Pe când eram student la două facultăţi, s-a întâmplat la un moment dat să mă prezint pentru prima oară la examenul de la o anumită materie direct în sesiunea de re-reexaminări din toamnă. Pe atunci nu mergea să treci anul cu un examen picat. Dacă picai sau nu te prezentai, puteai să mergi la restanţă. Dacă nu luai nici în sesiunea de restanţe, mergeai la aceste re-reexaminări (pe scurt re-re), unde erai evaluat de o comisie formată din minim trei sau patru cadre didactice. Dacă nu treceai nici atunci, depuneai cerere de re-re-reexaminare. Dacă nici acum nu reușeai să iei notă de 5 sau mai mult, repetai anul anterior, dând din nou examen la majoritatea materiilor, nu doar la cele la care picasei.

Anul cu pricina cred că era al doilea meu an ca student în sociologie, al patrulea la cibernetică. În al doilea semestru am avut la ASE materia P.M.. În sesiunea obişnuită, calendarul s-a suprapus aiurea cu sociologia, nu am avut cum să mă pregătesc bine, aşa că nu m-am prezentat la examen. În sesiunea de restanţe cred că eram pe teren, departe de București, în echipele Observatorului Social, coordonat de profesorul Vintilă Mihăilescu. Aşa că am ajuns să susţin examenul la P.M. direct în re-re.

Se dădea oral. Am tras un bilet, era uşor, l-am rezolvat repede (la final am luat nota 9). Stăteam în prima bancă, aşa că auzeam tot ce vorbeau cei trei profesori din comisie. La un moment dat, a apărut şi un al patrulea, scuzându-se faţă de ceilalţi că a întârziat. După ce s-a aşezat, cel mai în vârstă dintre ei i-a întins un tom: „Uite măi S., că am scos carte.” „Felicitări!” a îngăimat noul venit, dar primul nu încheiase: „Te-am pus şi pe tine autor, uite aici, la capitolul 12”. Apoi discuția a decurs normal, ca şi cum comunicarea cu pricina era un lucru firesc.

Oare cum o fi să devii autor fără să ai habar? Oare S. chiar scrisese vre-un rând cândva pe care îl incluseseră în carte?

Tot cam pe vremea cu pricina, viitorul preşedinte al Ungariei îşi scria teza de doctorat. Anul acesta a demisionat: o copiase în bună măsură de la un bulgar. Tot pe vremea aceea, unul dintre numele importante ale celeilalte universităţi unde studiam, ne spunea la curs: „Cărțile din cărţi se fac”.

În timpurile noastre, aflăm despre isprăvile unora pe care îi chemă Mang şi Kövesi. În timpurile noastre ministrul german al apărării demisionează după ce e acuzat de plagiat.

Mă întreb dacă o fi vreo legătură între faptele astea, altfel disparate. Să fie oare vorba de coincidenţe, de chestii complet neconectate, de trăsături culturale, de tendințe globale, sau de altceva?



PS. Tot în timpurile noastre, am primit un e-mail amuzant în care aflam că aş fi coordonator al unei părţi dintr-un volum, primind direct şpaltul cărţii, fără a mă fi întrebat nimeni ce părere am despre conţinutul părţii cu pricina. Mi se spunea însă că e posibil ca textul să fi suferit modificări față de forma pe care o știam eu și pe care nu agreasem oricum că ar merge publicată în volum. Mi se spunea că trebuie să mă mișc iute, că în trei zile pleacă la tipar, la o editură de prestigiu. Am optat să nu accept să contribui la volumul cu pricina și să le urez succes.

4 comentarii:

parvan spunea...

„Cărțile din cărţi se fac” - m-a marcat atunci ... dar cred ca pana la urma l-am exploatat cu folos pentru mine. Daca asa se fac cartile si scopul meu in viata nu-i sa fac carti .... atunci e firesc sa renunt la orice pretentii "academice" si sa ma focusez pe intelegeri ale realitatii comerciale caci foarte probabil realitatile comerciale nu se fac din "carti" ci e posibil sa se faca din alte realitati comerciale :)
PS: apropo, pe carti n-am pareri ferme caci mi-am declinat competentele, dar in zona in care activez sunt un sustinator al importurilor din alte piete, adaptari, prelucrari, dezvoltari etc

Bogdan Voicu spunea...

La cărți academice, e în felul următor: importurile sunt încurajate dacă sunt trecute prin propria abordare critică. Din câte citesc, așa e și pe piață: nu ai voie să copiezi patente.

Altfel, "cărțile din cărți se fac" e ca și cum ai lua (cu copy-paste) începutul din "Război și pace", intriga din "Cei trei mușchetari", continuarea din "Moromeții" și la final ai băga din "Pe aripile vânturilor", pretinzând apoi că ești un mare scriitor ;)

parvan spunea...

hmm, cand zic ca n-am pretentii nu inseamna ca nu urmaresc iar cand zic ca sustin sincronismul nu inseamna neaparat si PLIMA si furturi de patente ;).
Cat de "mare scriitor" s-ar considera respectivul daca ar miza ca nu-s recunoscute inceputul/intriga continuarea/finalul din scrierile amintite ... e un "drum" misteios pt mine.
PS: de ce un ministru/procuror politic are nevoie de contributii originale in profesia de baza ... s-ar putea sa fie o problema neacademica ;)

Bogdan Voicu spunea...

Părerea mea e că procurorul/ministrul caută legitimare prin acoperirea de diplome. Nu văd nici eu la ce le e utilă. Dar e mișto când îi vezi că, pentru a se dota cu diplome, au practicat furtul de la alții (i.e. plagiatul). Spune mult despre riscurile incumbate de desemnarea lor drept administratori ai bunului public.