În lumea căţeilor

“Urcaţi mai sus, locurile din faţă sunt rezervate pentru cei de la Minister”, mi se spine când intru în sala unei conferinţe. Întâmplător eram chiar unul dintre „speakeri”. Ca cetăţean de mâna a doua m-am aşezat cuminte în spate.

Îmi amintesc apoi de o conferinţă a sociologilor, unde ultima zi a fost practic anulată pentru că sosise primul ministru să spună trei tâmpenii. Ce contau zilele şi orele de dezvoltare teoretică, analiză a datelor, pregătire a prezentării rezultatelor. Cei 30-40 de oameni care aveau prezentări în diferite secţiuni în ziua respectivă (nu, nu mă număram printre ei), nu au mai avut prilejul să discute despre ceea ce studiau, să primească comentarii. Mai importantă era campania electorală a unui politician oarecare, fie el şi prim-ministru.

Şi apoi, printre multe alte amintiri de acest fel, mă uit uimit la cei ce mă întreabă cum îmi permit să spun că trăim într-o ţară mai degrabă tradiţionalistă, în care ierarhiile şi relaţiile de putere contează mai mult decât oameni, în care egalitatea nu este şi pentru căţei…

6 comentarii:

oceania spunea...

Spunem ca suntem tara europeana dar ne comportam ca o comunitate rurala...

Radu spunea...

Oceania, sa intelegem ca ruralul nu are prea multe in comun cu europenismul?

Chestia asta sa le-o spui celor din Ferentari, Pantelimon sau Giulesti... :))

oceania spunea...

Radu, poate ca tu ai dreptate, Romania toata e mai degraba un Ferentari...

Bogdan spunea...

Nu cred că are importanţă dacă suntem rurali sau "ferentarezi"...

Ideea este că suntem ... tradiţionali. Asta e cât se poate de bine din punctul de vedere al celor care îşi doresc ca ţara să se întoarcă/să rămână la tradiţiile străbune. Iar prin Europa găseşti multe locuri similare (sudul Italiei, Grecia, Malta, părţi din Portugalia şi Spania etc.).

Există discuţii interesante despre ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în Europa de Vest după 1990 ca valorificare a acestui electorat care se confruntă cu o schimbare către (post-)modernitate şi care caută din răsputeri să îşi conserve modul de a fi.

Mie mi se pare că ne confruntăm cu acelaşi tip de situaţie şi în România, numai că aici tradiţionalismul fiind la el acasă, nu se exprimă neapărat prin partide de extremă, ci se regăseşte cu destulă putere în discursul principalelor partide, în promovarea de lideri autoritari, în distincţia clară dintre câini şi căţei ...

A. Hatos spunea...

Din avion interpretarea este Ok, doar că are un Rpătrat mic, suferind de o evidentă problemă de specificare. Cuvântul „tradiționalism” nu înseamnă mare lucru în absența unor explicitări.
Mai degrabă aș spune că poziția socială înseamnă capacitate redistributivă iar asta vine odată cu vârsta și se marchează prin burtă+costum de naș...Nu de alta, dar promovarea se face clientelar și senioral așa că unul ca noi nu poate fi, la prima vedere, decât pulus plebeus. Dragă Bogdan, recunoaște că te-ai lovit de apucături de vătaf/baron și printre occidentali. Mai ales la contactul inițial cu un „limbric” din Est. Diferența dintre ei și noi este că ei, totuși, apreciază un Rpătrat la justa lui valoare, în timp ce la noi este doar o șmecherie prin care tinerii cu ochelari încearcă să scurtcircuiteze canalele de mobilitate socială.

Bogdan spunea...

Corect, avem destul de mulți indivizi orientați mai degrabă către tradiționalism și în Vest. Este exact ce ziceam mai sus, prin trimiterea către Ignazi.

Altfel însă, procentual, numărul tradiționaliștilor scade de la Est la Vest și de la Sud la Nord. Ca sa dau un singur exemplu, sunt mai mulți italieni decât finlandezi sau suedezi ce m-au tratat drept cățel, deși am interacționat mai des cu finlandezii decât cu italienii.

Importanța resurselor (re)distribuite contează mai ales în societăți .. tradiționale. Acolo indivizii sunt mai interesați de forme decât de fond, de a arata cat de importanti sunt, proclama faptul ca sunt democrati, egalitari si - sforăitor - "intelectuali".

Sar la un alt lucru care ma irită: vad pe câte unul, de regula mare ziarist, literat sau filosof, care se bate cu pumnul în piept ca ar deține maximul cunoașterii, spunând tot felul de tâmpenii care nu pot fi contrazise fiindcă el este un mare om, șefuleț peste nu-știu-cine sau proaspăt absolvent de master la o universitate vestica de mana a doua... In fine, asta e deja alta mâncare de peste.