Reciclarea, etapa 2?

De câțiva ani au apărut, în toată România, containerele pentru reciclat. Teoretic, în ele ar trebui pus în mod separat, hârtia (container albastru), sticla (verde), plasticul și metalul (galben).

Au apărut rapid zvonurile că de fapt tu arunci gunoiul separat, dar cei de salubrizare nu îl colectează diferențiat.

Containere de reciclare, pe strada principală din Cârțișoara

Au fost și sunt încă dintre cei ce aruncă totul la întâmplare, inclusiv în containerele cu pricina. Din fericire, dacă e să mă iau după ce observ în containerele cu pricina, fie numărul celor ce aruncă lucruri la întâmplare în ele este în scădere, fie cei care reciclează sistematic sunt cu mult mai mulți. Acest lucru indică un posibil efect pozitiv al instituționalizării.

Suntem însă încă departe de a recicla sistematic. În București, spre exemplu, containerele cu ricina sunt plasate în așa fel încât să descurajeze reciclarea. Nu se află lângă locuințe sau supermarketuri, ci în intersecții. Cu alte cuvinte, departe. Pentru cei ce folosesc mașina proprie ca mijloc de deplasare, e și mai complicat, fiindcă aceste containere sunt plasate în locuri unde nu poți staționa.

Preumblându-mă în această vară prin țară, am sesizat că, în satele din sudul Ardealului, containerele se află în locuri imediat accesibile și sunt mult mai multe raportat la dimensiunea populației. În orașe este dificil să crești numărul containerelor. Densitatea de locuire fiind printre cele mai mari din Europa (mă refer la densitatea în zone locuite, nu la total, unde lucrurile stau pe dos), a plasa mai multe containere ar însemna să înghesui și mai tare locuitorii.

Este poate momentul să trecem la o a doua fază a reciclării: impunerea obligativității reciclării PET-urilor și dozelor de metal. Precedentul există: momentul când pungile de la supermarket nu au mai fost gratuite. Acum putem urma din nou modelul vestic: Fiecare magazin mare trebuie să taxeze PET-ul și să dea garanția înapoi la returnare. Adică, dacă am cumpărat un bidon de 1,5 litri de apă minerală, plătesc un supliment de 20 de bani, pe care îl recuperez când înapoiez sticla în orice magazin.

Soluția practică pe care am văzut-o peste tot în lume este ca, la returnare, supermarketurile să scaneze codul de bare de pe bidon și astfel să recunoască suma pe care o ai de primit înapoi.

Automat pentru reciclat bidoane de plastic.
Sursa foto: http://www.propositivo.eu/

Magazinele mici pot pur și simplu să scaneze codul de bare la casă. Legea ar trebui să interzică comercializarea de produse care se află în bidon fără a încasa garanția și fără a o returna, indiferent dacă produsul este cumpărat de la comerciantul în cauză sau nu.

Calculul sumei de încasat.
Sursa imaginii: http://www.vagabondbohemian.com/

Fără îndoiala apar detalii de reglat: modul de compensare a sumelor pentru cei ce dau mai puține bidoane și recuperează mai multe (dar aceasta se poate face similar TVA) sau contractele cu cei ce preiau bidoanele goale. Exemplul vestic spune însă că aceste obstacole pot fi depășite cu ușurință.

MegaImage, în magazinul din Plaza Romania din București, practica un astfel de experiment vara trecută.