Ceea ce evităm să spunem este că scandalul de la Spiru Haret este doar vârful aisbergului educației superioare. El nu afectează doar USH, ci este comun pentru numeroase (toate???) facultăți de stat şi particulare.
O ştiu bine şi studenţii, şi cadrele didactice. O ştiu bine notele din cataloage.
Şi prin alte părţi se petrece la fel (am în minte exemple din Olanda, Portugalia şi SUA), dar la noi a ne face că predăm şi a ne face că învăţăm joacă prea mult rolul de sport naţional. Iar discuţia de duminică, de la PSD, arată destul de clar că şi liderii politici o ştiu. La urma urmei şi ei, prezidenţiabili sau nu, au diplome de licenţă, master sau doctorat, unii făcând şi câte 2-3 facultăți în paralel cu demnitățile publice ocupate...
Iar alţii ştiu ei bine cum se obţin titlurile de profesor sau conferenţiar... (să vă spun şi care e diferenţa dintre conferinţa la care particip în clipa de faţă şi genialele nimicuri descoperite prin metodele "ghici" şi "cărţile din cărţi se fac", debitate adesea pe bandă rulantă de iluştrii profesori români despre care nimeni nu a auzit în lume???)
Dacă nu dăm niciodată lucrurile pe faţă, atunci nu vom avea vreodată dreptul moral de a mai acuza "sistemul".
Mi-e dor de fetele mele cînd erau mici
Acum 5 ore
10 comentarii:
Ca sa dai lucrurile pe fata trebuie sa ai curaj dar si sustinere. Gioana, Vanghelie si inca alti nu stiu cati deputati cu diplome ilegale de la Spiru o ataca pe Andronescu. Sunt curioasa cum se va termina toata povestea asta. Probabil ca in traditionalul stil romanesc.
Relativ la evaluarea din invatamantul de stat. Cati dintre profesorii universitari (ma refer aici la calitatea de pedadog, nu la titlul academic) nu fac compromisuri la evaluare? Cati dintre ei nu se gandesc si la numarul de "platnici" de la anul viitor atunci cand pun 5 in loc de 4? De ce trebuie prins profesorul intre onestitatea profesionala si grija fata de resursele financiare? De ce nu e lasat sa practice un act didactic de calitate pentru care un manager sa il recompenseze pe masura? De aici se naste o practica aberanta, aceea a decalibrarii grilelor de evaluare, a modificarii oricarei scale de valoare si de aici pana la absolventi de calitatea celor de la USH nu mai e distanta atat de mare.
E drept, USH reprezinta culmea aberantei in invatamantul universitar. Poti absolvi o facultate fara sa fi citit nu o carte, dar nici macar un articol sau o fraza coerenta. Totul e sa afli raspunsurile corecte din grila (pana si licenta se acorda printr-un examen-grila). Dar exista probleme asemanatoare ca principiu si in invatamantul de stat. Si acolo trebuie pusa sare pe rana, pentru ca altfel totul de va cicatriza prost si dupa multa vreme.
Aici sunt doua probleme diferite. Prima este filtrarea studentilor loaza. Drept este ca si la Unibuc standardele sunt destul de scazute, pentru studentii loaza perseverenti. Totusi, am avut surpriza sa constat ca multi abandoneaza. Ca nu stiam unde mi-au disparut restantierii, m-am gandit ca i-o fi trecut altcineva in locul meu, ma panicasem - dar nu, peste jumatate abandonasera facultatea. Asta e un fel de filtrare, in cele din urma.
A doua problema este incurajarea studentilor interesati si competenti. Cred ca aici Unibuc este mult mai buna decat Spiru Haret - in sensul ca macar ne dam silinta.
Una peste alta, de dragul discutiei, cred ca sunt unele diferente importante intre Unibuc, de exemplu, si o universitate care printeaza diplome.
Asta se întâmplă mai peste tot, prin toate universităţile, oriunde în lume: examinatorii au de decis mereu ce să facă, câţi pot să pice, etc. astfel încât să găsească echilibrul între calitate şi eficienţă financiară.
Problema în România nu stă însă (numai) în procesul de evaluare. Ea se regăseşte din plin la calitatea muncii depuse în timpul semestrului. În comparaţie cu aceasta evaluarea nu contează practic deloc. Pe urmă, aşa cum zice Radu, scalele sunt oricum relative la valoarea grupei de studenţi, nu au cum să fie absolute...
Revenind la calitatea procesului, că nu evaluare e vorba în primul rând la USH sau oriunde în RO, cred că indicatorul ce poate fi utilizat în acest sens este număr de pagini pe săptămână de citit, cu variaţii ce ar include număr de articole de citit, număr de paper-uri de elaborat (nu, nu de referate, ci de articole). Dacă compar exemple din sociologie din Suedia, Spania, Olanda, USA, Anglia şi până şi din Luxembourg (!!! - unde învăţământul superior nu e tocmai bine dezvoltat) cu România, inidferent de facultate (da, Cosima, inclusiv UB :p), atunci mi-e teamă că distanţa dintre UB şi USH pare tare mică :((
mi-am dat seama abia recent ca e probabil sa fi postat ceva despre spiru haret pe blog. asa ca am ratat (pana acum) observatiile despre un subiect care e a lot on my mind in zilele din urma, asta fiindca predau acolo - la ush - de un deceniu
pe scurt, apreciez faptul ca gasesc, in fine, un ton mai echilibrat, sau mai putin maniheist, decat de obicei. iata si cateva observatii de insider, in speranta ca vor mai arunca ceva lumina (sau macar ca vor adauga ceva detaliu) asupra chestiunii
in privinta sistemului de evaluare:
1. povestea cu evaluarea computer-based si cu faimosul si costisitorul soft (pe numele sau BlackBoard) dateaza de exact 3 ani academici, adica din perioada in care universitatea nu o luase asa pe aratura in privinta numarului de studenti
2. imi aduc aminte ca, pe-atunci, in unele facultati (poate in toate sau intr-o majoritate - dar nu am astfel de date) s-a facut un sondaj printre studenti, care s-au aratat aproape in unanimitate pentru sistemul de evaluare online cu teste grila. acum, nu sunt convins ca el nu ar fi fost impus de sus no matter what, dar cert e ca centrul a avut asentimentul studentimii (nu ca asta ar fi un argument)
3. au urmat 3 ani de experiente cu platforma, care e ceva mai flexibila decat pare la prima vedere. adevarul e ca computer illiteracy - si lenea - printre profesori a limitat masiv utilizarea sa
4. dupa primul an de experimente cu BB (destul de socante pentru corpul profesoral, de altfel), s-au facut totusi anumite schimbari - cel putin la unele facultati. de pilda, daca la inceput tot bancul de teste (2-300 de intrebari, de regula) era postat pe site-ul facultatilor, asta nu s-a mai intamplat (din nou, cel putin in anumite facultati). la anumite materii s-au introdus probe practice pe langa testele grila (predau o asemenea materie la anul I si cred ca nu exagerez atunci cand estimez ca cam lasat cam 25-35% dintre studenti vara asta). fine, bancurile de teste sunt inlocuite in proportie de 50% in fiecare noua sesiune
5. problema sistemului de evaluare ramane, deocamdata, ca e impus; ca deciziile de schimbare / complementare se iau greu, dupa multe deliberari si munca de convingere; si, desigur, ca n-are flexibilitatea modelului clasic de evaluare
trecand de explicatii, cateva observatii de fond:
1. mi se pare frustrant (pentru unul ca mine, adica un prof de la ush) ca nimeni nu spune sus si tare ca, in RO, invatamantul la distanta este jalnic aproape peste tot, in conditiile in care e generalizat. ID-ul autohton nu are nimic cu filozofia de odinioara a invatamantului la distanta (a la Open University sau SUA de acum cateva decenii). e pur si simplu o initiativa "antreprenoriala" a universitatilor romanesti care in covarsitoarea majoritate a cazurilor n-are legatura - dar deloc - cu calitatea. o stiu pe propria-mi piele, dupa o experienta la o universitate de stat, dar si la a doua mana din destule surse
2. ministerul are destule sa-si reproseze in povestea asta, de la faptul ca a patronat (caci asta a facut) eliberarea de diplome la programe neacreditate/autorizate timp de mai multi ani; pana la faptul ca, de la legea acreditarii din 1993, a pastrat un sistem universitar centralizat in fruntea caruia a inscaunat o oligarhie academica de stat. ar fi putut, pana acum, fie sa mizeze pe un regim laissez-faire in care rolul de certificare / licentiere pentru profesii sa apartina chiar asociatiilor profesionale (ceva gen SUA); fie sa mentina centralismul lasand universitatile private (chiar asa suspecte cum erau ele la mijlocul anilor 90) sa participe la festinul comun. n-a facut nici una, nici alta, fapt care a mentinut polarizarea evidenta a pietei academice si victimismul, in parte indreptatit, al universitatilor private
in fine, inchei cu o poveste a carei morala o las in suspensie. acum un an, doi colegi de-ai mei au inaintat 2 proiecte pentru finantare la ancs. era vorba de sume relativ mici, dar relevante. proiectele au fost aprobate, finantarea a fost promisa. la ceva vreme, ambii au fost sunati de la agentie si informati ca proiectele au cazut, de fapt, fiindca nu stiu ce formalitate nu ar fi fost indeplinita. si nici nu se mai putea face nimic, desi regula fusese introdusa, din cate am inteles de la colegii mei (in care am incredere), dupa data la care fusesera depuse proiectele. nu mai amintesc de situatia jenanta a colegilor mei fata de parteneri (intr-un caz, universitatea din viena). ultima data cand am verificat, proiectele mai erau trecute pe site-ul ancs ca aprobate, desi fara finantare
cam asta... sorry daca am inghitit prea mult spatiu de comentariu. in rest, desigur, sunt de acord in mare cu observatiile voastre. mi se pare doar ca dezbaterea publica duce o uriasa lipsa de context
@ zamboni: observaţiile sunt corecte. Sunt însă necesare două precizări:
1. Se spune că USH are între altele şi "calitatea" de a fi refuzat evaluările ARACIS. Indiferent de pretext, a refuza arbitrului dreptul să arbitreze nu este în spiritul jocului. Mai mult decât atât, cei de la EUA (European University Association) au întâmpinat probleme similare în a evalua Spiru Haret (cel puţin aşa am înţeles direct de la EUA). Comentariile sunt de prisos.
2. Universităţile de stat au experimentat probleme similare cu accesarea de granturi ANCS. Prin urmare problema este reală, dar nu are de a face cu USH.
eua a fost gandita ca o alternativa la aracis (desi legea spune altceva, desigur). intamplarea face sa fi fost aproape de comisia de la eua pe timpul unora dintre discutiile cu universitarii, studentii etc. stiu ca totul a fost absolut ok cat s-au aflat la universitate, ca totul a decurs exact in conditiile pe care le-au cerut. ii asteptam cu totii in mai pentru a doua vizita, mai temeinica - a fost o perioada de cateva luni de agitatie nebuna - si am aflat, in ultima clipa, ca nu mai vin. nu am informatii certe, dar din ce circula pe piata gri a informatiilor (din interiorul ush), lucrurile au stat tocmai pe dos: ar fi anuntat in ultima clipa ca isi suspenda vizita si, cu ea, intreg procesul de evaluare pana la noi clarificari. a fost un mic soc pentru toti. zvonurile spun chiar ca s-ar fi facut presiuni dinspre minister sa nu mai vina, sau sa isi amane vizita.
EUA nu este o agenţie de evaluare a calităţii, ci o asociaţie a universităţilor. Legea niciunei ţări nu solicită ca acreditările să fie realizate de EUA.
În plus, aşa cum ştiu direct de la EUA, cu care lucrez de destul de mult timp, nu ei sunt cei ce au suspendat procesul. Dimpotrivă. Iar reprezentarea lor cu privire la ce au aflat despre USH era una mai degrabă negativă. Din nou însă, EUA nu este o agenţie specializată în asigurarea/evaluarea calităţii...
de acord cu observatia privind acreditatea/evaluarea - cum observam si eu, legea spune altceva (decat si-ar dori ush). ca ush ar fi suspendat procesul, asta e pentru mine o noutate, mai ales ca pana in ultima clipa toti am crezut ca eua va reveni in mai. in cazul asta, conducerea de foarte sus a "vopsit masa", ca sa zic asa. daca stii din surse sigure, la prima mana, ca decizia eua de a se retrage a fost determinata de spiru atunci... ce sa mai zic...
una peste alta, toate cele de mai sus nu au fost o incercare de a scoate universitatea basma curata, ci pur si simplu de a adauga un pic de context
Trimiteți un comentariu