Eu nu mă pricep. Mă bazez pe varii romane citite și filme văzute. Am rămas de acolo cu stereotipul că atunci când te pronunți, ca jurnalist, despre o temă anume, ai nevoie de o prealabilă documentare.
Uite să luăm de exemplu prezentarea unui sondaj de opinie, că prea își dau acum cu părerea despre subiect trei iluștrii oameni de presă români, în direct, la Europa FM. Fiind vorba despre un sondaj de opinie, îmi permit să îmi dau cu părerea. Domnii cu pricina prezintă procente la radio, vorbesc despre a fi un soi de eșantion „semnificativ”, interpretează răspunsuri la o întrebare prost formulată, și dovedesc fără tăgadă că NU SE PRICEP la lucrurile de care vorbesc. Mai mult, precum G.Firea în momentul deciziei de a cuvânta la revenirea Simonei Halep de la Rolland Garros, dovedesc a nu fi apelat la un consilier de calitate, care să aibă o idee mai clară despre cum măsori opinia publică.Unul dintre cei trei, cel mai în vârstă, intuiește e undeva că se pot citi și altfel datele, dar este evident că nu a avut niciodată șansa de a vorbi cu cineva care să îi explice cum se pot testa ipotezele sale (precum și faptul că este obligatoriu să testezi minimal ipotezele tale înainte de a-ți da cu părerea).
Prin urmare, revin la ideea inițială: în opinia mea profană, bazată pe romane și filme, deci doar pe ficțiune, a fi om de presă nu înseamnă a fi jurnalist. Și 99,99% dintre oamenii de presă din România (iar aceștia reprezintă aproximativ 80% dintre cei ce se cred jurnaliști) au nevoie de un program serios de training în ce privește citirea și interpretarea datelor unui sondaj (bine, știu, și printre sociologi, cea mai mare parte au nevoie de un astfel de training sau măcar de un update…).
