Chestionar adresat românilor stabiliţi în afara ţării

Gata i-am dat drumul.

Îl tot pregăteam de mult, de prin 2003. Acum chiar se întâmplă.

Ne uităm concomitent la cum gândesc românii din ţară şi cum o fac cei din afara ţării, pe grupuri înguste de status. Aceasta este ţinta noastră finală, iar studiul lansat ieri noapte, alături de valul 2008 al EVS, desfăşurat zilele acestea în România şi în lume, ne vor ajuta în acest sens. Completăm cu date din WVS 2005 pentru ţările din afara Europei.

Aşadar, dacă eşti român stabilit temporar sau definitiv peste graniţe şi vrei să ne ajuţi în proiectul nostru, te rugăm să completezi chestionarul descris aici sau aici. De asemenea, dacă ai prieteni care pot fi interesaţi de demersul nostru şi îi poţi direcţiona spre chestionar, îţi rămânem recunoscători.

Programele principalilor candidaţi la Primăria Bucureştiului

Pornind de la întrebarea dintr-un post anterior, am inspectat niţel programele principalilor candidaţi (cf. Turambar) la scaunul de primar al Capitalei. Am făcut-o căutându-le pe paginile de Internet ale candidaţilor. Iată, sintetic concluziile:

	Oprescu	Blaga	Diaconescu	Orban	Guşă
% intenţie vot*	~40%	~24%	~13%	~10%	~6%
Are webpage?	da	da	da, chiar 2!	da	da, chiar 2!
Are program?	da	da	da	da	NU
Programul e detaliat?	da	da	vag	vag	nu
Are un soi de principiu fundamental?	da	nu	nu	Da, traficul :)	nu
Listă susţinători din afara politicii	da	nu	nu	da	da
Alimentare cu ştiri despre candidat	vag	da	vag	da	da
Prezenţă CV	nu	da	Da, greu de citit	da	da

*folosesc cele două sondaje recente invocate de Turambar aici şi aici.

• Programul lui Ludovic Orban se rezumă practic la chestiuni legate de transport şi de trafic!
• Programul lui Cozmin Guşa lipseşte cu desăvârşire, iar ceea ce domnia sa numeşte „crezul meu” are de a face doar tangenţial cu poziţia pentru care candidează.
• Doar Sorin Oprescu propune o viziune cât de cât consistentă despre firul roşu care ar putea călăuzi activitatea sa ca primar.
• Site-ul lui Vasile Blaga este greu de găsit. Google nu îl raportează în primele 50 de pagini la căutarea după numele candidatului. Nu există link-uri nici din site-ul partidului, nici din site-ul lui Liviu Negoiţă, cel care îi conduce campania electorală! L-am găsit când eram pe punctul să decid că nu are site, încercând ca ultimă soluţie să tastez numele lui şi un .ro la sfârşit.
• Site-ul şi blogul lui Cristian Diaconescu sunt de-a dreptul insipide, aproape lipsite de viaţă.

Praf văratic

Praf. Şi căldură. Căldură şi praf. A început vara la Bucureşti. Începe să fie cald, iar căldura se amestecă cu praful. Vor urma gazele emanate de asfaltul încins, de betoanele pârjolite.

Sunt alegeri locale. Am citit pe undeva, dar mi-e lene să caut unde, că nici unul dintre cei 4-5 candidaţi mai importanţi la Primărie nu ar avea un program veritabil. Mi-e lene să verific şi asta, însă aş paria că şi dacă ar avea urme de program, niciunul nu s-ar ocupa de căldură. Şi de praf. De căldură şi de praf.

Oare, în urmă cu zeci sau sute de mii de ani, pe când Sahara începea să se formeze, dacă oamenii ar fi avut tehnologia de astăzi, aşa ar fi arătat şi oraşele lor?

Nedumerire administrativă

Dacă există un Minister Public, aceasta înseamnă că toate celelalte or fi private??!

Neputinţă?

Mă uit din ce în ce mai rar la ştiri la TV, iar când o fac mă simt prost că locuiesc în ţara asta.

De pildă ieri: Până şi TVR a dat în patima de a deschide jurnalul cu 2-3 ştiri despre violuri, răpiri, împuşcături, accidente, bătăi, crime şi alte bagatele de genul ăsta.

Apoi, mă izbeşte o nedumerire legate de migranţii români în Italia. Claudiu arăta în urmă cu muuult timp că statisticile care dau românii drept cei mai mari criminali din peninsulă sunt de fapt cifre prost folosite şi interpretate rău-voitor. Ca pondere în total români, procentul celor care săvârşesc infracţiuni nu e probabil mult diferit de cel al italienilor aflaţi în aceeaşi situaţie, sau al oricărui grup etnic din Italia.

Probabil că acelaşi lucru este adevărat şi în ce îi priveşte pe italienii care trăiesc în România.

Probabil modeşti din punct de vedere al sfătuitorilor, nici Guvernul, nici Preşedintele, ambele instanţe abilitate să ne reprezinte extern, nu se preocupă să găsească şi astfel de argumente care să dezincrimineze un popor întreg. Politicienii italieni, acaparaţi de nesfârşitele lor campanii electorale, nu fac altceva decât să reia mereu tema, în goană după voturi. Media românească, care după părerea mea este mult mai interesată de senzaţionalul ieftin decât de a informa corect, preia rapid, necritic, orice prostie i se pare că ar produce bani. Iar astfel de subiecte se vând bine către o populaţie în rândul căreia o parte este probabil marcată de invidia că nişte români au reuşit să o ducă mai bine decât restul naţiunii muncind prin alte ţări. În context îmi aduc aminte şi de acuzele post-decembriste formulate făţiş la adresa celor ce "nu au mâncat salam cu soia"...

Nedumerire politică

Oare bădărăniile lui Traian Băsescu, de la "ţigancă împuţită", "păsărico" şi opiniile jignitoare despre armeni, până la mai recentul "avocatul ală mic şi cu capu mare", or fi naturale sau regizate, ca să atragă publicitate?

Campionatul de baschet: peste fotbal ca spectacol

M-am uitat iarăşi la campionatul de baschet, profitând de faptul că e transmis de Telesport. UN campionat spectaculos, în care măcar cinci echipe (Sibiul, Clujul, Rapidul, Mediaşul şi Târgu Mureş) pot pune probleme Asesoft-ului, atacând titlul. Ce e drept spectacolul nu e încă cel din Euroligă sau din ULEB Cup, dar meciurile sunt adesea agreabile, iar scorul final se decide prin ultimele secunde.

Privind pe banca lui CSU Asesoft, campioană fără întrerupere începând cu 2003, la Arnautovici, parcă l-am zărit pentru o clipă pe Ioan Dobrescu, antrenorul ce a adus practic Ploieşti-ul în baschet. Îmi amintesc de o echipă de cadeţi care, prin 1987, pe baza CSŞ 2, de la primul rond de lângă Gara de Sud, pierdea dramatic finala unui turneu naţional în care era învinsă de cei din Cluj, cu Ghiţă Mureşan în teren! O parte din copii de atunci se regăseau în teren în 1994, la prima promovare în prima ligă a CSU-ului. Dobrescu era antrenor în ambele ocazii. Ceva mai târziu, dintre jucătorii lui de la cadeţi, Costică Mircea şi Constantin Pălîi aveau să ajungă şi pe la loturile naţionale şi aveau să treacă prin variile faze ale baschetului la Ploieşti, spre echipa ce a devenit campioană în 2003-2004, cu Arnautovici în teren.

Arnautovici mi s-a părut azi, în ultimul meci din semifinala cu Rapid, că aduce niţel prin modul în care se mişcă pe bancă cu felul în care Dobrescu trăia cândva meciurile, complet transpus, parcă împingându-şi băieţii spre victorie. Şi, într-un fel, victoriile de azi ale Asesoftului, câştigând cupa şi campionatul continuu după 2003, aducând la Ploieşti Fiba Europe Cup în 2005, au în ele şi ceva din munca începută de Dobrescu în anii 80.

Şi na, că în loc să postez despre faptul că există un campionat – cel de baschet – mai atractiv decât ăl de fotbal, am scris despre CSU Asesoft! :)