Refuzul planificării? Refuz al modernităţii?

Când ai vrea să te pensionezi? Am lansat întrebarea cu pricina într-o comunitate online, pe care o descriu un pic mai jos. Erau posibile 10 răspunsuri, precodificate, dintre care fiecare respondent putea alege unul singur. Iată ce au ales cei 46 care şi-au dat cu părerea:

Înainte de 65 de ani*	15	(32%)
La 65 de ani	3	(6%)
Part-time o vreme după 65 de ani, apoi pensie	0	(0%)
Full-time o vreme, apoi part-time, apoi pensie	2	(4%)
Part-time for ever (fără a înceta munca)	2	(4%)
Full-time o vreme, apoi part-time for ever	2	(4%)
Full-time for ever	1	(2%)
Eu nu am muncit niciodată, şi nici nu am de gând	1	(2%)
Habar nu am, nu fac planuri pe termen atât de lung	17	(36%)
Altceva (ce?)	3	(6%)

Cei chestionaţi sunt practicanţi ai unui joc online (Hattrick.org), fiind membri ai unei „federaţii” care foloseşte vârsta limită de 25 de ani ca şi criteriu de selecţie. Majoritatea celor ce au răspuns au între 25 şi 34 de ani, studii superioare, venituri peste medie, şi, cu o singură excepţie, toţi sunt bărbaţi. Câţiva sunt rezidenţi în afara României, însă majoritatea locuiesc în ţară, în oraşe mari.

Evident eşantionul cu pricina nu este reprezentativ pentru nici un fel de populaţie, aşa că nu se pot generaliza concluziile. Vreau însă să observ un lucru extrem de interesant: respondenţii fac parte dintr-un segment social** a cărei modernitate este net peste media naţională. Cu toate acestea, o treime refuză planificarea, deşi aceasta este indicatorul trecerii de la tradiţionalism cultural la modernitate.

De aici întrebările din titlu, cu precizarea că se referă mai ales la populaţia care nu are o probabilitate atât de ridicată de a fi mai modernă decât media, şi cu precauţia legată de un bias dat de vârstă, totuşi relativ îndepărtată de pensie.

----------

Note:

* 65 de ani este vârsta de pensionare la care legea prevede a se ajunge în curând atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

** următoarele grupuri au o probabilitate mai mare decât restul românilor de a fi moderne din punct de vedere cultural: localizaţi în oraşe mari; bărbaţi; cu studii superioare; tineri; venituri peste medie.

Protestanţii comunişti ruşi în faţa istoriei :)))

“Comunismul este o manieră de guvernare a unei ţări prin care se dă putere cetăţeanului de rând. La începutul anilor 1900 au avut loc revoluţii comuniste în mai multe ţări, inclusiv în Rusia (în 1917) şi în China (1949). Comuniştii s-au descotorosit de regi şi proprietari de pământuri, au organizat cooperative în care oamenii împărţeau terenurile şi produsele.”

Citatul deschide capitolul „Revoluţiile comuniste” din Enciclopedia Disney. Vol. 1. Istoria omului, cărticică de 60 pagini, destinată lecturii copiilor, tradusă din limba engleză şi etichetată drept ediţie de lux. Comunismul are alocat două pagini în cărticică, singura referinţă negativă indicând faptul că Mao, în perioada 1966-1976, a căutat să controleze cultura şi modul chinezilor de a gândi, a munci şi a trăi. De altfel singurele ţări referite în text sunt URSS/Rusia, China, Cuba, Vietnam şi … SUA.

Mai aflăm în plus şi despre nişte comunişti protestanţi ruşi (vezi imaginea).

Cuvinte cheie: comunişti protestanţi ruşi, editori deştepţi, traducători inteligenţi, îndoctrinare americană, poze colorate, ura-şi-la-gară.

Un conclav al celor care se cred importanţi

Aşadar:

1. E mare summit, neamule. Summit NATO.
2. La Bucureşti s-au plantat flori pe tot drumul de la aeroport la Casa Poporului şi prin alte părţi ale oraşului.
3. Am văzut zone în care asfaltul a fost refăcut, probabil în cinstea evenimentului, deşi mai fusese refăcut şi prin vara sau primăvara trecută. (exemplu: intersecţia Panduri-13 Septembrie, aflată pe drumul de la Marele Stat Major şi Academia Militară la Ministerul de Război şi Casa Poporului).
4. Lucrând vis a vis de Parlament nu am voie să merg la serviciu începând de ieri şi până pe 7 aprilie.
5. Grădiniţa unde merge Irina va fi închisă. Unul dintre motive: cei ce aduc catering-ul pentru prânz nu mai au cum ajunge la ea.
6. Aflu că alte grădiniţe şi şcoli sunt închise deoarece, ca şi Institutul unde lucrez, se află pe lângă calea pe unde vor trece măreţii participanţi la marele eveniment, nişte militari şi angajaţi ai statului, preşedinţi şi prim miniştrii de prin varii colţuri ale lumii.
7. Traficul se anunţă a fi din nou un iad, de parcă nu era suficient cum este de obicei.

Cel mai tare mă enervează că au plantat florile şi plantele alea, pe care le fură interlopii locali în timpul nopţii. Păi cum bre: le punem doar aşa ca să arătăm la alţii că avem? Adicătelea contribuabilul bucureştean nu are şi el dreptul să aibă florile alea pe traseu tot timpul anului? E bucureşteanul atât de prost încât are voie doar de borduri plantate alandala pe peste tot, indiferent dacă este sau nu nevoie?

Mama voastră de ţopârlani ai administraţiei locale, guvernamentale şi prezidenţiale din toate colţurile lumii. Uneori îmi doresc să vină extratereştrii să vă dea cu vigoarea lor supraumană pe la gioale.

Bona tempora currunt :p

Se pare că îmbătrânesc.
Ieri, o vânzătoare de ziare, întinzându-mi revista cumpărată, mi-a zis “Poftiţi, domnul!”. Lucrul este rar, până acum mă cam luau toţi la per tu şi cu „ce doreşte băiatu’?”. Pe de altă parte, azi, în liftul Facultăţii de Sociologie, colega mea de mijloc de transport, cu vreo 15 ani mai tânără, m-a luat evident drept unul dintre colegii ei.

De unde se vede treaba că trebuie să am mereu o şapcă pe cap (azi o aveam pe cea cu care m-a fotografiat Irina aici), ca să nu se vadă că părul deştept părăseşte cu ardoare capul prost.

Anyhow, ce e drept e drept: am probleme cu dimensiunea temporară – se scurge prea repede :(

(sau poate că nu :))))

Topics for the future campaign for (national) elections: 3. Dust and Wind

Wind and Dust

At the first sight, this is more likely to be appropriate as a campaign subject for the local elections, but, since it affects almost all Romanian localities, it deserves to be a matter of national debate.

First. A recent observation

Few days ago, I have visited a car was, 150 meters from our apartment. They’ve cleaned my car, making it to shine. I’ve left and I parked in front of the block were we live. A thin layer of dust was already present on the newly washed car!!! Its shine lasted for only 30 seconds, and it was not the car washers to blame for.

Second. Not far in the past

I remember a day in Frankfurt, near the downtown, where they were demolishing a building. It was summer and the firemen where splashing water on, in order to avoid dust spreading.

Third. A memory from the past

A Chinese guy asked me once,when we accidentally met, 11 years ago, in the USA:

“Do you have dust [in Romania]?”

I said that we have.

“We have too”, he answered, “but they [the Americans] have not. You know why? They do not have soil!”

This is true. This is the difference that the advanced societies make. They, as well as the primitive collectivities, barely know what dust is, and have lesser and lesser soil. They have grass and plants all over the place where nothing is built on.

This is the basic question: Why we have to have soil? Why all the time when the wind is blowing, I have to literally swallow some dust?

This is a matter of afforestation (forests around the built-in places stop the wind to enter the city), of green spaces, and of imposing adequate requirements for the construction works.

A matter of wind and dust.

Majoritatea dependentă de obiceiuri antice

Pe vremuri, lumina soarelui era esenţială pentru umanitate. Neexistând curent electric sau costul acestuia determinând moderaţie în consum, oamenii erau nevoiţi să exploateze la maxim puţinul timp în care era zi.

Sculatul cu noaptea în cap era regula.

Mai apoi, majoritarii au decis că regula tradiţională trebuie respectată. Totuşi, de cel puţin un deceniu, ora de începere a activităţii şi, implicit, ora la care oamenii se trezesc au început să se mute tot mai mult în interiorul zilei.

Personal, am suferit ani de zile de mania unora de a mă scula cu noaptea în cap, de proasta inspiraţie a majorităţii de a începe orele de curs la 8:00 sau chiar la 7:30, de a fixa şedinţe matinale, de a impune nişte reguli din altă lume decât cea în care mă simt bine.

Iată ce scrie în numărul din martie al Geo, despre un studiu recent din cronobiologie:

„Dacă omul s-ar lăsa condus de ceasul său intern, perioada medie de somn ar fi cuprinsă între orele 0.15 şi 8.15. Intervalul corespunde omului normal.”

No further comment.

Olanda: trenurile

Da, cel mai simplu mod de a călători în Olana este să iei trenul. Densitatea de locuire face ca acestea să fie frecvente, locuitorii folosindu-le ca pe tramvai. Mergi câteva staţii, schimbi, schimbi din nou şi ai ajuns la destinaţie. Naveta zilnică pe câte 200 de kilometri nu e tocmai o raritate.

Biletele le poţi lua de la automatul din gară. Alegi destinaţia, clasa, tipul de bilet (redus/întreg), bagi cardul şi gata. Te sui în trenul curat, civilizat, care chiar dacă seamănă uneori ca structură cu personalul care pleca cândva, la 16 şi 20, dinspre Bucureşti Nord către Ploieşti şi oprea doar în Periş, Buftea şi Brazi, prin detalii (scaune şi curăţenie) îi este net superior acestuia din urmă, putând concura „săgeata albastră”.

Tips:
1. Biletele cumpărate de la automat sunt mai ieftine decât cele luate de la extrem de rarele case de bilete.
2. „Stoptrein” opreşte peste tot. „Intercity” opreşte doar în staţiile mai mari.
3. Dacă ai sub 14 ani şi eşti însoţit de un adult, e bine să selectezi „Railrunner” pe prima coloană care apare pe ecranul automatului de bilete, sub „single”, „return trip” şi toate celelalte. Costă 2 Euro şi e valabil până la miezul nopţii, pe orice rută şi de câte ori ai chef să te sui în tren.