Muzica și nu numai

Săptămâna trecută au fost Tim Bendzko, Andreas Bourani, Sunrise Avenue.

Să zic așa, criza de timp m-a făcut să citesc 148 de mailuri în timp ce îi salvam pe toți cei de pe Terra (Bendzko), am cucerit lumea în trei secunde, știind că totul e doar în mintea mea (Bourani) și apoi am zis "pa!" dealurilor Holywood-ului (finlandezii ăia de pe bulevard).

Să fie doar vârsta? Influența Irinei? A Mălinei? Vreo dorință ascunsă de acțiune pozitivă? Sau doar faptul că băieții ăștia cântă un soft-rock de calitate? (adult contemporary sună prea a muzică pentru boșorogi, așa că eu îi zic tot soft-rock)

Cel mai probabil este câte puțin din toate.

A, da, și faptul că am început să pricep câte ceva în germană. Era și timpul, nu mai învățasem o limbă străină de pe la mijlocul anilor 1990. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Dar mai bine pun punct postării narcisiste, că doar Wir sind für 2 Sekunden Ewigkeit unsichtbar :p (Bourani, Nur in meinem Kopf), așa că Please bring me another tequila (Sunrise Avenue, Stormy End), chit că nu am mai băut tequila de ceva ani (exceptând câteva margaritas), iar pe strada mea nu e tocmai o stormy weather.

0 comentarii: