România???

Mi se spune, de către un sociolog german, destul de cunoscut, pe care l-am revăzut în Qatar: "România are probleme democratice serioase."

Ce să îi răspund?

Știe și el că primul ministru, un plagiator dovedit, schimbă legile ca să nu poată fi acuzat de așa ceva. A scris în ziar. În toate ziarele, din toate țările.

Știe și el că președintele afirmă democrația și respectul față de lege, dar își retrage sprijinul față de un partid și anunță înființarea unei fundații de natură politică, în condițiile în care legea îi interzice explicit partizanatul politic. Nu merge să îl aburești argumentând că una e fundația și alta e partidul. Declarațiile președintelui apolitic și ale celor ce îl susțin au mers mereu dincolo de lege. Apoi mai este precedentul "argumentului Iliescu" din ianuarie-februarie 1990: Frontul Salvării Naționale și Consiliul Frontului Salvării Naționale sunt lucruri diferite care întâmplător au același nume, doar că unul e un partid care nu e la putere, iar al doilea e un soi de parlament care reprezintă, de facto, puterea. La fel și cu președintele actual și cu partizanatul politic. La fel și cu alegerile libere, democratice, în care PCR era unicul candidat, iar Nicolae Ceaușescu era reales cu 101,3% din voturi.

I-aș zice că populația este împotriva acestor falsuri. Dar sondajele spun altceva. România nu are măcar un Movimento Cinque Stelle autentic, până și copia mioritică a lui Beppe Grillo e un fake autentic.

I-aș zice că "intelighenția" locală este una critică, care caută respectul legii. Numai că nu prea știu care să fie această elită: unii iubesc plagiatorul -aparent fiindcă ar fi împotriva președintelui, alții găsesc justificată orice încălcare a legii dacă e îndreptată împotriva primului ministru antidemocratic.

I-aș zice mai degrabă că România continuă să experimenteze. Dictatura regală, Garda de Fier, represiunea promovată de Partidul Comunist, democrația originală minieră sunt deja trecut. Acum parcă ar fi ca în Ucraina, unde, conform The Economist lucrurile sunt deja stabile: "With Viktor Yanukovych, a thuggish president, in charge and his arch-rival, Yulia Tymoshenko, in jail, Ukraine is clearly not a democracy. But it is not a dictatorship either. Political power is a means of enrichment rather than governance."

Iar experimentele sunt importante pentru progresul umanității. Ele nu sunt însă productive și pentru societățile care le aplică în mod repetat, ignorând experiența altora. Mai logică ar fi o atitudine critică față de toate derapajele și căutarea unor soluții negociate de înmuiere a acestora. Radicalizarea și promovarea mijloacelor scuzate de scopuri aparent ilustre riscă prea mult să elimine complet rămășițele democratice și să conducă țara către modul în care arată Rusia de azi.