E simplu. Vă ofer două mostre din ce am auzit la TV, în timpul meciurilor de la Cupa Mondială (citatele sunt aproximative):

Arbitrajul din Ungaria atinge la acest Mondial vârful existenţei sale. [brigada ce a arbitrat azi semifinala Spania-Germania era maghiară]. Acesta e un drum deschis de Şandor Puhl, ce a arbitrat finala Campionatului Mondial din 1994.

[La meciul SUA-Ghana, comentatorul observă că în tribune este şi un tip care ştie să cânte.] Acest Mondial face fotbalul popular în SUA. Şi Mick Jagger a început să îndrăgească fotbalul şi să vină să susţină echipa …. [Notă pentru comentatorii români: Mick Jagger este englez, pasionat de fotbal ca mai toţi englezii, suporter al naţionalei Angliei, prezent pentru a treia oară la un turneu final …]

Fracturile de logică (în primul caz) şi de documentare minimală (în al doilea -> recordul de audienţă a unui meci de soccer, în SUA, e de 18 milioane de telespectatori, adică aproape nimic în comparaţie cu populaţia ţării) sunt evidente. Nu zic nimic de a nu ştii de unde vin The Rolling Stones, că ar însemna să fiu prea sever cu cunoștințele angajaților plătiţi din bani publici de către TVR :(

Băieţii ăştia care comentează meciuri pe bani mulţi, plătiţi din buzunarul contribuabilului sunt însă ceva mai buni decât cei ai ProTV, care îi concurează din plin la comentarii găunoase, lipse de şarm, fără vivacitate, care strică meciul.

Bref, cum ziceam e simplu: comentatorii de la Mondial au intre 35 şi 50 de ani, cred. Deci au absolvit acel învățământ românesc despre care aud mereu că era cvasiminunat, "peste mizeria de azi". Perlele lor sunt continue. Legătura lor cu a înţelege strategia unui meci de fotbal e vagă. Nu au scuza de a comenta incontinuu, dat fiind că sunt câte doi, deci au suficient timp de odihnă. Sunt însă cam la fel de buni cu cei de la ProTV sau Telesport.

Adică acesta ne e de fapt nivelul nostru, al tuturor. Că e pe bani publici sau nu, nu mai contează.

Îmi aduc aminte că, în 2000, am văzut Campionatul European în Suedia, la televiziunea suedeză. Nu prea pricep suedeză, dar nu era greu să realizezi despre ce vorbeau. Comentatorii lor, perechi de câte doi – un jurnalist şi un fost fotbalist – m-au impresionat prin analiza pe care o făceau în timpul meciului. Era acum 10 ani. Noi suntem probabil cu mai bine de 30 de ani în urmă. Să dau link și către un comentariu despre ce am auzit la televiziunea malaieză acum doi ani?

Mai bine am deschide larg ochii şi ne-am uita bine în oglindă. Apoi am pune mâna și am merge la școală.

Toţi!

6 comentarii:

Osterhase spunea...

Nu ma mai prea uit la televizor de mult, dar la incputul anilor 90 notam intr-un caiet perlele comentatorilor sportivi. Lider era Ionel Stoica, dar de gafa lui Dumitru Graur imi aduc si acum aminte... (citat de pe stelisti.ro)
"Era in 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Comentam atletism si sarea Alina Astafei, o exceptionala sportiva. Langa mine, la pupitrul de comentator, era Andi Vilara. Si mi-am amintit eu ca Astafei nascuse recent. Am inceput sa zic: "Ne aducem aminte ca Alina Astafei a dat nastere..." si m-am uitat la colegul meu, nu stiam daca era vorba de fetita sau de baietel. Vilara mi-a facut semn ca nu stie nici el si atunci am avut proasta inspiratie sa continui: "... a dat nastere unei fiinte umane"."

Radu spunea...

Gafele nu sunt neaparat definitorii pentru un stil de comentariu sportiv. Ca exemplu, cei doi Radu, Banciu si Naum, care comentau TdF, faceau zilnic cel putin 3-4 gafe, unele serioase, de geografie, istorie, gastronomie, chiar logice dar comentariul lor era unui articulat, coerent, cu sens, dens, savuros. Stilat, cu alte cuvinte! In conditiile unui sport care ofera foarte multi "timpi morti" care trebuie umpluti.
E un exemplu de comentariu in duet, cu jocuri de rol, cu mici conflicte, cu divergente de opinie in care erau atrasi si telespectatorii. Nici baietii astia de acum nu se descurca prost desi parca prea seamana uneori cu predecesorii lor...
Fotbalul poate fi comentat simplu, fara metafore inutile care nasc tot felul de perle, intr-un ritm propriu, nu neaparat mulat pe dinamica jocului dar aproape de ea. Ca parere personala, daca am avut o scoala de comentatori de fotbal, ea s-a format in radio. Si acum pot recita numele a cel putin 5 mari comentatori si le pot "auzi" vocea! Domozina, Soare, Mateescu, Ghitulescu, Secosan, Pelican, Voicila. Si Dobre, inegalabilul Dobre...

alexnicolae spunea...

chiar vroiam sa zic si eu ceva de asta: era ceva meci, in ultimele minute, spania ataca si rata singur cu portarul, si unu din comentatori zice: iar acum sa mai spargem din tensiunea acumulata.. si se apuca sa zica tampenii de tores, ca el la 18 ani nu stiu ce o facut acum 1000 de ani, toamna, pe vremea cand in china se curatau broastele de par. Plus citatele din wikipedia pe tot parcursul meciului. Plus! fix aceleasi informatii repetate over si over despre un jucator sau altul- nimic despre ce se intampla la fata locului, din tribune, atmosfera, accesul la teren, mirosuri, sunet (in afara de vuvuzele -fraze standard), frumusetea jocului.. ceva! observi ca nu zic de analiza jocului, zic ce ar putea sa zica un om fara minime cunostiinte, dar sa te introduca in atmosfera jocului, de la fata locului - sa creasca tensiunea, singurul! singurul ! scop pentru care au fost trimisi pacalicii aia in Africa de Sud!

Bogdan Voicu spunea...

@Osterhase: nu îmi aminti de Ionel Stoica. În opinia mea, omul acela, cu siguranţă o valoare în felul său, se chinuie să presteze într-un domeniu pentru care nu are har, fiind -culmea??- plătit cu bani (publici!) mulţi pentru acest efort.

Îl concurează poate Sorin Hobana cel care simte mereu nevoia de a explica gluma sau mica ironie imediat după ce a rostit cuvintele cu pricina.

Cu siguranţă amândoi sunt valoroşi, dar nu la a face comentariu sportiv televizat.

Bogdan Voicu spunea...

@Radu: eu am văzut cu bucurie comentatori români neformaţi în radio, de o calitate care m-a făcut mă uit cu plăcere la campionatul englez difuzat pe Europsport 2. Din păcate nu îi știu decât după voce (unul este cu siguranţă Ioan Viorel).

Bogdan Voicu spunea...

@alexnicolae: Păi cam asta e şcoala românească de comentatori... Indiferent că a fost vorba de transmisii din Champions League sau din Divizia B, aproape numai astfel de "aforisme" am auzit în ultimii 10 ani.

Mai nou am observat şi un condiment nou la acest "sos" deplorabil:

După cum spune soţia mea, în funcţie de cum a fluctuat scorul sau şansele de gol, în aproape orice meci din fazele finale, echipele au fost etichetate de către comentatori ca jucând execrabil sau drept practicante ale unui fotbal senzaţional.