Alături de multe alte lucruri, petiţia solicită explicit "alocarea pentru cercetare, de la bugetul de stat, a minimum 0,8% din PIB, conform Legii cercetării, şi a minimum 1% din PIB până în 2010, conform angajamentelor luate de România faţă de Uniunea Europeană".

Full Text/Citeşte textul complet...

Postarea fără nume

Am vrut să îi zic "Brain drain".
Pe urmă am vrut să îi spun "La revedere, cercetare!"
Pe urmă mi-a venit în minte "Noi muncim, nu gândim."

Pe urmă mi-am amintit că am vrut să scriu un post despre faptul că mi se pare că sunt mai mulţi cerşetori pe stradă şi că poate că ăsta o fi efectul recesiunii de prin Spania şi Italia. Cu alte cuvinte nu ne interesează dacă pleacă o mână de doctori în ştiinţe, se întorc înapoi alţi români. Oare cu cine or vota primii şi cu cine or vota ceilalţi??

M-am mai gândit să scriu şi despre cum, anul trecut, am fost rugaţi să reducem din banii din grant şi să îi mutăm pe anul 2009. Evident, singurul loc de unde puteam tăia erau salariile. Din care oricum nu am primit încă nimic din ce a mai rămas, că deh, încă nu au fost alocaţi banii de la buget aferenţi muncii noastre pe anul trecut. Sau aferenţi banilor pe care i-am pus din buzunar ca să putem face cercetarea. Lei nedevalorizaţi. (Sacrificii pe altarul naivităţii, la urma urmei!)



Despre ce scriam aici?

Despre propunerea de buget alocat cercetării aşa cum zice presa că ar fi făcut-o guvernul. Detalii aici sau aici.

Cum însă pare de fapt că societatea românească nu îşi doreşte cercetare (la urma urmei discutăm despre propunerea unui guvern ce reprezintă cam 70% dintre votanţi!), nu îmi rămâne decât să opresc lamentările aici şi să postez această postare mută, fără nume.

Full Text/Citeşte textul complet...