Ţările mai răsărite pun online toate datele pe care le au, la nivel de universitate sau program de studiu. Apoi cercetători de aiurea preiau datele, gratis, şi fac analize neplătite de ţara respectivă, ci de universitatea de unde vin ei, fie ea în Cosmos, Antarctica, China sau România. Analizele sunt şi ele publice. Guvernul le ia şi le foloseşte: gratis. În ţările amărâte, datele stau încuiate, universităţile refuză să le furnizeze, biroul naţional de statistică fie nu le are, fie nu le dă, fie ţine morţiş să facă bani de pe urma lor, nimeni sau aproape nimeni nu le analizează cu adevărat, din când în când guvernul dă bani mulţi unui consultant de slabă calitate, ăsta face un raport laudativ şi toată lumea e fericită.
Să vă amintesc şi ce opinii avea actualul prim ministru de la Bucureşti despre recensământului populaţiei din 2011, şi ce fel de declaraţii responsabile făceau pe atunci liderii principalului partid din România? Poate că ele explică şi opţiunile Ministerului Educaţiei şi reticenţa universotăţilor româneşti de a furniza date. Sau poate au cu toatele în spate una şi aceeaşi explicaţie legată de lipsa de înţelegere a cum funcţionează lumea, dincolo de interesele partizane meschine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu