Decizii esențiale pentru România



Unul dintre documentele supuse dezbaterii publice în perioada curentă poate avea consecințe importante in privința direcției în care se îndreaptă România ca țară și cercetarea științifică în particular.

Importanța documentului, precum și similitudinea izbitoare cu una dintre opțiunile majore ale regimului comunist mă fac să comentez direcția strategică propusă.


Despre ce este vorba?
Guvernul României se străduiește să stabilească strategia de cercetare pentru perioada 2014-2020. Să trecem repede peste faptul că este amuzant că dezbaterea publică se derulează după ce perioada pentru care se face planificarea a început. Asta e, asta avem, cu asta defilăm.

Sunt două documente majore disponibile:

  • STRATEGIA DE CERCETARE ŞI INOVARE 2014–2020
  • L5.1 Document privind Planul Național CDI 2014-2020


Ambele pot fi regăsite pe site-ul Ministerului Educației.

Primul, foarte lung, are 112 pagini și este completat de al doilea, care are 88 de pagini. Nu, nu glumesc, sunt 200 de pagini. Lor, li se mai adaugă 60 de pagini in strategia de competitivitate.

Cine a făcut propunerea
Documentele cu pricina sunt produsul celor considerați fruntea cercetării românești, a unor reprezentanți ai administrației locale, centrale, oamenilor de afaceri ș.a.m.d. Deci elita elitei si crema cremei.

Ce include propunerea: preambul

Totul este plasat într-un cadru mai larg decis la nivel european șî care este nenegociabil – strategia Europa 2020.

Strategia cu pricina ne explică de la bun început că „ştiinţa ne afectează viaţa cotidiană în mod direct şi sistematic”

Sunt stabiliți trei piloni esențiali. Unul este simplu blabla, așa că îi amintesc doar pe cei doi esențiali:
-cercetarea se face în relației cu firmele/piața
-sunt stabilite domenii prioritare în care se vor realiza investiții în cercetare

[să trecem si peste limbajul de lemn: pilonul trei se referă la „străpungeri în domeniile strategice”]


Ce aduce cu adevărat nou strategia


Mai întâi atrag atenția rearanjările instituționale deja obișnuite în România (Piotr Sztompka, un sociolog neromân, fost președinte al Asociației Internaționale de Sociologie, argumentează că aceasta este una dintre căile de a eroda încrederea în instituții). Probabil că dezbaterea publică se concentrează mai mult asupra acestor chichițe, aparent mai palpabile.

Dar aceste schimbării amețitoare pe care nimeni nu le înțelege cu adevărat sunt mai puțin importante decât concentrarea banilor în domenii considerate prioritare. Acestea sunt definite simplu și la obiect, urmând o logică clară: investim doar acolo unde avem competențe, acolo fiind potențial de a obține beneficii imediate.

Dar hai să vedem care sunt cele trei axe prioritare:

1) științele medicale,

2) aplicații spațiale (sateliți în special, plus aplicații legate de securitate)

3) o chestie care pentru mine sună cel mult a-științific, așa că reproduc ca atare eticheta pusă in propunerea de strategie: „patrimoniu şi identitate naţională, deschidere, coeziune și comunicare interculturală”. (pentru mine eticheta cu pricina sună a început de secol XX, dar să nu uităm că eu fiind sociolog, deci neinclus în planuri de dezvoltare ale cercetării românești, s-ar putea să fiu subiectiv si, in plus, oricum nu mă pricep). Sub această pălărie sunt incluse ceva trimiteri vagi si nespecifice la dezvoltare rurală, „dialog și schimburi multiculturale”, coeziune. Singura direcție clară este cea de popularizare a științei, ceea ce este consecvent cu preambulul ce spunea că știința este importantă dar cei mai mulți nu realizează acest lucru.

[descrierea detaliată a acestei priorități de „patrimoniu” mi s-a părut a fi o operă de calitate, exemplificatore pentru promovarea limbajului de lemn: nu am înțeles mai nimic!]

Se impun câteva comentarii:

A) dacă argumentul este că investim acolo unde avem competențe, știind că avem un deficit de resursă umană in medicină, ce face ca sănătatea să fie pe primul loc???

B) chiar avem forța economică de a produce ceva la superlativ in ce privește spațiul????

C) două decenii la rând industria IT a beneficiat de resurse formidabile: scutiri de taxe; un curriculum la în liceu ce a continuat să dea prioritatea matematicii, de unde studenți de calitate încă de la intrare si un debușeu pentru cei mai puțin pregătiți după absolvirea facultății; presă favorabilă si atentă la realizările din domeniu. De ce IT nu mai e o prioritate???

D) România este o societate în plină transformare, cu trecere greoaia către democrație. România este o societate în care schimbarea socială constituie un teren fertil de experimentare: suntem mai degrabă tradiționaliști într-o lume care merg către postmodernitate, avem creștere a religiozității atunci când lumea devine tot mai seculară, avem un flux migrator formidabil, schimbăm masiv instituții fiind parte a UE șamd. Toate acestea sunt parte a direcțiilor prioritare ale Horizon 2020, adică acel document care fixează încotro ar trebui să se orienteze întreaga Europă. Nu cumva, a le da cu piciorul, așa cum face Strategia românească, înseamnă încă o șansă ratată. Asta ca să nu mai zic de autostrăzi: simpla lor apariție schimbă puternic lumea socială, precum și economia. Nu ar trebui să ne pregătim pentru asta. Nu ar trebui să cercetăm schimbarea și să o anticipăm?

E) Deși insistă pe performanță redusă a educației românești, strategia nu spune nimic despre vreun interes în domeniul cercetării în științele educației. Glumind amar, acest lucru înseamnă că mințile luminate ce au elaborat documentul se gândesc probabil că școală românească se reformează de la sine, sub impactul inovator al cercetării din domeniul medical și al „patrimoniului național” (orice o fi însemnând acesta din urmă!). Sau poate popularizarea științei (o idee extrem de fericită, pe care o salut cu căldură) o fi suficientă?


Un comentariu despre instituții
Dincolo de variile rearanjări și eliminarea autonomiei agențiilor din jurul Ministerului Educației (oricum nu au lăsat niciodată impresia unei independențe reale, asumate), este un lucru interesant pe care l-a remarcat Claudiu: principalul actor in sistemul de cercetare este Parlamentul României. Orice alt comentariu este de prisos.

Ba nu, uite încă un comentariu: al doilea actor este Guvernul :p


În fine despre selecția domeniilor
Documentele argumentează că au folosit o metodă științifică pentru stabilirea domeniilor: consultarea experților din țară. Același document afirmă că nu prea avem experți. Prin urmare niște experți naivi (m-am numărat printre ei), au răspuns la un set de chestionare. Acestea, in opina mea, aveau deficiențe crase de design, dar acest lucru este doar în acord cu expertiza mea în sociologie, adică în știința care se ocupă cu design de chestionare.


Despre strategie în ansamblu
Lipsa de atenție pentru expertiza în domeniul social denotă un demers care pare a promova neîncrederea în știință. Este ca și cum ai trimite un medic să repare motorul unei stații spațiale sau un economist să opereze pe inimă. În schimb, strategia propune obiective strict specifice științelor sociale (exemplu „OG3. Creşterea rolului ştiinţei în societate” – pagina 16 in strategie), dar nu le acordă acestora finanțarea pentru a șprijini un astfel de obiectiv

Dincolo de aceasta, nu pot să nu remarc un fapt istoric, despre care am scris o teză de doctorat. În anii 1970, România a cunoscut un al doilea val de industrializare. Mai toate țările europene, inclusiv cele comuniste, cunoșteau pe atunci expansiunea serviciilor. Acestea le-au ajutat să treacă pe nivelul următor de dezvoltare. Regimul comunist a stabilit însă că prioritățile sunt cele legate de industrie; matematica și apoi fizica au devenit dominante in curriculumul școlar (în esență acest lucru nu e rău, dacă nu se exagerează, așa cum s-a întâmplat la noi); două treimi din absolvenții de învățământ superior erau ingineri (fapt unic în lume, dacă nu mă înșel); științele sociale au fost interzise. Rezultatul s-a văzut si încă se vede într-o planificare aiuristică a proceselor de dezvoltare socială: lipsesc cei care se pricep cu adevărat la starea societății.

Din acest punct de vedere, propunerea de strategie merge in aceeași direcție: stabilește direcții prioritare slab argumentate, ignorând vizibil strategia europeană cadru, și elimină practic posibilitățile de a finanța psihologia, știința politică și sociologia. Ca și în comunism, economia ocupă o poziție privilegiată. De această dată, însă, este eliminată de la finanțare și istoria, tocmai în momentul în care, în lume, aceasta pare a se reforma substanțial. (dar poate acest proces de schimbare este doar o impresie strict subiectivă a mea; nu e un domeniu la care să mă pricep).

Este bizar și modul în care au fost alcătuite panelurile ce au supervizat procesul de generare a acestei strategii: la științele sociale nu am observat nici un sociolog, politolog, psiholog sau expert în științele educației! (link)

Alte comparații istorice
Dincolo de similitudinea cu perioada ceaușistă, îmi vin în minte alte momente similare, postdecembriste.
* Prin 1998, un academician octogenar oarecare, fizician și deputat, propunea la o întrunire la academie o comisie care să distribuie banii pentru cercetare prioritar domeniilor unde existau deja „mulți cercetători”. Dată fiind situația descrisă mai sus, acest lucru nu făcea altceva decât să fie consistent cu politica științei din deceniile anterioare.
* Recent, asistam la decizii autoritare ale unui ministru al educației ce însărcina un prieten fizician să facă lucruri legate de specificul strict al științelor sociale. La urma urmei, și la fotbal ne pricepem cu toții.


Concluzie
România pare a lua o decizie fundamentală pentru viitorul său. Renunță complet la a finanța științele sociale, se axează pe medicină, cercetarea spațiului, studii de securitate și ceva vag numit „patrimoniu şi identitate naţională, deschidere, coeziune și comunicare interculturală”, ce pare a fi mai degrabă știință economică nespecifică. 

Nu îmi e clar în ce măsură acest plan are o fundamentare reală. Eu tind să cred că este mai degrabă vorba de o decizie similară celei luate de Ceaușescu după vizita in Coreea de Nord. Oricum ar fi, e un experiment interesant, pe care lumea întreagă îl va urmări ca să înțeleagă de ce se întâmplă astfel în secolul XXI.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Cineva citeste pe sarite sau citeste cu o grila personala care omite detalii importante.

De exemplu:

- prioritati nu sunt doar cele 3 amintite ci, de fapt, inca vreo 4, ba chiar 4 care au un statut pecial fata de cele 3;

- argumentul nu este (doar) 'investim numai unde avem competente', ci 'investim _prioritar_ unde avem o combinatie de competente si/sau perspective economice si/sau nevoi sociale si, in rest, investim si in cercetarea fundamentala, blue-sky, de jos in sus etc., dar numai daca standardele sunt ridicate'

- reforma in educatie nu lipseste din strategie insa, dat fiind profilul acesteia din urma (o strategie _de CDI_), recomandarile privind invatamantul sunt limitate la unele specifice (promovarea stiintei, a domeniilor STEM, finantarea universitatilor pentru cercetare s.a.m.d.); totusi, strategia spune destul despre invatamantul superior pentru a da de inteles ca e nevoie de reforme mai profunde

- poate ca din panelul de stiinte sociale au lipsit destule persoane care ar fi meritat sa fie acolo; in mod sigur insa, toti membrii au fost socio-umanisti, nicidecum fizicieni (asa cum, poate, lasa ultimul paragraf sa se inteleaga)

- tot pentru a preveni o potentiala neintelegere, strategia nu are nimic de-a face cu "varii rearanjari si eliminarea autonomiei agentilor din jurul Ministerului Educatiei"; aceasta e opera ME in exclusivitate

- strategia nu scoate stiintele sociale din jocul finantarii; reprezentantii lor sunt liberi sa candideze la finantare prin proiecte din streamul de cercetare fundamentala din PNCDI3 ('Frontiera', un fel de 'Idei'); si, in zona de 'patrimoniu si identitate nationala, deschidere, coeziune si comunicare interculturala', stiintele sociale vor fi finantate chiar 'in regim prioritar'

- si daca sintagma 'patrimoniu si identitate nationala, deschidere, coeziune si comunicare interculturala' vi se pare bizara, cum poate ca este, cam asta este produsul colectiv al mintilor mebrilor panelului invocat mai sus

- ar fi in mod real binevenita o analiza a chestionarelor (si a altor instrumente folosite in designul strategiei); imi permit sa va indemn sa faceti acest efort!?

Bogdan Voicu spunea...

Stimate anonim,
Vă mulțumesc că ați avut vreme să lecturați ceea ce am scris (Din faptul că nu ați avut vreme să vă lăsați numele, înțeleg că timpul are o valoare mare pentru dvs.).

Nu o să răspund însă tuturor punctelor domniei voastre, ci doar la câteva.

1. Vă atrag atenția că este vorba de o dezbatere publică, prin urmare nu e vorba de un monolog în care decidentul ordonă și ceilalți dau din cap fericiți. Este firesc prin urmare să citesc ceea ce scria în propunerile cu pricina și este permis, legal și chiar în spiritul exercițiului să caut să identific punctele tari și pe cele slabe ale documentului, chiar dacă nu sunt economist sau fizician. (Ah, să vezi drăcie, am și o diplomă de economist! :) Prin urmare v-aș ruga respectuos să nu fiți deranjat de faptul că am lecturat critic un document strategic de 200 de pagini.

2. La pagina 31 din "PN CDI 2014-2020 - Variantă Preliminară", după mai multe lozinci interesante, prezente de altfel în mai toate strategiile românești, începe un prim capitol ceva mai concret, intitulat "4.3 CONCENTRAREA ACTIVITĂŢILOR DE CDI ÎN DOMENII CU RELEVANŢĂ PUBLICĂ". Așa cum am explicat mai sus, în opinia mea acesta constituie elementul central al strategiei. El specifică trei domenii prioritare mari și late, pe care le-am menționat mai sus. Eu nu am observat alte direcții prioritare etichetate ca atare.

3. În „PANEL SOCIO-ECONOMICE” sunt 9 membri: 7 economiști din mediul academic, un reprezentatnt al oamenilro de afaceri (cu o diplomă în inginerie și una în economie) și un istoric. Acest panel acoperă tematic următoarele științe: sociologie, științe politice, științele comunicării, drept, psihologie, științele educației, economie, drept, istorie, geografie umană. Chiar e nevoie să comentez mai departe?????

4. Vorbind despre „cercetare în științele educației”, m-am referit exact la ce am spus CERCETARE, adică fix primul termen din acronimul CDI pe care îl invocați. Credința mea este că atunci când vrei să faci ceva, mai întâi te informezi. Vrei să cucerești spațiul cosmic, mai întâi te întrebi cum să o faci. Așa și cu școala: dacă vrei să o administrezi cum se cuvine, mai întâi studiezi cum ai putea face asta.

5. Nu prea mă interesează cine a scris un rând anume din strategia respectivă. Este la urma urmei o propunere de document care va afecta soarta cercetării în României pe termen lung. Conform strategiei, acest lucru afectează întreaga României. Prin urmare mă lasă rece faptul că paragraful X sau Y a fost scris de ME (bănuiesc că acronimul respectiv o fi Ministerul Educației, ceea mă face să mă întreb, stimate anonim, de unde știți detaliul cu pricina).

6. Eu nu am observat vreo prioritate la finanțarea științelor sociale în zona de patrimoniu, dar poate că am citit pe sărite. La urma urmei lucrurile se văd din perspective diferite dinspre Vitan…

Rămân la părerea mea: impunând cele trei direcții prioritare, strategia despre care vorim lansează un experiment interesant, încercat în trecut și de alte societăți (Coreea de Sud, de exemplu), însă în condiții istorice și sociale diferite. Sociologii vor avea din plin material de studiu (evident e vorba de cei din afara României, că cei autohtoni nu vor beneficia de finanțare deși sunt, teoretic, așa cum spune domnul anonim, liberi să candideze la finanțare).

Anonim spunea...

Foarte frumos :)
Multumesc