Din nou despre sufletul ... comerţului

Pe scurt:

Între astea două titluri există o discrepanţă majoră, care mie îmi aduce aminte de modul în care erau prezentate ştirile pe vremea lui Ceauşescu:

BizCity.ro zice aşa: Romania: 17 lucrari finaliste la Eurobest 2007

Site-ul Eurobest zice aşa: Eurobest Shortlist released. 1059 entries have been shortlisted at this year’s Awards, Europe’s leading creative advertising competition across all major categories…

Adică era vorba de 17 din 1059 pe plan european. Adică, în procente, cam 1,6%. Ponderea populaţiei României în cea a continentului (incluzând aici şi Rusia şi ţările caucaziene etc.) este în jurul a 2,8%. [până la urmă au fost acordate 277 de premii]. Titlul din BizCity.ro şi tonul articolului (dat de omiterea detaliilor) sunt în cazul acesta cel mult ridicole şi ascund o realitate pe care încerc să o ghicesc ceva mai jos.

Pe lung:

Agenţiile de publicitate româneşti au proliferat destul de mult în ultimii ani. Cei din industria respectivă au avut la dispoziţie un imens spaţiu gol pe care au putut să se dezvolte, să experimenteze şi să înveţe, să înfigă diferite steaguri în această vastă Terra Incognita, şi să o cartografieze, plasând ca jaloane produse publicitare de calitate.

Din păcate însă, după părerea mea, industria respectivă a dat până acum greş tocmai la capitolul cel mai important din activitatea sa: calitatea produselor, tradusă în termeni de eficienţă a campaniilor publicitare cu impact pozitiv imediat asupra vânzărilor clienţilor.

Am avut neplăcuta surpriză, de câteva ori în ultima vreme, să las cu gura căscată oameni din astfel de agenţii, atunci când am adus vorba de metode de verificare a impactului publicităţii, de reguli minimale care trebuie respectate într-o reclamă, pentru a u crea involuntar o imagine negativă produsului promovat. Fără a fi expert în aşa ceva, am auzit de astfel de lucruri prin facultate.

Senzaţia mea este că, de fapt, profesioniştii din publicitate au preferat o dezvoltare nesistematică, în care aleatorul şi nevoia de finanţare/profit au jucat rolurile principale. Acumularea de capital uman a avut aici de suferit, investiţia în cunoaştere şi profesionalizare fiind mai degrabă minimală.

Consecinţa este vizibilă în produsele vizibile publicului: După părerea mea, majoritatea clipurilor şi panourilor publicitare, precum şi conceptele de promovare a mărcii/produsului care stau în spatele acestora se zbat între mediocritate şi suficienţă narcisistă. Asumpţia mea este că adesea ele nu servesc clientului, ci dimpotrivă, în timp ce industria respectivă se culcă pe laurii automulţumirii.

Exista însă un fapt ce îmi încurca ipoteza, făcându-mă până azi să o ţin mai degrabă pentru mine. E vorba de premiile obţinute de diferite creaţii publicitare la varii festivaluri internaţionale de profil. Citind astăzi un titlu într-un ziar (Romania: 17 lucrari finaliste la Eurobest 2007), mi-am pus întrebarea dacă nu o fi şi cu premiile astea la fel ca în povestea cu premiile obţinute de elevii români la olimpiadele şcolare pe obiecte: mai toată lumea care participă obţine câte un premiu sau o menţiune.

Am descris realitatea mai sus (la Pe scurt). Fără îndoială valoarea produselor selectate între primele o mie şi ceva din Europa este remarcabilă, fiind certificată de însăşi acceptarea lor în selecţia finală. Dacă am priceput eu bine de pe site-ul Eurobest, 3 din cele 277 de premii au ajuns chiar în România (o medalie de argint şi două de bronz). Dincolo de valoarea celor 3, rezultatul este însă extrem de modest, plasând agenţiile româneşti, probabil (nu am făcut calcule în acest sens, că nu am atât de mult timp), pe unul dintre locurile codaşe din Europa.

Ceea ce înseamnă că iar o văd mari oameni din industria publicităţii, apărând uneori la TV şi rostind cu deosebită pricepere banalităţi şi oferind verdicte. La urma urmei au legitimarea valorii proprii. Şi par a avea conştiinţa acesteia????

Full Text/Citeşte textul complet...

Mălina Voicu. România religioasă



Cam aşa arată coperta celei mai recente cărţi a Mălinei (România religioasă. Pe valul european sau în urma lui?).

Mai multe detalii, pe site-ul editurii.

Full Text/Citeşte textul complet...

PDA

Aici se incheie seria de ganduri scrise pe cand eram in spital, pe PDA-ul imprumutat cu amabilitate de Claudiu, caruia ii multumesc pe acesta cale.

Full Text/Citeşte textul complet...

Steaua-Dinamo: amenintarea solutiilor radicale?

"Filmati-ne, detinem rolul pricipal!", spunea un banner afisat de galeria dinamovista, care tocmai aruncase pevteren suficient de multe torte pentru a intrerupe din nou meciul de sambata seara.

Cred ca, date fiind recidivele galeriei dinamoviste, comisiile de disciplina ale LPF, ar trebui sa se gandeasca serios la completarea bannerului cu pricina: in liga a II-a, "[...] detinem rolul pricipal IN LIGA a II-a! "

(Nu sunt nici stelist, nici rapidist, nici inamic de orice fel al echipei Dinamo. Insa, in opinia mea, lipsa crasa de respect trebuie sanctionata drastic.)

Full Text/Citeşte textul complet...

Nu vreau să ajung un moş băşinos...

... asa cum par a ma indemna reclamele la societatile de administrare a pilonului II de pensii. Într-o buna parte din aceste reclame apar batrâni relativ neputinciosi, indreptandu-se in mod vizibil catre o degradare rapida, marcata eventual de dificultati financiare. Mi se spune apoi sa optez pentru societatea de administrare a pensiilor din reclama, ca sa nu ajung la fel de rau. Ceea ce ramane in minte insa este combinatia dintre societatea respectiva si imaginea unei batraneti dificile.


Am cunoscut destui oameni în vârsta, mergând catre 80 de ani, înca în putere, activi, calatoriind de colo-colo. Nu vad de ce nu mi-as dori si eu asa ceva.

Full Text/Citeşte textul complet...

Reclama - sufletul comertului

Romania pare a fi uneori o tara ... numai suflet.

- Primariile isi fac reclama pe tricourile unor echipe fotbal.

- In noua Sala a Sporturilor din Resita, unde joaca echipa masculina de handbal UCM Resita, detinatoare a Challenge Cup, cele mai bune locuri pentru reclama sunt ocupare de publicitatea la 'Consiliul Judetean Caras-Severin'.

- Vad la TV clipuri promotionale care se incheie cam asa: "o campanie implemetata/initiata de Guvernul Romaniei".

- Alteori se face astfel de reclama la cate un ... Minister.

Ma intreb ce or avea toate institutiile astea de vandut, de simt nevoia sa apeleze cu atat entuziasm la sufletul comertului?

Full Text/Citeşte textul complet...

Specialistii

Dezinteresul fata de cele doua scrutinuri din 25 noiembrie este unul relativ. Efectul cel mai bizar este ca nu am vazut intre analistii prezenti in varii studiouri de televiziune imediat dupa anuntarea rezultatelor de exit poll, nici macar unul care sa stie sa citeasca cifrele cu pricina si sa jongleze cu adevarat cu ele. Eternii 'analisti politici', unii dintre ei avand intuitii remarcabile, insa nedispunand de cunostiintele necesare pentru a trece de la emiterea de ipoteze la validarea lor, au fost insotiti doar de cativa sociologi sau political scientists modesti...

Nu a avut cine sa observe care e efectul ponderii extrem de ridicate a emigrantilor aspra prezentei la vot, care sunt influentele prezentei scazute la vot asupra distributiei voturilor (dincolo de suprareprezentarea etnicilor maghiari), care a fost efectul suprapunerii alegerilor cu referendumul etc. Niste speculatii frumos argumentate cu date pe aceasta tema ar fi putut fi extrem de educative si ne-ar fi invatat cum sa aflam cine a castigat si cine a pierdut cu adevarat...

Full Text/Citeşte textul complet...

Care euroalegeri?

Data fiind perioada mai lunga petrecuta intins in pat, am apucat sa vad cateva dezbateri pe teme electorate, la care au participat 'experti' si/sau candidati.

Am ramas uimit. Ma asteptam sa aflu ce fel de initiative legislative ar sustine alesii la Bruxelles, cum se raporteaza la dilemele contemporane europene, cum ar trebui construita Europa ca un organism care sa functioneze eficient, raspunzand nevoilor locuitorilor si comunitatilor. Discutia se cala insa pe cum e in Romania, ce ar putea fi facut in Romania, ce face candidatul pentru tara, jurnalistii si analistii insistand pe astfel de intrebari.

Astept acum cu interes alegerile locale, sperand sa ma lamuresc daca Voluntari va opta sa devina un cartier al Urziceni-ului sau viceversa. Cred insa voi fi din nou dezamagit, fara raspunsuri. La urma urmei, eu sunt cel ce pune intrebari gresite...

Full Text/Citeşte textul complet...

Alegerile locale

Am sesizat cu ceva vreme in urma ca pe tricourile celor de la Unirea Urziceni sta inscris mare, pe piept, Primaria Voluntari. Mai apoi Laurentiu mi-a confirmat ca existasera dezbateri in acest sens in presa si ca nu e nimic ilegal, comuitatea face ce vrea cu banii sai.

Astept acum, cu interes, alegerile locale din Voluntari, ca sa vad si ce cred localnicii despre modul de utlizare a banilor lor. Apropo, oare exista canalizare in Voluntari?

Full Text/Citeşte textul complet...

La spital (4): Multumiri

Adresez multumiri medicilor de la Fundeni, in principal echipei ce m-a operat: prof. Irinel Popescu, Serban Vasile (cu care am avut onoarea sa fiu coleg de liceu) si Olivia Sgarbura (cea care mi-a facut o cusatura deosebit de frumoasa, dupa cum mi se spune - eu nu am inca curajul sa ma uit acolo).

Nu pot scapa de multumiri Malina si Ovidiu, responsabili cu ingrijiri din cele mai diverse, de la ridicat din pat si ajutat sa urinez la gestionat relatiile cupersonalul medical.

Full Text/Citeşte textul complet...

La spital (3): Avantajul de a fi tată

În salonul, unde a fost internata Irina acum 2 ani, era un televizor. Pe peretele din spatele sau era un afis de genul urmator: "Copiii [internati] si mamele nu au voie a umbla televizor". Nefiind in niciuna dintre cele doua categorii, eu aveam dreptul legal de a umbla la televizor :))).

Full Text/Citeşte textul complet...

La spital (2): Butonul cu bucluc

Fiecare pat de spital, in cele trei spitale pe care le-am experimentat, are un buton pe care pacientul se presupune ca va apasa spre a solicita asistenta, in caz de nevoie.


Sa presupunem ca ai fi insa imobilizat la pat si butonul ar fi la ceva mai mult de un metru deasupra patului, sau la doi metri in lateral...


La fel, sa zicem ca esti singur in rezerva, nu te poti scula din pat, iar intrerupatorul de lumina este plasat undeva, pe un perete, la doi metri de sol.


Mda, e clar ca cel ce a proiectat astfel de saloane/rezerve, este un 'profesionist'.


Sau, cum zice Razvan, un fost coleg de liceu al Malinei, o buna idee de afacere, cu nitica sarma si un intrerupator (sau poate o telecomanda?) si cu o piata potentiala imensa.

[dincolo de astfel mici neajunsuri, conditiile de cazare din sectia de chirurgie de la Fundeni sunt mai mult decat decente]

Full Text/Citeşte textul complet...

La spital (1): Femeia de servici, te taie ca un brici

Se întâmplă ca, în ultimul timp, cam o data la doi ani, sa fi petrecut perioade mai lungi de timp prin spitale, in care am stat nopţile, fie ca pacient, fie alături de Malina sau Irina. In 2002 s-a nascut Irina (la Municipal). In 2005, o dubla pneumonie a tinut-o pe Irina cateva saptamani, de Craciun, la Emilia Irza. Acum am petrecut eu insumi 8 zile la Fundeni, pentru o interventie chirurgicala (o tumora beningna amplasata pe ficat).

Experienta e interesata din multe puncte de vedere. Notez aici o prima chestiune, comuna pentru cele trei spitale amintite mai sus.

Este vorba de un eveniment care se petrece intre 5 si 6 dimineata: curatenia. Vin femeile de servici, aprind luminile, racnesc unele la altele: 'Maricico, unde ai pus fa galeata?', raspunsul venind pe acelasi ton, destinat sa acopere grosimea celor cativa pereti aflati intre Maricica si colega ei.

Cele mai galagioase mi s-au parut cele de la Spitalul (pentru copii!) Emilia Irza. Între cele însarcinate cu curatenia la cele trei spitale prin care mi-am petrect noptile, cele mai impertinente mi s-au parut cele de la Fundeni. Respectul fata de oameni pare a fi un concept strain personalului firmei angajate sa asigur curatenia. Racnetele gen "Maricico" se impletesc armonios pentru ei (mai exact ele), cu injuratul personalului medical (evident in absenta acesuia, dar de fata cu noi, cei 4 pacienti din care ieseau tuburi si pe care erau puse varii monitoare, si care ne aflam in sala de la Reanimare), cu patrunsul peste pacienti la toaleta, fiindca gunoiul trebuia ridicat fix in clipa respectiva, nu suferea amanare, iar daca galeata se afla la baie...

Trebuie notat insa si contrastul, din feriricire remarcabil, cu atitudinea generala a personalului medical in toate cele trei spitale...



PS. textul acesta si toate postarile ce urmeaza azi si zilele urmatoare sunt scrise in spital, pe un PDA de-al lui Claudiu (caruia ii multam pentru suport), asa ca nu au diacritice ...

Full Text/Citeşte textul complet...

Last Sunday, being in Prague, we have had lunch in a pretty nice and not very expensive restaurant, next to the Malostranské náměstí (a place close to the main tourist attractions). The food was good, and even if the waitress was always in a big hurry, she served us acceptably.

I have given her my card, in order to pay the check and the service, since I had no cash. She gave me the Wireless PoS, I have entered my PIN and we have started to wait. After a few minutes, she took the PoS to the counter, saying that there is a chance to have better signal there. It showed up that the PoS is blocked.

She called for her boss. The young man came, but his phone was ringing, so he spent some 10 minutes talking. Then he tried to move the PoS from a place to another, checked the sockets. Nobody addressed us a word for several minutes, including the time when he was speaking at his mobile phone. After a while he called the HotLine. They have instructed him, probably to check the sockets. So, he rechecked, including this time the wall mount.

Nothing happened. He asked me for cash. I said OK, I will go to cash some money from the ATM. There were already 25 minutes of waiting. Mălina (my wife) stayed in the restaurant, while I got out, in the rain, walked some 100 metters, cashed some money from the machine. Meanwhile, he showed Mălina that the PoS says that the last transaction made is not ours, which means that they have not charged the card. Of course, if the connection failed after the transfer was made, but before the PoS received the confirmation, this does not hold true. Anyway, I was in Prague for just one day and a half, so I thought that I have already wasted too much time to argue on this. And, since I have not signed anything, the transaction, if existing may be cancelled (now I have to check with my bank if the have received any unsigned check from a Czech restaurant…).

When back in the restaurant, I gave the guy some Czech money, and I have asked for the change, also saying that, under the respective circumstances, I will NOT pay any tip. His answer started a typical Eastern Europe story: “The service is her payment [he showed the waitress]. It is not her fault, but the machine…”. I said: “OK, the machine is yours, so you pay the tip!”. “Not my fault, the machine …” he said, calling the waitress, telling her something in Czech. He gave her the money, she started mumbling something in Czech, threw us the change and left quite mad.

So, we have spent 30 minutes waiting (and, since we were two, this means about an hour …), I was walking in the rain, nobody ever said “I am sorry!” or “I apologize”, and, after all this, we were also the ones considered guilty?????

This is exactly what I would have expected if I would have experienced this in the communist Romania. However, sometimes, hopefully isolated, this bad service repeats.

The next day, as well as in the previous days in Brno, we have experienced much better service, and no other problems.

Full Text/Citeşte textul complet...

Despre chinuirea limbii române (II)

„Greşelile flagrante de limbă au fost corectate”

Iniţial m-am bucurat găsind anunţul cu pricina plasat ca descriere în dreptul unora dintre fişierele ce conţin subtitrări în limba română pentru filmele care circulă în reţele tip DC++ sau BitTorrent. Autorii subtitrării atrag astfel atenţia că au preluat o subtitrare mai veche care circula pe Net şi au mai cizelat-o, corectând-o astfel încât să nu mai fie erori deranjante.

Dincolo de discuţia interminabilă despre legalitatea şi moralitatea sharing-ului de filme în reţelele peer-to-peer*, sunt câteva fapte interesante ce merită consemnate. De pildă, pentru munca voluntară de a corecta textuleţele respective, entuziaştii anonimi ce o depun ar putea candida la un premiu pentru altruism. În plus, cineva se poate întreba dacă ei nu constituie un exemplu interesant de generare a bunului public şi dacă un astfel de exemplu de „bună practică” nu s-ar putea transfera din lumea virtuală în cea reală?

Până a acorda premii însă, hai să mă întorc la subiectul pe care il anunţam în titlul acestei postări şi să vă citez câteva astfel de subtitrări.

Moya v-a iniţia accelerarea în... 100 de secunde.

Omoară-l acum sau Wa te v-a omorî pe tine.

Dacă nu mai are cine să piloteze nava... voi nu ve-ţi pleca nicăieri.

Omorâţii pe toţi!

D'Argo şi-a rănit piciorul, capul şi s-a ars la mână, dar v-a supravieţui.

Bine a-ţi venit.

(am petrecut cam 2 minute ca să dau copy-paste
la aceste perle extrase din 2 episoade din Farscape)

Mă întreb câtă ironie o fi implicată (deliberat) de citatul cu care am deschis acest post sau, alternativ, cum or fi arătat subtitrările necorectate??

*Unora li se va părea straniu faptul că folosesc cuvinte englezeşti într-un text în limba română care vorbeşte tocmai despre chinuirea limbii. Chiar dacă astfel de termeni nu se află în DEX sau în alte dicţionare româneşti, răspund unei eventuale întrebări în acest sens, cu o remarcă banală: A ignora faptul că majoritatea celor utilizează termenii în cauză recurg la versiunea lor în limba engleză, ar reprezenta doar un mod de a stopa evoluţia limbii prin import de lexic şi nimic altceva…

Full Text/Citeşte textul complet...

Despre chinuirea limbii române (I)

„Deşi a fost pictat 250 de ani mai târziu, tabloul ilustrează modul în care cehii au perceput acest eveniment din istoria lor”

Cam aşa sună o frază dintr-un ghid de călătorie. „Deşi este o frază aparent potrivită, remarcând ceva senzaţional, ea nu este de culoare neagră”. Cam aşa ar putea suna o replică răutăcioasă la construcţia lexicală citată. Nu este greu de observat ce a vrut spună cel ce a tradus ghidul (un ghid DK, tradus în limba română – probabil pornind de la versiunea engleză): Este vorba despre un tablou pictat la mult timp după desfăşurarea evenimentului pe care îl înfăţişează. Prin urmare el nu reflectă în mod necesar ce s-a întâmplat, ci reprezentarea autorului şi a contemporanilor săi asupra modului în care se desfăşurase evenimentul.

Utilizarea lui „deşi” în fraza amintită cred că este inadecvată şi reprezintă o eroare pe care am remarcat-o frecvent la contemporani mei :) şi care mi-a deranjat adesea urechea sau ochiul, atunci când am regăsit-o în ziare, la TV, la studenţii mei, la colegii doctoranzi sau doctori în ştiinţe, la oamenii de pe stradă. „Deşi” implică în esenţă faptul că prima frază ar putea constitui un impediment în realizarea acţiunii din cea de-a doua. Mi-e teamă că frecventa sa utilizare eronată în lumea de azi, denotă nu atât neatenţie, limbaj neîngrijit, vocabular sărăcăcios, probleme generale de stăpânire a limbii, cât mai ales un deficit de logică minimală … :(

Full Text/Citeşte textul complet...

Despre disciplină ...

Citesc un articol în Jurnalul National. Cei de la Ca$$a Locco descriu cazul unei profesoare din Piteşti care bate un elev. Profesoara este chiar şefa Comisiei de disciplină a liceului. Conform celor spuse în articol, domnia sa este cunoscută prin antecedente de acelaşi tip şi pentru opţiunile explicite în ce priveşte respectarea strictă a ordinii şi disciplinei.

Mă uit şi pe reacţiile celor ce au lăsat mesaje pe site-ul ziarului. Sunt deocamdată numai 4. 3 sunt mai degrabă nefavorabile condamnării unilaterale a profesoarei. Argumentul este fie că şi elevii sunt de vină, fie că e necesar ca elevii să înveţe disciplina. Al patrulea (cel mai elaborat) condamnă metoda profesoarei, dar apără nevoia ca elevii să înveţe disciplina.

Povestea asta cu respectul total, mergând până la obedienţă, faţă de autoritate continuă să mă înspăimânte. Lumea contemporană a descoperit de mult că e mai important să poţi să te descurci independent şi c ierarhiile stricte, tradiţionale, nu doar că nu conduc la progres, dar în condiţiile capacităţii contemporane de a controla mediul, de a crea tehnologie, chiar frânează sever dezvoltarea :(.

Mai jos am postat un grafic despre cum stăm din punctul de vedere al autoritarianismului* în comparaţie cu alte ţări europene (*termenul este o traducere ad-hoc al englezescului "authoritarianism").



Pentru o versiune lizibilă a graficului, daţi un click pe el!

Full Text/Citeşte textul complet...

IQ???????????????????????????????????

"Eu am vrut să găsesc o soluţie pentru deprecierea încrederii populaţiei în Parlament".

Cele de mai sus reprezintă declaraţia preşedintelui României, venită ca justificare a iniţierii referendumului privind uninominalul, după cum relatează site-ul Realitatea TV. Preşedintele mai adaugă ceva despre refuzul "cârdăşiei" cu "politicienii", tagmă din care el însuşi face parte dacă îmi aduc eu bine aminte. Pe urmă, mai toată lumea are reprezentarea că Parlamentul este un loc în care îşi desfăşoară activitatea ... politicienii.

Deci, facem referendum fiindcă nu Preşedintele nu vrea "în cârdăşie" cu "politicienii" şi fiindcă încrederea în Parlament e redusă. Cu care ocazie, mai scădem niţel încrederea în Parlament, ca să rezolvăm problema anunţată iniţial, aia cu încrederea redusă în Parlament.

(sau poate că este ţintită creşterea ipotetică a încrederii într-un Parlament ales uninominal, crezându-se naiv că dacă schimbi numele sau procedura de selecţie, populaţia, ca o masă amorfă, va deveni fanul devotat al Parlamentului. Dacă o astfel de posibilitate e în mintea celor de la Cotroceni, atunci preşedintele are nevoie urgentă de consilieri de calitate, care să nu îşi bazeze sfaturile pe impulsuri de moment, expertiză îndoielnică şi opinii întâmplătoare).

Oricum ar fi, chiar şi în toiul unei campanii electorale, declaraţiile cu pricina îmi par a fi lipsite de logică sau lipsite de adevăr. Mi-este greu să accept că poţi contribui la creşterea încrederii în ceva încercând să o reduci.




/îmi amintesc de o altă întâmplare: Ion Iliescu declara acum mai bine de 17 ani, pe la începutul lui 1990, ca CFSN şi FSN sunt organe distincte şi nu au nici o legătură unul cu altul, în afară de nume, astfel că FSN nu are cum să câştige voturi din faptul că CFSN este organul de conducere provizorie a ţării.
Dacă înlocuim mai sus cu <încredere>, apoi CFSN cu "actualul Parlament" şi FSN cu "viitorul Parlament, ales uninominal" ............../

Full Text/Citeşte textul complet...

Brno

Brno e un oraş în Cehia, comparabil ca mărime cu Clujul, centru istoric al Moraviei, amplasat in apropierea zonei metropolitane Viena-Bratislava. Suntvoci care vorbesc despre o viitoare zonă metropolitană Viena-Bratislava-Brno, însă nu ştiu cât de mult realism ar include un astfel de proiect.

Aşezat pe câteva dealuri şi cu un castel în vârful celui mai proeminent, oraşul mi-a amintit într-o oarecare măsură de Salzburg şi, ceva mai mult, de Bratislava. Faţă de Salzburg însă, partea veche a oraşului este mai mică şi mai puţin spectaculoasă/romantică.

Sunt câteva locuri drăguţe de văzut în Brno, iar mâncarea este bună şi ieftină :)

Pentru opţiunile mele estetice, oraşul rămâne însă mai degrabă o combinaţie arhitectonică nu tocmai reuşită între lipsa de fantezie a blocurilor comuniste şi rigiditatea clădirilor habsburgice.

Totuşi, dacă eşti cu maşina prin zonă, capitala Moraviei ar fi o bună opţiune pentru un popas de o după amiază, incluzând eventual şi vizita criptelor cu mumii capucine.

PS. E interesantă şi istoria unui general suedez care a asediat Brno în 1645, declarând că se va retrage dacă trupele sale nu cuceresc oraşul până la prânz. Pe la ora 11, soldaţii suedezi erau pe punctul de a cuceri zidurile cetăţii. Cum însă clopotele catedralei au bătut prânzul (cu o oră mai devreme!), generalul Tortensson a decis imediat retragerea şi … dus a fost.

Full Text/Citeşte textul complet...

Cronici tradiţionale: (I) Adevărul adevărat

Adevărul e unul şi numai unul. Iar dacă noi/eu am venit la putere, acum, e pentru că deţin/deţinem adevărul absolut. Diferit faţă de adevărul celor de dinantea noastră, că altfel nu i-am fi schimbat. Aşa că trebuie să schmibăm tot. Strategii, planuri, tot. Şi ce dacă administraţia anterioară a băgat mulţi bani acolo? Băgăm şi noi, de două ori mai mult, ca să facem strategia noastră, planul nostru de dezvoltare pe termen lung, apoi începem să implementăm noua strategie, cea adevărată. Da, întâi o pregătim, apoi implementăm. Cum când? Peste patru ani!

PS. Discurs valid mai ales în societăţi tradiţionale, orientate explicit către prezent şi trecut, nu către viitor. Postat aici şi acum, dat fiind că peste fix un an o să fie noi alegeri.

Full Text/Citeşte textul complet...

De la Nord la Sud??

Numărul din octombrie al versiunii româneşti al revistei Geo, include la pagina 20 un articolaş interesant despre păsări. Cum site-ul Geo este o dezamăgire (doar câteva articole, din care unele refuză să se încarce cu Firefox, fără RSS feed etc.), descriu aici esenţialul: "păsările inteligente rămân acasă", nu migrează iarna în ţările calde, zice un studiu al unei echipe de la Universitatea din Barcelona. Iarna, hrana este rară, aşa că trebuie să o cauţi în altă parte sau să îşi foloseşti capul din plin ca să o găseşti, să fii inventiv, să faci ceva IQ-ului să o ia în sus :). Păsările mai puturoase sau mai prostuţe preferă să migreze ...

O fi adevărat şi la oameni??? Ăia de stau şi se luptă cu condiţii climatice grele (frig excesiv, cald excesiv, sol neproductiv etc.) or fi mai inteligenţi? Sau aici s-o aplica vorba ceea cu cel mai deştept care cedează?

Full Text/Citeşte textul complet...

Stephen Hawking, Leonard Mlodinow: O mai scurtă istorie a timpului,

Humanitas 2007; traducere şi postfaţă de Gheorghe Stratan

O cărticică de popularizare a ştiinţei, jalonată din când în când de poze, scrisă de doi oameni de ştiinţa serioşi, primul (Hawking) cât se poate de celebru, al doilea cunoscut şi ca scenarist la Star Trek: The Next Generation.

Întâi despre formă: 175 de pagini, condiţii grafice excelente, copertă simpatică (vezi link). Fotografiile (color!) sunt bine alese, nu încarcă inutil textul.

Despre conţinut: o carte relaxantă, scrisă amuzant, de doi oameni care ştiu despre ce vorbesc şi ne (re)învaţă despre teoriile apariţiei şi funcţionării universului. Un bun prilej de a reactualiza/dobândi cunoştinţe despre dezbaterea contemporană din fizică, despre un posibil consens în explicarea legilor cosmosului, de a fi pregătit pentru noile cuceriri ale ştiinţei…

Despre traducător: singura bilă neagră vine de Gheorghe Stratan, care intervine prea des şi prea brutal, utilizând note de subsol abundente, pentru a ne explica mai bine lucrurile despre care dumnealui probabil crede fie că autorii nu sunt capabili să le explice, fie că o fac greşit, prea simplist, incomplet.

Cred însă că acest neajuns poate fi ignorat, optând pentru delectarea oferită de o cărticică relaxantă şi instructivă.

Full Text/Citeşte textul complet...

Hai să ne furăm din nou pălăria ...

Hai să ne furăm din nou pălăria,/
La o cârciumioară seara, la şosea ...

Cam aşa sună campania mediatică cu care răspundem astăzi campaniei mediatice italiene care ne acuză de toate crimele din peninsulă (iată doar o mostră, aparent imparţială, însă acuzatoare, citată de Evenimentul Zilei - vezi link).

Să mă explic:

1. Ministerul nostru de externe se dovedeşte penibil, acceptând aproape fără de crâcnire acuze bazate pe date prost interpretate şi care sunt uşor de contracarat - vezi un început de discuţie în acest sens, bine scris de către Claudiu.


2. Mass media românească tinde să arunce toată vina pe ţigani, cum bine remarcă Romani Criss. Ceea ce înseamnă că în opinia românilor problema este deja rezolvată: de vină sunt ţiganii!

3. Acelaşi Romani Criss, alunecă însă în extrem: la urma urmei chiar e vorba de infracţiuni comise majoritar de către cetăţeni români de etnie ţigănească. Fără a blama etnia în ansamblul ei, ignorând acest mic detaliu nu faci altceva decât să îţi anulezi şansele de preveni astfel de evenimente.

4. Aşa cum observa Mirel cu ceva timp în urmă, problema nu este una nouă. Ea a fost însă îngropată sub preş de cohorte de experţi români şi străini, consultanţi a căror pricepere a fost mereu garantată de nişte lideri romi, probabil interesaţi în acest sens. Am mai grăit ceva mai demult despre asta, într-un text disponibil aici.

5. Cetăţenii rămaşi în ţară, se află într-o mică dilemă: de la vreme, aşa cum zice şi Claudiu aici, parcă nu mai vezi chiar atât de mulţi cerşetori pe străzi. I-am exportat. Ceea ce poate fi văzut ca fiind bine, că deh, am scăpat de ei, ca şi de cei ce înfundă puşcăriile prin Italia, Letonia sau aiurea.
Preţul vizibil este însă unul consistent: imaginea noastră prin lume a fost mereu şubredă, însă de acum o ia de-a dreptul la vale, în cădere necontrolabilă. Unii, de pildă experţii strategiei post-aderare discutată zilele acestea prin presă, vorbesc de emigraţie ca parte a unui mănunchi de factor ce conduc la o scădere demografică severă (ce e drept ignoră complet alţi factori , cum ar fi migraţia către România...).


Fiecare dintre poziţiile de mai sus reprezintă căi de a-ţi fura pălăria: nu eşti în stare să te aperi, ignori problema, o defineşti aiurea, pasezi responsabilitatea, nu te uiţi decât la efectele benefice, oricare din aceste strategii este pierzătoare. Ba nu, greşesc, este câştigătoare pentru cei câţiva mediocri care au de câştigat din perpetuarea unor crize...

Problema în clipa asta nu e socială, ci politică. Trebuie scăpat de acest balast de mică ciupeală, pentru a putea începe, în sfârşit, să rezolvăm o problemă socială gravă. ASAP!

Full Text/Citeşte textul complet...

Năsal, de la Napolact

Am găsit întâmplător la supermarket (Cora, în Militari) o brânză interesantă. Se cheamă Năsad şi e produsă de Napolact. Ca tip, este un brie, însă cu o consistenţă mai apropiată de caşcaval. În cutia dreptunghiulară de lemn în care este prezentată, găseşti şi un interesant istoric al brânzei cu pricina: acţiunea se petrece în urmă cu câteva secole, în Ţaga, acolo unde Napolact are astăzi o fabrică. Nişte săteni ascund un coş cu alimente într-o peşteră, să nu îl găsească groful. Revin la peşteră după câteva săptămâni. Brânza nu s-a împuţit, şi-a schimbat doar culoarea, iar sub crusta gălbuie zace o adevărată delicatesă. Groful adoptă sortimentul ca delicatesă locală ...

Năsal este o brânză de gustat şi de revenit la ea cât mai des. Are o prezentare mai mult decât onorabilă, merge făcută cadou rudelor din străinătate sau străinilor cărora vrei să le dai ceva alimentar care să le amintească de România.

Mă întreb doar de ce nu am descoperit-o până azi, căci pliantul zice că se fabrica chiar şi pe vremea comunismului? Ce e drept, abia de curând a beneficiat de re-branding. De unde se vede din nou treaba că fără o bună strategie de marketing nu faci nimic, ca în exemplul clasic cu Minolta versus Olympus …

Full Text/Citeşte textul complet...