Vicenza, pe scurt

Situat între Veneţia şi Verona, fostul oraş roman este marcat de personalitatea lui Andrea Palladio, un arhitect din secolul al XVI-lea. Acesta a refăcut mai toate edificiile importante din oraş într-un stil ce s-a dorit să imite grandoarea şi proporţiile gigante ale Romei antice. Cum era un arhitect la modă, Palladio avea să fie solicitat de mai toţi cei avuţi din oraş pentru a le proiecta, construi sau remodela casele.

Prin urmare există un număr mare de palazzo datorate lui Palladio sau urmaşilor săi. Mi s-au părut interesante, dar neimpresionante.

Există însă pe acolo şi bizarul Teatro Olimpico, reper care face ca Vicenza să fie de neratat. Nu cu mult înainte de a muri, Palladio a convins confraţii săi din Accademia Olimpica să construiască cel mai măreţ teatru în care să se joace cele mai mari tragedii antice. Astfel a apărut ceea ce vedeţi prin fotografii din această postare: tribuna amfiteatrului este din lemn, tavanul este pictat în albastrul deschis al cerului, deasupra tribunelor este o puzderie de sculpturi în stil antic. Acestea de altfel străjuiesc şi scena, în fapt un mini-oraş antic, o copie a Tebei, ce se întrevede, cu străzi şi case aşezate în pantă – ceea ce creează o puternică impresie de adâncime. O privelişte impresionantă.

Altfel, ar mai fi de văzut Piazza dei Signori, unde poate fi admirată (pe dinafară), Basilica Palladiana, o biserică gotică cu magazine şi cafenele la parter!

În rest, cum spuneam, oraşul şi muzeele sale nu m-au impresionat, dar Teatro Olimpico face ca să merite o oprire de 1-2 ore pe aici. BTW, am zis că este unul din puţinele teatre atât de vechi încă în funcţiune? Olistă a spectacolelor este disponibilă aici.

PS. Din motive tehnice/personale nu am văzut Villa Capra 'La Rotonda', din periferie, despre care se spune că ar fi o creaţie arhitecturală deosebită, aparţinând, evident, tot lui Palladio.


0 comentarii: