Uite că am mai găsit o referire la România într-o carte a unui britanic. Fragmentul fotografiat provine din Julian Barnes, Trois (Nemira, 2006; ediţia originală: 1990). Barnes plasează Bucureştiul în Europa, chiar dacă la marginea sa. Oricum, e de bine, la noi începe (sau se termină?) civilizaţia…



Uite şi trei cuvinte despre carte: începe greu, dar te captivează. Barnes scrie bine, ba chiar, pe măsură ce romanul avansează, o face din ce în ce mai bine. Zece ani mai târziu a scris şi o continuare (Iubire, etc., Nemira 2008), în acelaşi stil. Acţiunea este interesantă şi discută în principiu despre iubire, familie, relaţii de gen, prietenie, educaţie, şi scopul vieţii în lumea contemporană. Cele două romane sunt proiectate ca perspective ale personajelor centrale asupra evenimentelor relatate, care astfel sunt reconstituite, fără redundanţe, prin juxtapunerea unei succesiuni de imagini parţiale, ca şi cum ai privi un tablou, reluând mereu examinarea până îi surprinzi toate detaliile. Autorului îi reuşeşte de minune procedeul, chiar dacă nu reuşeşte să facă personajele să se distingă cum trebuie prin modul în care vorbesc.

La finalul un pic surprinzător din volumul II (Iubire, etc.), este dificil să faci faţă tentaţiei de a decide dacă e cazul să dai dreptate vreunuia dintre protagonişti sau tuturor. Mai degrabă nu are rost să dai dreptate nimănui, sau poţi da dreptate tuturor. La urma urmei e o istorie despre zilele noastre, un pic romantică prin exagerări, oripilantă pentru purişti şi tradiţionalişti, dar lipsită de orice judecată de valoare…

Alte păreri: Metropotam , Codruţ Ştefan (atenţie, include spoilers!), Mavumablog

0 comentarii: