Ce e surprinzător la oraşul-atracţie al Galiciei este numărul mare de blocuri. Urbea este construită în cel mai pur stil comunist, cu blocuri cubice, dezvoltate pe verticală, ce străjuiesc nişte străzi înguste pe care se produc mereu mini-ambuteiaje. Diferenţa o fac trotuarele generoase, terasele numeroase, şi mai ales pieţele şi piaţetele ce delimitează fiecare grup de 3-4 blocuri, unde adesea se întâmplă ceva: un concert rock, câţiva hip-hop-eri, o fanfară etc. Vara spaniolă la care mă gândeam eu a fost de fapt un soi de ploaie măruntă olandeză, asezonată cu câteva ore de soare în fiecare zi. Cele 15 grade la prânz (la Bucureşti şila Madrid erau 35-37 de grade) m-au împins urgent la cumpărat de îmbrăcăminte, ca să îmi completez garderoba alcătuită aproape exclusiv din tricouri şi cămăşi cu mânecă scurtă.
Multe dintre magazinele din oraş (a trebuit să vizitez mai multe, dat fiind că seamănă surprinzător de bine cu cele de pe vremea lui Ceauşeşcu. Acelaşi miros de ţesături (găseşti de cumpărat chiar şi stofă!), uneori sunt mai multe covoare/mochete plasate pe podea, în magazinele de pantofi nu ai acces la pantofi dacă nu ceri vânzătorului. Sunt puţini imigranţi, iar în servicii majoritatea angajaţilor sunt spanioli, vorbind doar galiţiană sau spaniolă.
Am făcut până aici abstracţie de principala bogăţie locală: oraşul vechi, medieval, cu străduţe înguste, aşezat pe un deluşor, dominat de Dom şi de piaţa aferentă. Este un loc important de peregrinaj catolic. La fiecare 5-10 minute, în piaţă mai apare un grup de pelegrini cu rucsace în spate şi beţe în mână, ce a parcurs pe jos măcar câţiva kilometri, dacă nu cumva câteva zeci sau sute. Aici e locul unde zăbovesc rămăşiţele apostolului-pescar, Sfântul Iacob (James, Jacques). Catedrala zidită pe la 1100 de regii locali are un sicriu cu moaştele amintitului sfânt. La etaj, pe biserică, dacă vizitezi Muzeul Catedralei, poţi vedea cum aceeaşi regi au promovat obiceiul de a te înmormânta la înălţime. Prelaţii locali au urmat şi ei exemplul, şi continuă să se înhumeze (cam impropriu termen!) sus, pe acoperiş.Câteva alte clădiri interesante definesc oraşul vechi. M-a atras mai ales una din clădirile universităţii, acum adăpostind cred o parte a facultăţii de medicină, chiar lângă Dom, la începutul străzii cu restaurante. Universitatea este de altfel înfiinţată cu câteva sute de ani înainte de cele de la Bucureşti şi Iaşi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu