Post-vot: Urmează o noapte grea și o săptămână mizerabilă

Rezultatele contradictorii ale celor 4 exit-poll-uri par a conduce exact la opusul a ceea ce doreau cu toții (exceptând poate pe Traian Băsescu și al său staff): la o săptămână dominată de acuzele de fraudare și nu de formarea guvernului.

Exit/poluri:

INSOMAR (final): 51,2%-48,8%
CCSB (final): 51%-49%
CURS (final): 50,7%-49,3%
CSOP/IREP (final): 49,6%-50,4%

CURS și CSOP/IREP prezic practic egalitatea între cei doi (diferența este în marja de eroare).

Ambele părți trâmbițează victoria, exact ca acum 5 ani, exact ca acum un an.

Nici una nu pare dispusă să accepte aplicarea corectă a regulilor jocului.

Neplăcut.

0762867006 ... Alegeri imorale

Acesta este numărul de telefon de la care am fost sunați pe telefonul fix, azi 6 decembrie, la ora 13:00.

”Suntem de la PXX și vă mulțumim că ați fost și ne-ați votat!”, i-a spus Mălinei vocea de la telefon. (PXX e unul dintre cele trei partide importante din România)

Noi nu am fost încă la vot.

”Avem telefonul din baza de date a PXX”. Nici Mălina, nici eu, nici Irina nu suntem membrii PXX. Altcineva nu locuiește aici.

În cele din urmă vocea a rostit și un nume ”Luminița Tătaru”.

E greu de spus dacă era vorba de PXX sau dacă numele era adevărat.

Oricum și oricine ar fi în spatele telefonului, este vorba, în opinia mea, de imoralitate.

Zarvă în grădina de guave

Kiran Desai, Zarvă în grădina de guave, Polirom, 2008. [ediţia originală: 1998]

După gustul meu, cel mai adesea scriitorii proveniţi din Lumea a III-a şi ajunşi în Occident tind să scrie despre ţara lor, propunând tonuri mohorâte sau tragicomice. Proza lor este una sofisticată, cu cheie, parcă desprinsă din începutul secolului XX, dar cu suprapuneri de efecte speciale. Ca un film mut cu efecte speciale realizate pe computer.

Cartea lui Kiran Desai nu face excepţie. Zarvă în grădina de guave este salvată însă (după gustul meu) de un comic pe alocuri irezistibil.

Scriitoarea născută în India, dar emigrantă în Anglia la 14 ani, iar apoi în SUA la 15, propune o alegorie a imposturii. Totul porneşte de la un lung şir de interpretării grăbite pe care societatea o face faptelor unui individ. „Eroul” se opune iniţial ridicării în slăvi, dar apoi descoperă că îi place… Cum şi dacă îşi rezolvă dilemele morale, dacă impostura este mai degrabă a sa sau a celor care îl cred, asta vă las să descoperiţi în carte. De altfel aceasta este principala întrebare pe care mi-am pus-o citind cartea, altfel o lectură amuzantă, întretăiată de câteva alte poveşti simpatice.

Într-un fel sau altul, capacitatea redusă a societăţii de a avea răbdare şi de a pricepe personalitatea şi dorinţele indivizilor ce o compun pare a conduce mereu la impostură, la lucruri ce nu sunt ceea ce par a fi. Aproape fiecare individ devine astfel un soi de impostor fără voie, care una pretinde a face şi alta doreşte şi crede, într-un soi de conspiraţie generală care te face să nu mai ştii care e de fapt realitatea. Vă sună familiar? Citiţi cartea, e amuzantă!

Exerciții de inutilitate?

Temele de campanie pentru turul II par a fi două mari și late:
(1) este filmul de acum 5 ani trucat?
(2) care candidat e mai comunist.

Despre prima temă am mai zis cu câteva postări în urmă.

Cât despre cea de-a doua... Mie mi se pare aberant să continuăm discuția asta despre un regim care și dat duhul acum 20 de ani. Hai atunci să vedem și care o fi mai legionar, mai nazist, mai caucazian, mai evreu, mai negru în cur, să ne întrebăm ce-ar fi fost dacă dacii îi băteau pe romani sau dacă Negru Vodă nu ar fi fost cuman, ci chinez.

Pur și simplu ne cantonăm în discuții sterile despre „dacă și cu parcă”, care în mod evident nu au și nu vor avea răspunsuri unice, în loc să discutăm despre ce ar trebui să facă candidatul ales…

De fapt cred că asta decurge din trei lucruri:
(a) nu avem nici un consens despre ce ar trebui să facă președintele și de ce alegem un om pentru o astfel de funcție;
(b) pentru mulți (majoritatea??), orice altă discuție e prea complicată (or intra în această categorie și presa și staff-urile de campanie??)
(c) candidații nu au propuneri proprii, ci se definesc ei înșiși ca fiind împotriva celuilalt.

Pentru mine, acestea sunt argumente puternice pentru inutilitatea instituției prezidențiale...

PS. Ca să nu fiu aiurea înțeles: am fost pe punctul să mănânc bătaie de la suporterii FSN înainte de Piața Universității, dar am plecat mai devreme de la mitingul respectiv. Mi se pare acum nerelevant ce făcea și ce gândea pe atunci 66% din populație, cei ce au votat FSN în 1990 (adică exact procentele cumulate PSD+PDL la voturile din turul I ți de la legislativele de anul trecut).

Noul preşedinte al PSD

Să presupunem că Geoană devine preşedinte al României.

Cine va deveni atunci preşedinte al PSD?

Mitrea? Vanghelie? Năstase? Ponta? Nica? Mazăre? Cum va schimba acest lucru politica de alianţe, afectată şi de probabilul declin al PDL?

Dar dacă Geoană nu câştigă alegerile? Cine va deveni atunci preşedinte al PSD?

Noul preşedinte al PDL

Să presupunem că Băsescu nu câştigă alegerile. Cum PDL este un partid clădit (sau mai degrabă remodelat) pe victoriile lui Băsescu şi cu o ideologie mai puţin clară, mă aştept ca partidul cu pricina să cunoască un recul în ce priveşte numărul de suporteri.

Nu cred că va fi vorba de o dispariţie imediată, însă exemplul PNŢCD nu este departe (paradoxal, la urma urmei Traian Băsescu a avut o contribuţie destul de importantă în destrămarea guvernului Ciorbea, element decisiv în opinia mea pentru dispariţia ulterioară a PNŢCD, un alt partid cu doctrină incertă la vremea sa).

Mă îndoiesc însă că nu se va lăsa cu alegerea unui no preşedinte al partidului, urmat de dezertări de aripi şi aripioare către PNL, PSD, PNG şi PC.

Cum se va numi însă acest nou preşedinte? Băsescu? Udrea? Anastase?

Dar domnul Boc, cu ce îşi va ocupa domnia sa timpul?

Politica murdară: caseta, copilul, imoralii, nepricepuţii şi dubioşii

Faptele sunt simple şi par a converge către următoarea poveste: în 2004, adică acum 5 ani, actualul preşedinte, pe atunci primar de Bucureşti, la un miting electoral a interacţionat cu un copil care i-a zis ceva. Acum, între turul I şi turul II, cineva dintre cei care pe atunci îl susţineau pe Traian Băsescu a scos la iveală o casetă în care pare că Traian Băsescu dă de două ori cu palma sau cu pumnul în minorul cu pricina. Totul s-a petrecut în aşa fel încât, în momentul difuzării intempestive a casetei, Traian Băsescu, candidat la Preşedinţie se afla într-un studio de televiziune, la un interviu în direct. Cronologia completă: în Hotnews.

Indiferent de valoarea de adevăr a casetei, cei care au oferit-o spre difuzare sunt imorali: (1) dacă e adevărată, sunt imorali pentru că au ascuns-o timp de 5 ani, iar acum recurg practic la un şantaj; (2) dacă e falsă sunt imorali pentru că au trucat-o.

Indiferent de valoarea de adevăr a casetei, cei din staff-ul de campanie al domnului Băsescu se dovedesc a fi … nepricepuţi. Caseta a fost o surpriză pentru cei care, ca mine, se uită rar la televizor. Staff-ul de campaniei însă monitorizează tot, că de aia e plătit. Aşa că ar fi trebuit să ştie deja că vine caseta.

Traian Băsescu pierde puncte chiar şi dacă e vorba de un trucaj: are în jurul lui oameni nepricepuţi. Atât a fost în stare să adune. Asta spune multe despre abilităţile sale ca lider. În plus, nu a reuşit să reacţioneze la timp, anticipând confruntarea cu caseta măcar în timpul emisiunii, pe la 20:07, spre exemplu, sau măcar imediat după difuzarea în emisiunea la care participa.

Comportamentul Realitatea TV este şi el dubios: oare în campaniile următoare, candidaţii vor mai veni la respectivul post de televiziune (alta era dacă probele erau indubitabile, fiind susţinute de declaraţii ale unor martori oculari; aşa planează prea puternic suspiciunea de trucaj şi de înţelegere între Realitatea TV şi Gardianul).

Modul în care au decurs faptele aruncă suspiciuni chiar şi asupra contracandidatului la Preşedinţie. Mircea Geoană pierde şi el, suspectat de unii că ar fi ştiut dinainte de mişcare, dar şi prin faptul că – pentru alţii – nu are nici un rol în pierderea adversarului.