Postări

Se afișează postări din mai, 2013

www.RomanianValues.ro

Imagine
I have just received this message and  I'd hurried up to share it: Hello world, I, this is me, the new website of the Romanian Group for Studying www.romanianvalues.ro . Social Values, so I say hello to everyone, and I invite you to check me at We, this is the group behind the website, moved there since a few days ago, but until now there were several checks to be done. However, some mistakes may still exist, so please be kind and warn us if you notice any. Thanks, The Site! Now, (more) seriously: We have moved to a new site, and bought own domain, we have changed the look and made a sort of logo, but nothing else changed. The Romanian Group for Studying Social Values remains the same. Ah, yes, there is a new newsletter series, to be launched in a couple of hours. But the first issue is already on the website. It talks about social trust. So be the first to read it! (Oups, the Newsletter is in Romanian! But it has nice graphs, I have made them ;) Do not hesitate to

Liber la date...

În urmă cu două săptămâni, Barack Obama (președintele SUA) a anunțat că datele culese din bani publice devin publice (exceptându-le pe cele care ar putea duce la violarea intimității personale). Citez din The Economist : On May 9th Barack Obama ordered that all data created or collected by America’s federal government must be made available free to the public, unless this would violate privacy, confidentiality or security. “Open and machine-readable”, the president said, is “the new default for government information.” Cuvântul cheie în citatul din Obama este "machine readable". deși poate da naștere la interpretări, el se referă clar la baze de date, nu la .pdf-uri postate aiurea pe site-ul biroului de statistică, ca să dau un exemplu. Există un trend mai vechi în acest sens. În științele sociale, majoritatea datelor academice serioase au devenit publice. E cazul, spre exemplu, al sondajelor comparative majore: ESS (cei ce au dat tonul), EVS și WVS, PISA și TIMSS, mai

Politețea și eficacitatea minților luminate din România

O ființă oarecare, pe care nu o cunosc, m-a căutat acum 7-8 zile pe LinkedIn. Așa mi-a zis LinkedIn. Pe joi mi-a și scris un mesaj ușor imperativ, din care nu reieșea prea clar ce vrea de la mine, în care nu se prezenta, dar care mă punea să îi trimit neapărat datele de contact și să mă întâlnesc luni sau marți cu un american care lucrează pentru Banca Mondială. Trecem peste faptul că datele indicate (12-13 mai) nu coincideau cu luni-marți, ci desemnează o duminică și o luni. Mi se spunea doar că americanul are un proiect (despre romi, dar nu se preciza ce) și are nevoie de consultanți. În afară de faptul că LinkedIn îmi furnizase același nume nu știam de unde e ființa cu pricina. Avea o adresă la Gmail. Nu am stat să verific, am crezut că lucrează la vreun ONG/think tank și m-a luat de pe net. Poate c am cunoscut-o vreodată dar nu îmi amintesc și pace. I-am răspuns imediat, folosind un limbaj doar un pic mai curat decât al ei, ca să nu o descurajez: Buna ziua, Ma întâlnesc cu mul

Muttertag vs. Ziua Tatălui

Across Europe, the second Sunday of May is time to celebrate Mother's Day . Belgium, Cyprus, Germany, Czech Republic, Hungary, Netherlands, Ukraine, Italy are among those who celebrate maternity today. However, there are many exceptions to the rule. France and Sweden use for the same purpose the last Sunday of May. Poland have a fixed day in the end of the same month: 26th of May. Bulgaria uses the International Day of Women, on 8th of March, and have no special celebration of the mothers. In Ireland and UK, they honor mother during the fourth Sunday of Lent. In Spain and Portugal, they have Mother;s Day in the first Sunday of May. Starting 2009, a law changed the Romanian traditions, from the one similar to Bulgaria, to set up a Mother's Day like in Portugal: the first Sunday of May. Probably they found nothing unpleasant if sometimes it coincides with the Labour Day. To make things more peculiar, the smart Romanian authorities, following a NGO initiative, enforced the se

Un soi de cadou

Scriu această postare în 14 octombrie 2011. Din varii motive, o să o programez să apară pe blog pe 10 mai 2012 . Din motive strategice, am decis în martie 2012 să amân apariția până în 10 mai 2013. În rest nu am schimbat nimic din cele de mai jos. Scriu cu revoltă, mâhnire şi scârbă. Recent am fost implicat într-un proiect finanţat din fonduri publice, cu parteneri publici, în beneficiul unei instituţii publice şi care s-a finalizat cu reglementare de natură legislativă destul de importantă pentru România. Am pornit lucrul la proiect la rugămintea unuia dintre cei cu care am mai lucrat, sociolog de felul său. Am lucrat ca o echipă, împreună cu alţi câţiva, timp de mai bine de 7-8 luni. A fost mai multă muncă decât era prevăzut iniţial, banii nu au fost foarte mulţi, au apărut mereu întârzieri, deraieri şi paşi greşiţi determinaţi mai ales de presiunile politice şi de decizii ale decidenților politici. Am trecut peste toate, sperând într-un produs final pozitiv. Nu a fost cazul,

Secu' și eu ... III. Epuizarea sursei

Imagine
(continuare din postarea precedentă ) Pe verso-ul fișei de colaborator (vezi facsimil) nu scrie mare lucru. Cred că ar trebuit să fie date despre informările efectuate. Cum nu am avut nici-un alt contact cu recrutatorul meu, acolo este gol. Ceea ce este un pic surprinzător ținând cont de faptul că aveam un potențial fantastic, după cum pomenește pagina întâi din fișă (cea din postarea precedentă). Mai din josul paginii ne lămurim că fusesem deja pasat unui alt contact (i-am anonimizat numele), care a analizat el ceva și a constatat că " întrucât nu mai dispune de posibilitate de informare, propunem spre aprobare, încetarea legăturii cu acesta și dosarierea materialelor la biroul "F"... ". Același căpitan care aprobase pe prima pagină începerea colaborării și care între timp devenise maior, este cel care aprobă și încetarea relației. Decizia nu este datată. Să fi fost luată în 1988? Sau în 1989? Dacă da, ce o fi determinat-o? Cum de au renunțat la legătu

Secu' și eu ... II. Superagent

Imagine
(continuare din postarea precedentă ) Principala hârțoagă de la dosar este intitulată "Fișa colaboratorului din rândul elevilor". Aceasta include, pe prima pagină, date privind locul de unde pot fi luat, date despre părinții mei și o scurtă caracterizare. Asta e haioasă rău. Cei care m-au cunoscut în perioada respectivă își amintesc că între mine și Hercule erau mai multe deosebiri mărunte, incluzând faptul că sunt mult mai scund decât media, iar pe atunci eram mai degrabă sub-ponderal. Ce constată însă cel ce mă recrutează? Evident, remarcă faptul că sunt genial, fascinant de sociabil, și extrem de bine de dezvoltat fizic. După părerea mea, fie văzuse prea multe filme americane cu agenți secreți, fie era verificat la rându-i de vreun activist care dorea ca toți cei cu care are de a face să fie niște feți frumoși (evident acesta este și motivul pentru care fusesem recrutat :p). De pe prima pagină a fișei am aflat că ai mei nu erau cunoscuți prin arhivele M.I., deci nu

Secu' și eu... I. Vică

Imagine
Cu ceva timp în urmă am povestit despre motivele care m-au făcut să solicit dosarul meu de Securitate. Procesul a fost unul simplu, și civilizat (ceea ce merită remarcat, mai ales prin comparație cu alte organizații publice sau private din România): prin octombrie CNSAS m-a anunțat că au dosarul, am stabilit să îl consult în ianuarie și asta am și făcut. Abia acum am vreme să postez despre conținutul celor 12 file. Mai întâi se pare că memoria m-a înșelat. "Recrutarea" mea a avut loc în 1988, nu în 1989. Aveam care va să zică 16 ani. Și am primit și nume de cod. Unul foarte creativ de altfel: "Vică". M-am întrebat mereu de ce numele conspirative care apar în presă sunt atât de transparente? Ce rost mai au ele dacă oricum trimit imediat la persoană și oricum erau cunoscute în interiorul unui serviciu secret. Nu cumva e doar un fel de fetiș al unor angajați care vroiau să arate că sunt depozitarii unor secrete importante și niște mari păpușari? Nu cumva e vorba doa