Logica lui vaffanculo ... :(

Sună telefonul.
Mobilul.
Un număr necunoscut.
Răspund.
"Pentru o mai bună calitate a serviciilor noastre, vă anunțăm că această convorbire este înregistrată. Continuarea presupune acordul dvs...."
Nu mi se spune nici măcar cine sună, fiindcă înregistrarea a pornit probabil înainte să răspund. În mai puțin de o secundă, înainte să mă dezmeticesc, convorbirea continuă.
"Domnu' Voicu? Sunt XXX YYYY de la BancPost, aveți câteva minute..."

Nu, nu am, și îi explic că lipsa de politețe a organizației de unde vine trimite BancPost acolo unde îi este locul: în neantul Evului Mediu.

Păi cum adică: dacă vrei să-mi vinzi ceva, întâi îmi spui că mă înregistrezi, dar nu ai minimul bun simț de a spune cine ești și nu îmi dai posibilitatea de a respinge ideea????

Full Text/Citeşte textul complet...


Lista actualizată de semnatari ai memoriului include 69 de susținători ai acestuia. (updated: 7.05.2016)
Memoriul complet este aici.
Lista numelor ce nu erau încă incluse la precedenta actualizare este cea de mai jos:

  • Prof.dr. Vasile Dâncu, UB
  • Prof. dr. Georgeta Ghebrea, UB
  • Prof.dr. Adrian Miroiu, SNSPA
  • CS1.dr. Iuliana Precupețu, Academia Română/ICCV
  • Prof.dr. Cosima Rughiniș, UB
  • CS1.dr. Ligia Sarivan, Institutul de Științe ale Educației
  • Prof.dr. Lazăr Vlăsceanu, UB
  • Conf. dr. Dragoș Dragoman, ULBS
  • Conf.dr. Adela Popa, ULBS
  • CS3.dr. Ana Maria Preoteasa, Academia Română/ICCV
  • Senior Research Fellow, PhD Dragoș Radu, Institut für Ost- und Südosteuropaforschung (IOS)
  • Asst. Prof. dr. Romana Careja, Southern Denmark University
  • Research Associate dr. Alexandru Cernat, University of Manchester
  • Lect. dr. Alin Croitoru, ULBS
  • CS3.dr. Eugen Glăvan, Academia Română/ICCV
  • dr. Georgiana Ivan, Eurostat
  • Lect. dr. Camil-Alexandru Pârvu, UB
  • PhD candidate Constantin Manuel Bosancianu, Central European University
  • Asist. cerc. drd. Dana Eremia, Academia Română/ICCV

Full Text/Citeşte textul complet...

O versiune actualizată a memoriului adresat președintelui ANCS a devenit publică.
Reamintesc solicitarea de a aloca o sumă anuală mică pentru derularea de cercetări comparative.

Lista inițială includea 15 semnatari. I s-au adăugat alți 29, enumerați mai jos în ordinea descrescătoare a gradelor academice și cea crescătoare a numelor de familie:

Prof. dr. Sergiu Bălțătescu, Universitatea din Oradea
Prof. dr. Carmen Buzea, Universitatea Transilvania din Brașov
Prof.dr. Cornelia Mureșan, UBB
Prof. dr. Robert D. Reisz, Universitatea de Vest Timișoara
Prof. dr. Maria Roth, UBB
Prof. dr. Dan Chiribucă, UBB
Conf. dr. Adrian Dan, UB
Conf. dr. Marian-Gabriel Hâncean, UB
Conf. dr. Marius Lazăr, UBB
Conf. dr. Laura Nistor, Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca
Conf.dr. Cosmin Marian, UBB
Conf. dr. Cristina Raț, UBB
Conf. dr. Gabriel Troc, UBB
CS III dr. Adriana Neguţ, Academia Română/ICCV
CS III.dr. Claudia Petrescu, Academia Română/ICCV
CS III dr. Cosmina Pop, Academia Română/ICCV
Lect. dr. Florin Faje, UBB
Lect. dr. Mihai-Bogdan Iovu, UBB
Lect. dr. Norbert Petrovici, UBB
Lect. dr. Anca Simionca, UBB
Lect. dr. Ionela Vlase, ULBS
Lect. dr. Corina Voicu, UBB
C.S. dr. Cristian Pop, Academia Română
C.S. Ștefania Toma, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj
Asist. dr. Toma Burean, UBB
Asist. dr. Telegdy Balázs, Universitatea Sapientia M-Ciuc, & LCSR/HSE
Asist. cerc. dr. Sergiu Raiu, UBB
Drd. Agota-Aliz Birtalan, UBB
Călin Moldovan-Teselios, MMT

** Colegi semnatari au semnalat și alte cercetări comparative care se derulează/s-au derulat în România și suferă din motive de insuficiență a finanțării, fiind practic suspendate:
  • Global Entrepreneurship Monitoring (GEM)
  • Generations and Gender Programme (GGP)

Memoriul complet este disponibil în acest fișier .pdf.

Pentru a ni vă alătura în acest demers, urmați calea indicată în postarea inițială.

Full Text/Citeşte textul complet...

Un grup de cercetători în științele sociale de la noi a inițiat un memoriu adresat președintelui ANCS. Solicitarea, pe scurt, este de a deschide o linie de finanțare pentru infrastructura de cercetare în științele sociale, pe care o estimăm la un cost anual aproape modic: 120.000 de Euro.

Mă număr printre inițiatori.

Acum declanșăm etapa a doua a acțiunii noastre.

Deschidem prin urmare lista de susținere către universități, centre de cercetare, departamente, institute de cercetare, colegii de oriunde, fie că acest "oriunde" înseamnă România sau alte părți ale lumii.

Vom proceda astfel:
- Memoriul este cel de mai jos. (inserez și o versiune .pdf pentru cei ce vor să îl distribuie mai departe)
- Pentru a-l semna instituțional este suficient să printați memoriul, semnați și scanați, apoi să îl trimiteți la una dintre cele două adrese de contact: Mircea Comșa (mcomsa@socasis.ubbcluj.ro) și/sau Bogdan Voicu (bogdan@iccv.ro).
- Pentru a-l semna ca social scientist, indiferent de afiliere, vă rugăm a ne trimite un mesaj în acest sens la una dintre adresele menționate, precizând și afilierea (și eventualul grad academic)
- Noi vom centraliza, păstrăm scan-urile și publicăm lista de noi semnături la câteva zile distanță.
- La final retrimitem memoriul către ANCS




Domnului Mihai Dima,

Președinte ANCS



Domnule președinte,


Vă scriem mesajul de față pentru a vă informa cu privire la modul în care vedem starea cercetării românești din științele sociale. Mai exact este vorba despre una din părțile esențiale ale infrastructurii de cercetare și anume accesul la cercetările comparative majore.


Argumentul nostru, pe scurt, este că în clipa de față suntem în pericolul de pierde complet contactul cu fluxurile academice internaționale, în condițiile în care exemple de bune practici din alte țări oferă soluții simple și relativ necostisitoare.


Argumentul nostru, pe lung, arată astfel:


Țările cu un nivel ridicat de dezvoltare au o lungă tradiție de a se integra în cercetări comparative internaționale precum European Social Survey, European Values Survey, World Values Survey, European Election Studies, International Survey Programme, Comparative Study of Electoral Systems și multe altele. Datele produse în cadrul acestor cercetări fac posibile multiple comparații (în timp și între țări) la nivelul unei multitudini de fenomene sociale, economice și politice. Participarea la astfel de proiecte constituie o condiție sine qua non a cercetării schimbării sociale, contribuie major la formarea unor echipe de cercetare internaționale, la transferul de cunoaștere, la creșterea numărului de publicații în reviste de top și, nu în ultimul rând, la promovarea imaginii țărilor respective. Cel puțin acest ultim impact merită detaliat: prezența țării în astfel de cercetări face ca ea să fie unul dintre obiectele de cercetare ale tuturor celor ce studiază baza de date respectivă. Bazele de date internaționale sunt cele care generează cele mai multe articole publicate în reviste de flux prim și care atrag cele mai multe citări. Aceasta face ca, automat, țările incluse în bazele de date în cauză să apară constant în față ochilor studenților, doctoranzilor și cercetătorilor, precum și a publicului larg cu ocazia exercițiilor de popularizare. Rezultatul este o promovare subtilă a imaginii țării în cauză. Un alt efect pervers al absenţei României din cercetările comparative este acela că descurajează studierea României de către cercetătorii străini, concomitent cu orientarea cercetătorilor români spre studiul altor ţări (sau, în cel mai „fericit” caz, îi limitează la studierea acelor fenomene din România care nu necesită date de acest gen).


Trebuie notat și faptul că bazele de date rezultate sunt utilizate nu doar în științele sociale, ci și în cele comportamentale (psihologie, educație) și în economie.


România nu se numără însă printre țările care să fie integrată în astfel de fluxuri. Mai exact, în prezent, România este prezentă doar în două dintre cercetările comparative majore. Mai mult, nici relativ la aceste cercetări nu sunt asigurate resursele necesare pentru o continuă participare. Merită menționat faptul că o serie de țări comparabile cu România din punct de vedere al resurselor stau mai bine din acest punct de vedere. Ca să luăm doar exemplul European Social Survey, din opt valuri, România a participat la două, Slovenia la opt, Ungaria şi Estonia la şapte, Lituania la cinci, Bulgaria şi Cipru la patru. Chiar şi Albania şi Kosovo au participat la ediția din 2012, adică mai recent decât a făcut-o România.



Cercetările comparative majore sunt:

  • ·        European Values Study/World Values Survey (EVS/WVS): se desfășoară o dată la 4-5 ani. România este prezentă începând cu 1990, cu o singură întrerupere (1995). Ultima prezență: 2012, un grant UEFISCDI/ANCS asigurând finanțarea. Următorul val: 2017, participarea este incertă din lipsă de resurse. Cost estimat: 46.000 Euro.
  • ·        European Social Survey (ESS): se desfășoară la doi ani, în majoritatea țărilor europene. România nu este parte a procesului. Costurile sunt însă foarte mari. La costul cercetării în sine (similar celei de mai sus) se adaugă o taxă de 50.000 Euro către comitetul de coordonare la nivel european.
  • ·        Comparative Study of Electoral Systems (CSES): se derulează la fiecare rând de alegeri. România este parte a studiului începând cu 1999, participarea având însă loc cu pauze din lipsa finanțării. Pentru 2016 sunt asigurate o parte din costuri printr-un grant ANCS/UEFISCDI din 2011 (!). Costuri estimate: 30.000 EURO.
  • ·        International Social Survey Program (ISSP): la fiecare 2 ani, în 45 de țări. Cercetarea are un nucleu tematic comun fiecărui val al cercetării și mai multe module, care se rotesc la fiecare 3-4 valuri. România nu este parte a studiului, deși o echipă românească are un acord de asociere. Costuri estimate pentru cercetarea din 2016: 30.000 EURO.

Sunt alte câteva studii care anunță o participare internațională importantă, și în care România a căutat să participe, dar s-a izbit mereu de problema finanțării. International Civic and Citizenship Study (ICCS) este unul dintre exemple (costuri: aproximativ 65.000 Euro).


Cercetările în care suntem implicați sunt realizate prin efortul unor echipe de cercetare ce alocă fonduri din granturi ANCS/UEFISCDI și furnizează astfel întregii comunități academice (bazele de date devin publice) o minimă infrastructură de cercetare. O astfel de finanțare nu este sustenabilă: depinde de bunăvoința directorilor de proiect care se centrează pe a produce un bun util tuturor, dar pierd imediat prin faptul că rămân fără resurse pentru a dezvolta proiecte proprii. În plus, dat fiind faptul că finanțarea unor astfel de cercetări ocupă o parte importantă a bugetului granturilor, se ajunge ca salariile în granturile care susțin astfel de cercetări să fie mult mai mici decât în altele. Mai mult, participarea la astfel de cercetări presupune o planificare clară a cheltuielilor urmată de o implementare fără abateri majore, condiții care nu pot fi respectate în condițiile de finanțare din ultimii ani (reducerea bugetelor, modificarea devizelor, etc.).


Exemplele de rezolvare a problemei în alte țări europene oferă câteva soluții relativ simple, puțin costisitoare și cu un potențial impact pozitiv major:

  • ·        un model este cel al granturilor de infrastructură. Echipele interesate în a furniza astfel de date aplică pentru finanțare, separat de finanțarea pentru alte proiecte de cercetare.
  • ·        alt model este cel al consorțiilor universitare sau al universităților care finanțează astfel de proiecte din fonduri proprii. România nu are însă încă universități care să investească în cercetare.
  • ·        un alt model este cel în care autoritatea centrală din domeniul cercetării alocă fonduri universităților sau institutelor de cercetare care gestionează proiecte de tipul amintit mai sus, cu obligativitatea ca infrastructura creată să fie imediat disponibilă pentru întreaga comunitate academică.
  • ·        alt model este ca autoritatea centrală să gestioneze astfel de proiecte în mod dual: unele granturi țintesc modelele de mai sus, la care se adaugă un fond anual pentru cercetare socială, gestionat de membri a căror competență academică este dovedită. Din acest fond se organizează un număr de cercetări pe an (poate fi și una singură), omnibuz, iar echipele interesate aplică pentru a insera module în cercetare. Modulele acceptate sunt atașate corpului comun, care poate fi, spre exemplu, cel al ISSP sau CSES.
  • ·        Să notăm și faptul că numeroase țări europene și nu numai (UK, Germania, Elveția, Rusia, SUA, ca să dăm doar câteva exemple) derulează prin finanțări similare ultimului model menționat un val de anchete anuale, numit generic „Household Panel”, accesibil întregii comunități academice (inclusiv internaționale). Fără a fi explicit comparative, acest tip de anchete a devenit foarte popular ca sursă de comparație în ultimii ani. Cercetarea este mult mai cuprinzătoare decât ceea ce colectează INS anual în România (și care nu rezultă în date disponibile public pentru cercetare).



Principalele efecte pozitive al unei alocări de resurse de aproximativ 120.000 de Euro pe an ar fi cel puțin următoarele:

  • -        Ar crește semnificativ numărul cercetătorilor români implicați în echipe internaționale de cercetare;
  • -        Ar crește semnificativ numărul de publicații în reviste internaționale de top a cercetătorilor români;
  • -        Ar crește vizibilitatea internaționala a universităților și institutelor de cercetare din România, și, ca urmare, numărul de studenți străini alături de pozițiile universităților românești în clasamentele internaționale;
  • -        Ar crește resursele necesare pentru adoptarea unor politici bazate pe date;
  • -        Ar crește competitivitatea și calitatea cercetării sociale în România;
  • -        România ar putea beneficia de promovare ieftină la o populație mondială mai educată și mai avută decât media;
  • -        România ar avea totodată o șansă de a se cunoaște și se compara cu alte societăți, precondiție importantă a unei dezvoltări societale mai rapide.



Acesta este un mesaj pe care am dorit să vi-l transmitem, considerând că este în puterea dvs. să schimbați lucrurile în mai bine.


În cazul în care considerați necesar ne manifestăm întreaga disponibilitate pentru o discuție care să aprofundeze descrierea problemelor semnalate și a soluțiilor propuse. Desigur, suntem la dispoziția dvs. pentru a explica mai în amănunt aceste lucruri.



Prof. dr. Gabriel Bădescu, UBB

Prof.dr. Daniel David, UBB

Prof. dr. Adrian Hatos, Universitatea Oradea
Prof. dr. Traian Rotariu, UBB

Prof. dr. Horațiu Rusu, ULBS

Prof.dr. Dumitru Sandu, UB

Prof./CS1. dr. Bogdan Voicu, Academia Română/ICCV & ULBS

Conf. dr. Mircea-Ioan Comșa, UBB

Conf.dr. Andrei Gheorghiță, ULBS

Conf.dr. Cristina Stănuș, ULBS

Conf.dr. Monica Șerban, Academia Română/ICCV

Conf. dr. Paula Tufiș, UB

Conf.dr. Marian Vasile, UB & Academia Română/ICCV

Cerc. III dr. Florin Feșnic, UBB

Lector.dr. Claudiu Tufiș, UB

Full Text/Citeşte textul complet...

UEFISCDI a supus acum câteva zile dezbaterii publice pachetul de reglementări privind acordarea de granturi de cercetare în cadru a ceea ce agenția numește „Proiecte de Cercetare Exploratorie”.

Teoretic acesta este programul cel mai important destinat cercetării. Practic însă este vorba de o veritabilă Cenușăreasă, fiind prima lansare de competiție în ultimii 5 ani. Proiectele acceptate la finanțare în 2011 ar fi trebuit să se încheie în 2014, dar sunt încă în derulare. Motivul invocat este lipsa de bani, dar … UEFISCDI nu a pregetat să lanseze în acest răstimp alte programe, dovadă că de fapt avea resurse.

Ce este îmbucurător este că PCE nu a decedat. De asemenea este îmbucurător că este lansat în dezbatere publică.

Cum precedenta dezbatere publică inițiată de agențiile ministerului educație a durat doar câteva zile (e vorba de regulamentul CNACTDU, lansat în dezbatere publică pe 18 martie și devenit lege doar zece zile mai târziu), postez și eu aici câteva gânduri despre pachetul amintit mai sus:



PCE – program de mâna a doua?


Este interesantă decizia UEFISCDI de a marginaliza fostele sale proiecte principale, incluzând PCE. Din câte am observat, majoritatea apelurilor din ultima vreme au fost anunțate cu mult dinainte pe site-ul agenției. Aceasta este de altfel practica în lume: apelurile sunt regulate, anunțate cu mult înainte, cu reguli care se știu clar, astfel încât aplicanții să aibă timpul necesar pentru a se pregăti conform cerințelor Call-ului. Am observat o astfel de practică pretutindeni pe unde am fost, timpul alocat pregătirii aplicației fiind de regulă de un an. În cazul PCE este vorba, cu îngăduință, de două luni, incluzând vacanța de Paște; o lună de dezbatere publică și încă o lună până la depunerea de aplicații, în mai.

Cum UEFISCDI a început să anunțe din vreme alte programe de finanțare, nu rămâne decât să constat decizia agenției de a trata PCE drept un proiect de mâna a doua, pentru care nu merită să faci o aplicație serioasă. Ar fi fost interesantă o luare publică de poziție a UEFISCDI în acest sens.


Criteriul ISI


În grila de evaluare există o recomandare importantă: directorul de proiect ar fi bine să fi publicat măcar 3 articole ISI în zona roșie sau măcar galbenă a listei de jurnale publicată anual de UEFISCDI. În ciuda opoziției multor colegi, eu salut decizia, deși îi deplâng implementarea. Este firesc ca UEFISCDI să dorească aplicații de calitate și să evite inflația de aplicați foarte proaste de la ultimele call-uri, când a avut probleme cu a asigura un număr rezonabil de evaluatori. Este firesc să limitezi numărul de aplicații și măcar pentru că fiecare evaluator costă destul de mulți bani. Este firesc să impui o ștachetă ridicată, pentru ca să dai un semnal în privința direcției în care vrei să îndrepți știința. Din aceste puncte de vedere UEFISCDI este de aplaudat.


Fără îndoială se poate discuta de ce este folosit ISI (și mai ales de ce în formula modificată și instabilă propusă de UEFISCDI), de ce nu scorul H, de ce nu iei în considerare și alte criterii. Spun însă doar atât: este un mare pas înainte, toate criteriile au dezavantaje, ISI este mai puțin falsificabil decât altele (vezi și postarea mea precedentă), iar evaluarea așa zis „calitativă” nu poate fi o opțiune fiind supusă puternic susceptibilităților legate de subiectivitatea evaluatorilor.


Există apoi o anumită subtilitate: pragul de 3 articole ISI nu este diferențiat pe ramuri ale științei, ca și cum UEFISCDI nu ar știi că sunt științe unde se publică mult mai mult decât în altele. Numai că UEFISCDI știe că sunt diferențe. Altfel nu ar folosi la premierea rezultatelor cercetării tocmai lista cu zonele roșii, galbene și gri pentru articolele ISI. De ce nu ar face atunci agenția o diferențiere a pragului amintit? Ar fi două motive simple: primul este pragmatic – ar fi fost o bătaie de cap suplimentară. Nu cred însă că nu se găseau resursele care să ducă rapid la o soluție pentru acest impediment.


http://www.research.ro/Al doilea motiv este însă mult mai puternic. PCE ar trebui să constituie o cale de a implementa Planul Național de Cercetare Dezvoltare și Inovare (PNCDI). Ori acolo se specifică că unele științe sunt mai importante decât altele, ba chiar unele ramuri de știință sunt practic eliminate de la finanțare până în 2020. Este o opțiune programatică a României, pe care am discutat-o în trecut.


Întâmplător, ramurile de știință prioritare pentru România sunt cele în care se publică sistematic mai mult; articole mult mai scurte, cu mult mai mulți autori. Asta face ca un fizician, spre exemplu, să poată avea mult mai multe articole pe an, fiind cel mai adesea coautor alături de mulți colegi, în timp ce un antropolog va publica mult mai puține articole, adesea de unul singur, dar însumat, antropologul va scrie mult mai multe cuvinte (adică va produce mai multe pagini decât fizicianul). Un prag unic oferă un bonus științelor în care se publică texte multe dar scurte și cu mai mulți autori. Adică poți avea mai multe aplicații din aceste științe.

Și aici vine schepsisul. Finanțarea se face proporțional pe ramuri de știință. O pondere egală din aplicații, să zicem 30%, va fi finanțată. Adică: dacă în ramura de știință XX ai 33 de aplicații, vor fi finanțate 11. Dacă în ramura YY ai 30 de aplicații, vor fi finanțate 10. Dar cu un prag unic, numărul de aplicații în XX poate crește (să zicem la 45), în timp ce în YY va scade (către 24), ceea ce înseamnă mai multe proiecte finanțate potențial în științele pentru care pragul unic este mic. Dacă este să luăm exemplul de mai sus, fizica are mai mari șanse să aibă multe proiecte, în timp ce antropologia are mai puține. Automat apare o discrepanță între ramuri de știință.

Aceasta este o cale elegantă prin care UEFISCDI se conformează direcțiilor prioritare ale Planului național amintit. Numai că nu este și una transparentă: UEFISCDI uită să precizeze explicit că trebuie să respecte planul, avertizând asupra intențiilor sale ...


Criteriul vechimii: întoarcerea în timp??

Ajung și la unul dintre lucrurile pe care nu l-am înțeles în deciziile UEFISCDI. Directorul de proiect trebuie să aibă minim 10 ani de la obținerea titlului de doctor. (ca să evit discuțiile: îndeplinesc și acest criteriu, și pe cel precedent, și probabil orice alt criteriu ce ar mai putea apărea)

De ce ar impune UEFISCDI această limitare? Poate fi o strategie de compensare a faptului că nu a finanțat proiecte PCE în ultimii ani, deși a lansat call după call pentru cei mai tineri. Ca atunci când, la fotbal, arbitrul nu dă un penalti clar pentru gazde și pe urmă, ca să se revanșeze, face aceeași eroare și în defavoarea oaspeților. Dar acesta ar fi un caz în care arbitru ar fi imediat penalizat cu o suspendare dictată de comisiile superioare.

Eu unul găsesc cel puțin neinspirată oprirea de la a aplica a celor mai tineri care îndeplinesc criteriul de performanță. De ce ai bloca ascensiunea unuia care se dovedește mai bun decât cei de dinaintea sa? Pur și simplu mi se pare revoltător. E ca și cum ne-am întoarce în urmă cu 20 de ani, dacă nu mai mult.


Evaluarea

Ajungem și la o problemă veche a modului de evaluare de la UEFISCDI: evaluarea în sine, felul în care sunt ierarhizate proiectele. Agenția a făcut în timp eforturi ca să obțină un proces decent. A căutat să impună criterii de calitate evaluatorilor, a încercat să atragă străini ca evaluatori, și a experimentat varii sisteme de rezolvare a diferențelor dintre notele acordate de evaluatori pentru același proiect. E firesc să ai diferențe: evaluatorii sunt și ei oameni, văd diferit lucrurile. Unii dau sistematic note mai mari, alții dau sistematic note mai mici. Unii dau note pe prietenii (am văzut eu, la un alt evaluator ce dăduse o notă dublă față de a mea, și care justifica spunând că aplicantul este un nume mare...).

Sistemul curent este practicat de UEFISCDI de câțiva ani. Îl repovestesc mult simplificat: trei evaluatori dau note, folosind o grilă comună. Dacă apar diferențe mai mari de 10 puncte (scala este de la 1 la 100), cei trei sunt rugați să își reevalueze aprecierile, poate ajung la consens. Dacă diferența rămâne, un raportor propune o notă bazată pe evaluările primilor trei (uneori raportorul este dintre cei trei), iar un panel decide care e nota finală. Problema apare la raportor. Am văzut raportori care schimbă complet evaluările, crezând că ei sunt peste primii trei evaluatori. Și am văzut paneluri în care notele se schimbau complet sau măcar suficient de mult ca să câștige finanțarea proiecte ce păreau a nu avea șanse. Nu e vorba de corupție sau ceva ilicit. Pur și simplu așa se întâmplă.

Soluția simplă este să ai evaluatori de foarte bună calitate. Așa face European Science Foundation, cel puțin în prima fază a evaluărilor.

Dar evaluatorii de calitate sunt cercetători buni, cu timp limitat. Aceștia costă mult, iar precedentele runde de evaluare au arătat că există un deficit important de ofertă pe această piață. UEFISCDI se confruntă cu o dilemă simplă: plătim bine pe evaluatori, dar nu mai avem bani de proiecte sau plătim evaluatori mai slabi și avem bani să finanțăm mai multe proiecte. Evident, opțiunea este mai degrabă a doua.

Există însă o soluție și mai simplă: eliminarea raportorului. Dacă cei trei evaluatori nu ajung la consens, atunci se solicită evaluări de la alți doi evaluatori. Se face apoi media, dar nu ca medie aritmetică simplă ci ca trimmed mean: se elimină evaluarea cea mai favorabilă și cea mai nefavorabilă și se face media între celelalte trei evaluări. La final ai o medie bazată pe părerea a cinci evaluatori, costurile nefiind mult schimbate.


Este ceea ce am tot propus de câțiva ani, dar nu cred că mă aude cineva. Sau poate ceea ce propun nu are rost. Trebuie spus că aceasta era soluția folosită de proiectele INTAS, adică cei bani de cercetare alocați acum un deceniu de către UE pentru cooperarea cu spațiul ex-sovietic. Soluția trimmed mean era aplicată tocmai pentru că evaluatorii tindeau să dea note foarte diferite. Oricum ar fi, nu cred ca să se schimbe ceva în procesul de evaluare: nu mai e timp, ceea ce din nou te face să îți amintești că e posibil să avem de a face cu o consultare mai degrabă formală, pentru o linie de finanțare care pare a fi tratată de către UEFISCDI precum una de mâna a doua.


Interdicția de a avea două proiecte

„O persoană care este director de proiect tip TE Competiția 2014, aflat în derulare, nu poate candida în calitate de director”. Aceasta este o regulă veche a UEFISCDI/ANCS. Menționez iar că nu sunt în această situație de incompatibilitate, dar nu mi se pare o condiție normală. Dacă omul acela este atât de bun încât să deruleze două contracte, de ce să nu îl lăsăm să o facă? E ca și cum ai interzice unui profesor să fie coordonator de doctorat și la Frankfurt și la Zürich. Ah, da, stai că în România nu ai voie să fii la două școli doctorale. Asta nu înseamnă că nu știu un tip care coordonează doctorate și la Zürich și la Frankfurt și parcă și la Köln. Dar alea sunt universități care sunt peste valoarea celor din România (așa zic rankingurile), prin urmare nu are rost să le urmăm exemplul, nouă ne place să nu ne fie bine.


Varia

Sunt destule lucruri pentru care UEFISCDI trebuie felicitat. Spre exemplu: „se pot finanţa şi cheltuieli de deplasare ale unor colaboratori din ţară sau din străinătate sau ale unor participanţi la manifestările ştiinţifice organizate în cadrul proiectului”. Aceasta nu era explicit în urmă cu ceva ani, și este o precizare absolut necesară pentru a simplifica munca cu contabilitatea, curtea de conturi și alte instanțe birocratice.

Sunt și locuri în care rezultatul este mixt: „se calculează ca procentaj (max.15%) din cheltuielile directe: cheltuieli cu personalul, cheltuieli de logistică şi cheltuieli de deplasare. Se recomandă ca la nivelul institutiei gazdă, regia să fie utilizată și pentru plata de personal auxiliar (tehnicieni, studenți etc) implicat în implementarea proiectului”. Ca unul care plătesc de ani de zile din buzunar personalul auxiliar, găsesc extrem de importantă recomandarea. Dar ea poate veni doar dacă nivelul regiei este mai ridicat, altfel organizația gazdă nu mai are motivație să te sprijine în a aplica. Pe de altă parte, impunerea unei regii mai mici schimbă regulile jocului în acele universități (precum UBB și UB) unde regia se ducea spre 30%. Nu cred că astfel de organizații vor aplica recomandarea, ceea ce va lovi implicit în modul în care proiectul se derulează. Aș fi formulat altfel: „Dacă regia este de peste 15%, procentele ce depășesc această limită sunt la dispoziția directorului de proiect; recomandăm folosirea lor la plata de personal auxiliar … ”


Mă opresc momentan aici, dar poate mai revin...

Full Text/Citeşte textul complet...

În campania electorală din 2000, ridicolul om politic Corneliu Vadim Tudor se bătea cu pumnul în piept că ar fi fost declarat "omul anului" de către un mare institut american. Era de fapt consecința unei invitații pe care o primise, așa cum primisem mulți și încă primim, de a plăti niște bani ca să ni se dea o diplomă cu care să ne dăm mari. Atât și nimic mai mult. „Vanity” este eticheta pusă unor astfel de întreprinderi în care plătești ca să îți arogi merite ce nu există. „Tichie de mărgăritar” era metafora folosită mai de demult.


Tot tichie de mărgăritar și-a pus în urmă cu câțiva ani un alt absolvent submediocru al sociologiei românești, care a spămuit întreaga comunitate lăudându-se că este singurul sociolog român tradus în limba americană. Evident, înșiruirea de cuvinte căreia îi zicea carte era publicată într-un exemplar, pe banii lui.

Primesc mereu mesaje care mă îndeamnă la astfel de prostii. Omul anului, a fi tradus în spaniolă, a publica la jurnale inexistente de mare prestigiu, a participa la conferințe simbolice, dar prezentate cu mult tam-tam. Sistemul penitenciar a făcut mare bine lumii academice românești, ducând cărțile în desuet. S-a văzut astfel cam cum se publică la edituri din România. E semnalul clar că volumele nu au ce căuta ca parte a sistemului de evaluare academică, fiind prea ușor de falsificat ca și criteriu cantitativ. Evaluarea lor „calitativă” este de asemenea nepotrivită depinzând prea mult de calitatea și sensibilitățile omenești ale celor care evaluează.

E cazul să renunțăm de altfel și la conferințe. Uite un exemplu, pe care îl redau ca atare, fiindcă îl consider public, atât timp cât emailul pe care îl reproduc parțial mai jos este adresat la grămadă către câteva zeci de persoane.

Nu cunosc pe onorabilul domn „assoc.prof.Firica J. PhD”. Și nici nu sunt flatat de a fi invitat drept „keynote speaker” la un simulacru de știință care trântește laolaltă toate ingredintele pe care nea Firica acesta le avea prin frigider, combinând „dental medicine & equipment” cu „Tourism&Leisure&Pleasure”. Erorile de exprimare în limba engleză nu îmi aparțin.
Contextul este simplu: unul dintre criteriile de evaluare a celor ce doresc să urce în ierarhia didactică și de cercetare este de a fi „keynote speaker” la o conferință „internațională”. Un alt criteriu ușor falsificabil, după rezultă de mai jos:

Mesajul de la pretinsul domn Jean Firica, cu formatările originale:




Dear Distinguished Colleague,
Dear friends,


  
I invite you to become member or keynote speakers of the Scientific Committee 
International multidisciplinary scientific congress.

International Congress of the Medical Sciences, Education, Behavioral Sciences and Physical  Rehabilitation from the perspective of quality of life - with exposition.  Romania, 27-29 may 2016, Craiova. 

 I invite you to become members of the Scientific Committee and moderators (please propose other colleagues)


* areas, sections can be extended (to request and participate)

SCIENTIFIC PROGRAM and SECTIONS
1. SECTION MEDICAL SCIENCE
MODERATOR
1. General medicine & Public Health

2. Dental medicine & Equipment

3. Pharmaceuticals & Medical Devices



2. SECTION EDUCATION & EDUCATIONAL RESEARCH
MODERATOR
1. Education health, Art & Music therapy

2. Teaching & Exact Sciences

3. Specialized languages & comunication

4. Innovation and Education

5. Special education

6. Physical education and sport



3. SECTION PSYCHO-PEDAGOGY- PSYCHIATRY-SOCIOLOGY
MODERATOR
1. Psychology & Psychiatry

2. Cognitive, Psychological & Behavioral Sciences

3. Psychotherapy & Health psychology

4. Sociology, philosophy of education & healthcare

5. Experimental pedagogy

6. Medical sciences in kinetotheraphy



4. SECTION ANTHROPOLOGY, PERFORMING SPORTS, HISTORY
MODERATOR
1. Anthropology

2. Medical anthropology

3. Anthropology of media and sports

4. Performing sports

6. Rehabilitation & Adapted Sports



5. SECTION TOURISM-LEISURE-PLEASURE, MANAGEMENT
MODERATOR
1. Tourism&Leisure&Pleasure

2. Management&marketing in sport

3. Tourism management

4. Sport&tourism

5. Law, legislation medicine&sport

6. Health tourism
































    *     areas, sections can be extended: Mathematics and Natural Sciences, Engineering  Sciences, Biological and Biomedical Sciences, Social Sciences, Humanities and Arts          (to request and participate)
    * * 
send the desired category (
members of SC, moderators, keynote speakers 
for drawing up the final invitation

Best regards
assoc.prof.Firica J. PhD
 Univ Craiova, RO
 


Full Text/Citeşte textul complet...