Prin august 2010 am primit o înştiinţare de la ANAF. Era legată de declaraţia de impozit pe venitul global pentru anul 2009. Am luat-o, am citit-o și după ce am reflectat îndelung la limbajul de lemn de acolo, am priceput că trebuie să primesc înapoi o sumă destul de măricică de bani.
Am urmat calea pe care merseseră câţiva dintre prieteni ce avuseseră de primit în ani trecuţi sume mai mărunte: m-am dus la Trezoreria Sectorului 5, în zilele menţionate pe înştiinţare, având la mine înştiinţarea și cartea de identitate.
Cei de acolo au luat înştiinţarea, s-au uitat la ea 10 minute, nu au priceput
limbajul de lemn al propriei bresle, au sunat la ANAF și s-au lămurit și ei că am de primit acei bani.
(Paranteză: de ce naiba nu or fi în stare să scrie simplu: „X are de primit Ţ bani”???)
Apoi au aflat că pentru a primii bani trebuie să depun o cerere. Cererea însă nu se depunea la Trezorerie, ci la ANAF, adică 3 kilometri mai a deal. De acolo contribuabilul urma să o ia și să o aducă la Trezorerie. Nu conta faptul că pe înştiinţarea primită scria clar că joacă rol de „decizie finală”. Acele cuvinte, am fost lămurit, se referă la cei care dau bani, dar cum formularul e comun … :)
Bun, m-am dus la Trezorerie. Am întrebat la primul birou, cel al funcţionarului ce răspunde de strada mea. Am fost trimis la Registratură. De acolo la un alt birou și, în cele din urmă, la cel la care s-a dovedit că aveam treabă. Acolo mi s-a comunicat senin că nu pot depune cererea și că aceasta o să îmi fie trimisă prin poştă, acasă, spre sfârşitul lui decembrie 2010, că funcţionarul care răspunde de acest lucru nu are timp până atunci să scoată la imprimantă cererile respective.
Acum este spre sfârşitul lui februarie 2011. Nu am mai primit nimic de la fisc. Nici cerere, nici bani.
Mă întreb de ce oare mi s-a cerut să indic pe formularul declaraţiei de impunere un cont bancar în care să mi se verse sumele pe care le am de primit? Mă întreb de asemenea când vom vedea un film cu Mr.Bean al cărui scenariu să fie inspirat de cele de mai sus?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu