Mai bine am face regiuni care să ne fie de folos, dacă tot e să le facem!
Stârnit de o postare a lui Călin pe Facebook, am zis să scriu totuşi (extrem de laconic) despre proiectul de organizare administrativă a României, cel cu regiunile. Titlul preia de altfel mesajul lui Călin, aşa cum l-am priceput eu. În rest însă ced că aduc în discuţie o perspectivă uşor diferită.
Am încercat să înţeleg care e scopul pragmatic al operaţiunii, dincolo de nevoia de a face tam-tam în preajma alegerilor.
După mine ar trebui să fie vorba de o eficientizare a formării bunului public, descentralizarea (i.e. reducerea deciziilor luate la nivel central), creşterea implicării cetăţenilor în problemele de organizare a societăţii (mutarea centrului decizional mai aproape de cetăţeni creşte şi controlul social asupra reprezentanţilor aleşi).
Toate acestea necesită însă luarea in considerare a unor elemente de identitate comuna a zonelor incluse în noile formaţiuni administrative. Aici susţin din plin ideea lui Călin, legată de identitatea comună a acestor arii, de a le trasa altfel decât nişte linii pe hartă, aşa cum arată în propunerea guvernamentală... Călin spunea că nu vede de ce ne legăm la cap cu alte regiuni decât cele pe care deja le avem în minte: Transilvania, Valahia, Moldova şi, în plus, o zonă metropolitană a Bucureştiului. Mie îmi ies însă 8 regiuni: Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana-Maramures, Transilvania, Bucureşti/Ilfov.
Avantajul e dat de identitatea comună. Dezavantajul e dat de dimensiunile inegale ale celor 8 regiuni, cu Dobrogea şi Crişana-Maramureş un pic mai mici decât restul.
În plus, trebuie luat în considerare despre cum să elimini orgoliile locale. De ce, spre exemplu, să fie Clujul capitală şi nu Braşovul sau Sibiul? De ce Iaşul primeşte un bonus şi nu am avea capitală regională la Bacău sau Galaţi? Ca să rezolv problema, şi nu numai, aş urma calea aleasă de americani, canadieni sau australieni:
Nu aş face capitale în marile oraşe. Roman, Medgidia, Câmpina, Caracal, Lugoj, Salonta, Mediaş (sau Târnăveni) ar putea fi reşedinţe ale instituţiilor locale, dar unele astfel de instituţii ar putea să se afle şi în alte oraşe. Poţi, spre exemplu, să ai reşedinţa generală la Câmpina, dar reprezenţa regională a Fiscului să fie la Roşiori, iar cea de Protecţia Mediului la Moreni. S-ar realiza astfel şi stimularea unei reţele de oraşe dezvoltate (unul dintre scopurile implicite ale descentralizării), de posibilitatea de a dezvolta imobiliar şi alte zone decât cele mai mari 10 oraşe etc. Resursele colecatte la nivel regional/naţional nu ar mai fi redirecţionate preponderent către un singur oraş, sufocat oricum de prea multele sale roluri. În plus, ar fi un semnal că deciziile nu se mai iau „la centru”, ci fiecare este responsabil pentru modul în care arătăm. Cu alte cuvinte am mai scăpa de obsesivele „sistemul e de vină” şi „ăştia îşi bat joc de noi”…
Am încercat să înţeleg care e scopul pragmatic al operaţiunii, dincolo de nevoia de a face tam-tam în preajma alegerilor.
După mine ar trebui să fie vorba de o eficientizare a formării bunului public, descentralizarea (i.e. reducerea deciziilor luate la nivel central), creşterea implicării cetăţenilor în problemele de organizare a societăţii (mutarea centrului decizional mai aproape de cetăţeni creşte şi controlul social asupra reprezentanţilor aleşi).
Toate acestea necesită însă luarea in considerare a unor elemente de identitate comuna a zonelor incluse în noile formaţiuni administrative. Aici susţin din plin ideea lui Călin, legată de identitatea comună a acestor arii, de a le trasa altfel decât nişte linii pe hartă, aşa cum arată în propunerea guvernamentală... Călin spunea că nu vede de ce ne legăm la cap cu alte regiuni decât cele pe care deja le avem în minte: Transilvania, Valahia, Moldova şi, în plus, o zonă metropolitană a Bucureştiului. Mie îmi ies însă 8 regiuni: Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana-Maramures, Transilvania, Bucureşti/Ilfov.
Avantajul e dat de identitatea comună. Dezavantajul e dat de dimensiunile inegale ale celor 8 regiuni, cu Dobrogea şi Crişana-Maramureş un pic mai mici decât restul.
În plus, trebuie luat în considerare despre cum să elimini orgoliile locale. De ce, spre exemplu, să fie Clujul capitală şi nu Braşovul sau Sibiul? De ce Iaşul primeşte un bonus şi nu am avea capitală regională la Bacău sau Galaţi? Ca să rezolv problema, şi nu numai, aş urma calea aleasă de americani, canadieni sau australieni:
Nu aş face capitale în marile oraşe. Roman, Medgidia, Câmpina, Caracal, Lugoj, Salonta, Mediaş (sau Târnăveni) ar putea fi reşedinţe ale instituţiilor locale, dar unele astfel de instituţii ar putea să se afle şi în alte oraşe. Poţi, spre exemplu, să ai reşedinţa generală la Câmpina, dar reprezenţa regională a Fiscului să fie la Roşiori, iar cea de Protecţia Mediului la Moreni. S-ar realiza astfel şi stimularea unei reţele de oraşe dezvoltate (unul dintre scopurile implicite ale descentralizării), de posibilitatea de a dezvolta imobiliar şi alte zone decât cele mai mari 10 oraşe etc. Resursele colecatte la nivel regional/naţional nu ar mai fi redirecţionate preponderent către un singur oraş, sufocat oricum de prea multele sale roluri. În plus, ar fi un semnal că deciziile nu se mai iau „la centru”, ci fiecare este responsabil pentru modul în care arătăm. Cu alte cuvinte am mai scăpa de obsesivele „sistemul e de vină” şi „ăştia îşi bat joc de noi”…
Comentarii
Mi se pare ca din toata poveste asta lipseste "cetateanul", atat ca "produs" diferentiat cultural cat si ca voce. Se discuta despre PIB/capita, numar de locuitori, proportie ale unor sectoare economice dar se uita ceva fundamental: cum ne dorim noi ca indivizi aceasta regionalizare, ce vom simti in dimineata primei zile de noua organizare teritoriala?
In alta ordine de idei, eu sustin un demers derulat de la micro la macro, bazat pe aglomerari cu sens cultural, economic, politic, infrastructural. Pana unde poate sa mearga aceasta aglomerare? Pana la maximul raportului dintre beneficii si costuri, deopotriva prezente si viitoare, materiale sau simbolice. Din cauza asta, pentru mine Transilvania ar fi cam tot ce e dincolo de Carpati (cu Banatul si Crisana e o poveste de discutat), Moldova e cea istorica (8 judete) iar Valahia e tot sudul (iarasi o poveste cu Oltenia...). Eu cred ca in formula asta, eventual cu lamurirea povestilor cu pricina, am avea cea mai functionala forma de regionalizare. Accept, desigur, ca exista alte idei mai bune... :)
Ideea capitalelor in orase mai mici e excelenta! Poate putin mai costisitoare financiar dar
- am inchide disputa orgoliilor marilor orase
- am separa economicul marilor orase de politicul regional, premisa unei "curatenii" necesare,
- am evita alocarea preferentiala catre capitala (asta pana cand capitala ar devenila randul ei mare oras...)
Daca tot e sa facem o schimbare, sa o facem cat mai bine cu putinta. Altfel ar parea un joc politicianist facut in pripa, pentru a sublinia "cine e seful", menit sa aduca avantaje temporare, asemeni votului uninominal...
Inca o tema de dezbatere: care va fi statutul maghiarilor in noua structura teritoriala, in conditiile in care precedentele 2 organizari teritoriale ale Romaniei au raspuns bine asteptarilor lor?
O astfel de schimbare radicală are nevoie de timp de reflecţie şi dezbatere, trebuie văzut care sunt raţunile pentru schimbare, dacă rerganizarea răspunde scopului dorit, care sunt costurile, dacă e mai ieftin sau mai scump să folism regiunile de dezvoltare deja existente etc.
În opinia mea ar trebui să fie o dezbatere întinsă pe 2-3 ani. Astfel ar fi timp să înţelegem mai bine ce vrem, să ne formulăm argumentele, să găsim numitorul comun.
PS: poti sterge mesajul lui Vlad ala, e spam.