Uite ce am aflat din două surse diferite.
Povestea 1. Biletul de avion până la Lisabona şi înapoi, m-a costat cam 380 de Euro. L-am luat cu 4 luni înainte de a zbura. La low-cost era 340, deşi pe aeroportul lusitan erau reclame la BlueAir ce promiteau costuri „începând de la 49 de Euro”. La Lisabona, o prietenă ce participa la acelaşi congres îmi spune că nu a ştiut până în ultima clipă cu ce avion va zbura. Lucrează într-un minister şi se pare că există o regulă impusă funcţionarilor guvernamentali să nu cumpere bilet de avion cu mai mult de două zile înainte de plecare. Aşa că bietul de avion a costat în jurul a 760 de Euro. Dublu, cu alte cuvinte. Un salariu lunar net mai mare decât cel al lectorului universitar.
Povestea 2. Ca o extensie a primei poveşti, întorşi de la Lisabona, aflu că la decont, colegii care au finanţat deplasarea prin granturi derulate în Universitatea Bucureşti, au fost muştruluiţi la contabilitatea universităţii: nu aveau voie să cumpere bilete de avion cu mai mult de două zile înainte de plecare. Ce mai conta economia realizată, sau faptul că plătiseră biletele din propriul buzunar, blocând astfel sume de bani ce le aparţineau şi care erau echivalente salariului pe o lună a unui lector universitar. La urma urmei e criză, şi oricum salariul acela va fi redus la jumătate, lectorul cu pricina oferindu-se (voluntar) să stea acasă 10 zile, în concediu fără plată, pentru propăşirea patriei.
Să nu fi înţeles eu bine cele două poveşti? Chiar să existe o astfel de reglementare? Dacă da, oare atât de mare să fie criza de lichidităţi încât, ţinând cont de numărul de zboruri externe efectuate de „bugetari” să fie de preferat să cheltui în plus /ţ călătorii/ * /o grămada de bani/ şi să plăteşti lefuri mai mici?
Şi îmi flutură pe buze un refren neaoş „de la noi”: Cui prodest?
15 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
4 comentarii:
dar nu ti-am spus eu bogdane in urma cu cateva saptamini - ca -, educatia si invatamintul sunt dependente strict de "baget" . fie ca zbori sau te dai cu rollerblades-urile inspre acestea. prima si ultima intrebare (inevitabile de altfel ) suna cam asa : `da cat costa pana la urma tot "ghesheftu`" bitte schön ?
p.s. eu am o prietena care a zburat cu avionu` pana in boston pe 500 de euro cu lufthan** clasa economie ca tot omu` de rand (rezervare via internet)
singura ei problema a fost doar .. sa nu aterizeze drept in hotel ( bine, (re)sentimentele si (re)trairile evenimentelor dupa anno domini - 2001 ! )
p.p.s. asta cu promisiunile/ofertele seducatoare care pornesc de la suma de "29,90" cu air be*** sau r**n air spre exemplu - pot sa fie lejer un fake ( si sunt adesea pentru cei care nu au orientare in biznisu de asigurari si blabla-uri de "tax-uri pe cherozina" si alte alea tricuri ieftine impuse de companiile "aeriene" si care nu sunt nimic altceva decat marketing-strategie-pura )
apropos, avem aici la noi un medic care este si comediant cu juma de norma ( fff deshtept tipu` ) pre numele sau celebru dr. eckart von hirschhausen - ei bine -, acesta spunea intr-un numar comic ca este indiferent ce rezervare ai la aeroport / zbor - fie la biznisclas sau economie - mai repede sau mai teafar nu ajunge niciunul dintre pasageri :))
Bogdan, asteptam un comentariu despre ultimele declaratii publice ale unor politicieni (Stolojan, Diaconescu): Romania a cam simtit ca nu prea mai are sanse sa obtina comisariatul pentru agricultura si s-a reorientat spre comisariatul extinderii UE sau, surprize, surprize, comisariatul pentru cercetare. Asta da lovitura: sa punem pe butuci si cercetarea europeana! Cu un comisar roman la cercetare UE va atinge obiectivele agendei Lisabona peste vreo 8-10 generatii.
Comisarul european pentru cercetare (cel in functie) spunea la deschiderea unei conferinte, la Bruxelles, in urma cu cativa ani, ceva de genul urmator: "daca primeam de la Findatia Soros bursa aia la Warwick, la master, nu mai ajungeam eu comisar pentru cercetare ...
In plus, deciziile strategice in domeniu nu apartin comisarului...
Altfel, am avut o saptamana in care am inceput clasa I, asa ca mai dureaza nitel pana imi revin din intensitatea activitatilor si trec la postat despre Romania de azi :)
Trimiteți un comentariu