Lumea …. aşa cum nu o ştim?

Published in 2011 In The Marriage Plot , Jeffrey Eugenides tries a role that barely fits his style. He deconstructs every single thought, gesture, action of his main characters, explaining and over-explaining them, until they almost completely lose meaning. If it had been not about Eugenides, finishing the book would have been unlikely in my case. However, I continued to the last page. By the end, patience got partly rewarded. One might be bored of insisting on semiotics and the sometimes trailing story, but one needs to get to the second half, and then to the end, to rediscover a great writer, although not in his best creation. My rating: 5 out of 10 (the novel should have been shorter). Book cover retrieved from the review that The Telegraph did to the book.

Breaking Bad is a TV series, in which a chemist portrayed as a genius prepares meth (methamphetamine - a psychoactive drug), breaks all possible laws, and all main characters find at least a way not to obey the rule of law. The logo of the TV Series looks like this: Other distinctive images in the series show the Mendeleev's table and the name of the players announced as bellow: In November, in the Moscow's Higher School of Economics I have noticed an announcement for a certain academic prize (as I have been told). It looks like this and proves the popularity of the show: Visiting the site of a certain Romanian TV channel (Digi24), I found this amazing logo, done for a show that they will broadcast on the national day, call #Triumful unei Naţiuni# (Triumph of a Nation): The question is, how Ba d Roma N ians are Br eaking the la W according to DigiTV? Or has the TV channel any idea what its advertisement implies?

Dorind să atragă simpatia populaţiei, Preşedintele României a declarat cu două săptămâni în urmă că salariul său e mic şi nu îşi permite un credit de un milion de Euro. „Am încercat să îl iau şi, datorită veniturilor, banca nu mă putea finanţa la o asemenea sumă” a spus Traian Băsescu, arătând că domnia sa doreşte să devină fermier. Prin urmare, neîndeplinind condiţiile legale pentru a cumpăra o astfel de proprietate, a apelat la un subterfugiu pentru a ocoli legea. Apoi s-a plâns că e greu pentru „un notar tânăr, ca Ioana” să plăteşti rate de 30.266 lei pe lună. Pentru comparaţie, 30.000 lei reprezintă mai mult decât salariul anual al unui conferenţiar universitar. Eu am reţinut două lucruri: preşedintele s-a gândit să înşele legea, accesând un credit pe care nu şi-l permite. Aceasta este una dintre căile care au condus la declanşarea crizei financiare mondiale curente. Pe de altă parte, preşedintele, plângându-se că e greu să plăteşti o rată de 6666 Euro din venitul de „notar tână

Strange campaign for a five star hotel which does not provide so much variety for lunch/dinner, isn't it? [not to mention that they have three errors in seven words, when it comes to the Romanian translation] (Hotel Possidi Holidays, in Halkidiki, summer of 2013).

Presa a vuit în urmă cu câteva luni despre faptul că pe atunci noul ministru al transporturilor nu ştia cât costă biletul de metrou sau cât face trenul de la Bucureşti la Constanţa. În opinia mea, faptul relevă două lucruri simple. Mai întâi e lipsa de profesionalism a presei. Aceasta nu ştie ce întrebări să pună, astfel încât se agaţă de nimicuri. Pe de altă parte este slaba pregătire politică a ministrului, care nu ştie să răspundă la întrebări prosteşti, probabil şi din cauză că nu a pregătit un program minimal sau nu a citit programul de guvernare. E simplu: în Romania norma socială spune că, dacă ai cum, e bine să eviţi transportul public: aglomeraţia, transpiraţia semenilor, cearta lor cu săpunul, datul din coate în preajma bisericilor, orarul imprevizibil al autobuzelor, tramvaiului şi metroului fac automobilul personal mult mai atractiv. Reţeaua de cale ferată este subdezvoltată ca acoperire, iar calitatea precară a liniilor face ca trenurile să nu poată dezvolta vitez

Destul de des citesc prin presa românească fraze de genul: „X a recunoscut că sunt 10 clădiri albastre”. Implicit, apare asumpţia că X ar fi ascuns până acum ceva legat de cele 10 clădiri albastre. Numai că, dacă te uiţi atent, vezi că X nu avea nimic de ascuns, iar cele 10 clădiri albastre sunt inofensive. Iar dacă ştirea se referă la un eveniment din afara României, o să descoperi că în engleză ea suna cam aşa: „X reckon ten blue buildings.” Adicătelea X socoteşte că ar fi zece clădiri albastre. Aşa crede X, e o opinie , nu o recunoaştere a unei acuze. Dar engleza are destule cuvinte ce sunt altceva decât par a fi dacă le traduci prin omonimul românesc, iar „a recunoaşte” implică o sămânţă de scandal, aşa că de ce şi-ar bate jurnalistul român capul cu stăpânirea limbii, logicii şi a bunului simţ? La urma urmei a cânta după ureche e destul de simplu, dacă nu te interesează calitatea cântării...

Există câteva discipline fascinant de frumoase, extrem de complexe, fantastic de utile, excitante intelectual, dar şi foarte accesibile publicului larg, prin familiaritatea subiectului. Semiotica, antropologia, științele comunicării sunt astfel de domenii. Sociologia şi științele politice nu sunt nici ele departe. Accesibilitatea acestor științe are asupra lor un efect de bumerang. Pe de o parte le asigură o largă piaţă de desfacere. În lumea academică contemporană, ca şi în trecut de altfel, este important să convingi societatea că produsele tale sunt utile. Altfel nu primeşti finanţare. Principiul implică erori de neincluziune, riscând să lase subfinanţate domenii de nişă ce încă nu au atins masa critică pentru a fi recunoscute drept esenţiale. Cu toate acestea el se dovedeşte un instrument destul de eficace pentru cei ce trebuie să aloce resursele destinate cercetării, astfel încât societăţile să prospere material şi cognitiv. Implicaţia imediată ar fi că științele amintite au u

In his account of the history of the world (first published in 1989), Julian Barnes gives plenty of proof for his creativity, and provides a resistance tour as storyteller. The book does not look like a novel, and maybe it is not. It starts with Noah and his Ark, seen in an apparently comic perspective. Despite vivid humor, the author addresses most of the common (theological) debates related to the Ark, deconstructs them, and basically reduces them to ashes, in a subtle way that churches cannot easily attack, although they would never admire. A set of other 9 story add, with the Ark as recurring leitmotiv ("supporting character"), religion as (sometimes almost invisible) common ground, and intrigues that happens in completely different places and times, and with totally different actors. Sometimes, the author becomes a voice by himself, sharing opinions with the reader, and arguing them with facts, and the book seem to turn in an unsystematic investigation about the s

This summer I have discovered that driving in Greece is different than what I thought. My previous experiences included holiday destinations: In the islands of Crete, Rhodes, and Corfu, the summer traffic largely consisted of rented cars of even foreign ones. Although not majoritarian, they contributed to setting up social norms of driving close to Western Europe. Thessaloniki and Northern Greece, along Ignatia Odos, were not much different than the pattern that we met in the islands. This summer, it happened that we came again to Greece, for a wedding. Therefore, we took some time to do sightseeing. We landed in Thessalonikki and headed south towards Athens. It was like in a different country. The traffic made Romania look Western, and definitively much Northern than Greece. Drivers do not bother to follow speed limitation, to obey interdictions to overtake, or to wait until you finish your overtake on the highway. There were moments when, driving 20 kilometers faster than the spe

Simplu nume al organizaţiei cu pricina este bizar: adicătelea cum, celelalte universităţi sunt (mai) poluante?