Vânătorii de forme

Presa ne spune că Traian Băsescu, vorbind în engleză cu Papa, a săvârşit erori gramaticale.
Asta îmi aminteşte că în urmă cu 15 ani, era modă să faci mişto de accentul lui Iliescu în limba engleză.

De regulă, astfel de referiri, preluate de altfel cu asiduitate de "elita intelectuală", nu au mare lucru de comunicat despre conţinutul real al comunicării. Nu reuşesc să ajungă şi la discuţia despre ideile transmise, oprindu-se la ambalaj.

Nu zic că ar fi un lucru de laudă să vorbeşti cu erori, cred însă că e bine să nu uităm cât de rari sunt în generaţiile Băsescu-Iliescu cei ce vorbesc engleza, şi, oricum, revenind la o idee mai veche, să renunţăm la a mai fi vânători asidui de forme, preocupându-ne mai mult de fond...

Egalité

68.000 de români au 100.000 de arme cu glonţ. Se mai adaugă 32.000 are au arme cu bile de cauciuc sau aer comprimat. Argumentul? „Toată lumea are, aşa că trebuie să mă protejez.” Corect, cei 100.000 de deţinători legali de arme reprezintă cam 0,025% din numărul total de gospodării, asta asumând că în nici o gospodărie nu este mai mult de un deţinător de arme. Asta înseamnă toată lumea... Evident, fără ... căţei.

Vremea minerilor: Timişorenii (??) caută dreptatea cu forţa

Hai să vedem cum a devenit echipa de fotbal Fulgerul Bragadiru o mare vedetă naţională şi cum timişorenii par a fi participanţi la un soi de mineriadă. Mai întâi am postat istoria, în 10 puncte plictisitoare, apoi vin concluziile.

1. Salt înapoi în timp, acolo unde a început totul: în sezonul 1996-1997, Politehnica Timişoara, echipa care după al doilea război luase locul Ripensiei şi Chinezului în simpatiile microbiştilor bănăţeni, retrogradează în Divizia B.

2. Rănile Timişoarei fotbalistice sunt parţial cicatrizate de surprinzătoarea promovare a UMT-ului în sezonul 2000-2001. Numai că şi UMT va retrograda imediat, nerezistând în Divizia A decât un sezon şi fără a lăsa impresia că poate promova în sezonul următor.

3. Politehnica, alintată adesea Poli, avea să joace în Divizia B o vreme, până în sezonul 2001-2002, când termină ultima şi pică în Divizia C.

4. În 1999, certurile între patronii/acţionarii clubului, Universitatea Politehnică din Timişoara, primăria oraşului şi alte diverse grupuri şi grupuleţe duc la apariţia Clubului AS Politehnica Timişoara.

5. În sezonul 2000-2001 (acelaşi în care UMT retrogradează), în Divizia B, o „mare” echipă ataca promovarea. Echipa se chema Fulgerul Bragadiru. Proprietarul, Gheorghe Florea, era cel ce vânduse cu Rocar lui Gigi Neţoiu. Aşa cum aminteşte un articol din decembrie 2001, apărut în Ziua, Fulgerul era lider în B1 când Toni Doboş a devenit antrenor şi patron al echipei, pe care a botezat-o FC AEK Bucureşti.

Deci Fulgerul Bragadiru => AEK Bucureşti.

6. AEK, cu un patron devenit antrenor secund la echipa naţională (!) avea să promoveze imediat în Divizia A. Aici fuzionează cu Clubul Sportiv Universitar Politehnica Timişoara (cel ce patrona echiap de fotbal AS Politehnica Timişoara, din Divizia C), se mută la Timişoara şi devine Poli AEK Timişoara. Aşa cum se spune prin ProSport-ul din vara lui 2002, Politehnica Timişoara juca la momentul respectiv în Divizia B, iar AS Politehnica Timişoara în C. Cum UMT tocmai retrogradase în B, era momentul propice să speculezi simpatiile fotbalistice ale oraşului. Presa vremii notează clar existenţa a două cluburi cu acelaşi nume: Poli, făcând referire la Politehnica lui Zambon (vezi mai jos).

Deci AEK Bucureşti => Poli AEK Timişoara.

7. Prezenţa Poli AEK la Timişoara este presărată cu varii scandaluri în rândul managementului, acţionariatului, relaţiei cu Primăria, aşa cum se reflectă şi în istoria prezentă pe site-ul Primăriei. Situaţia devine ceva mai stabilă după ce Doboş vinde clubul actualului patron. În timp, clubul îşi mai schimbă numele în urma proceselor cu Zambon, fostul finanţator al Politehnicii…

Deci Poli AEK Timişoara => FCU Poli Timişoara => FCU Politehnica Timişoara.

/Mai vede cineva aici un proces de redefinirea a situaţiei? Oare câţi suporteri violeţi susţineau în 2001 că adevărata Poli Timişoara este echipa patronată e atunci de Doboş?/


8. Înapoi în timp: Prin 2001, Claudio Zambon, patronul/sponsorul clubului de fotbal Politehnica Timişoara, aflat în conflict cu Primăria oraşului şi, în general, cu mai toată lumea, mută echipa pe la Drăgăşani, apoi înregistrează clubul şi îl afiliază drept Fotbal Club Politehnica Timişoara Bucureşti, după cum o spun oficialii FRF. Suporterii timişorenii susţin astăzi că această Politehnică a lui Zambon are de fapt în istoria ei o discontinuitate de aproape doi ani, în care timp filiaţia a fost preluată de AS Politehnica Timişoara. Cazul, pe lung, este expus aici.

9. Zambon negociază la un moment dat vânzarea numelui şi palmaresului către Marian Iancu şi fosta Poli AEK, însă nu reuşesc să se înţeleagă, deşi fiecare pretinde altceva. Astăzi, conform site-ului clubului, echipa joacă în Liga a IV-a.

Deci Politehnica Timişoara => FC Politehnica Timişoara Bucureşti

10. În urma proceselor, clubul patronat de Marian Iancu e forţat să renunţe la nume şi culori, iar apoi depunctat, ocazie cu care suporterii ies în stradă.

Deci FCU Politehnica Timişoara => FC Timişoara.

Acum, moral vorbind, e probabil ca Zambon să nu aibă dreptul la palmaresul Politehnicii Timişoara. Dacă urmărim însă filiaţia, pare că echipa care joacă acum la Bucureşti este cea îndreptăţită la palmares, în timp ce cea de la Timişoara se poate mândri mai degrabă cu performanţele Fulgerului Bragadiru. Indiferent însă de acestea, actualul patronat avea diferite căi legale de a rezolva situaţia, cumpărând eventual „asset”-ul zambonian şi anume filiaţia.


A profita de starea emotivă a unei mase de suporteri pentru a-i instiga prin declaraţii să iasă în stradă mi se pare un lucru grav, lipsit de bun simţ. Îmi aminteşte de mineriade. Patronatul actual al echipei de la Timişoara ar trebui, în opinia mea, să folosească mijloace legale să îşi susţină punctul de vedere, dacă vor să arate că au dreptate. Altfel însă, Iancu şi ai lui par a fi mai degrabă oameni de afaceri mai puţin capabili decât hulitul Zambon, pe care nici măcar numele nu pare a-l recomanda…

Pe de altă parte, în opinia mea furia suporterilor ar trebui mai degrabă îndreptată spre prostul management al propriului club, decât către instanţele sportive româneşti sau internaţionale. Deh, chestie de responsabilitate!

Wikipedia – între resursă şi disturbator

Vrei o informaţie rapidă? Mulţi se duc repede la Wikipedia, caută şi gata.
Am văzut lucrări studenţeşti a căror practic unică sursă era Wikipedia. O sursă bună de altfel. O utilizez des; atunci când vreau să aflu repede câteva lucruri minimale despre un subiect ce îmi este necunoscut, merg la Wikipedia. Privesc însă informaţia cu neîncredere şi dacă lucrurile nu îmi par în ordine, o completez cu căutări suplimentare. Dacă însă am nevoie de informaţie legată de chestiuni importante, Wikipedia este departe de a fi una dintre primele mele opţiuni.

Un articol rău din Times Higher Education aduce varii argumente împotriva a ceea ce numeşte Encyclopaedia Idiotica. Eu nu aş fi chiar atât de înverşunat. Wikipedia nu este tocmai o sursă de mare încredere, dar este o sursă. Ideea ei este să se ajusteze în timp, prin contribuţia voluntară a celor ce vor să participe la acest proiect mamut. Este firesc ca, aflată încă la începuturi să fie plină de inexactităţi şi chiar erori voite ce deformează realitatea. De aceea ea trebuie să constituie DOAR o primă resursă. Altfel, pentru analize serioase, pentru o cunoaştere corectă, riscă să constituie adesea un disturbator.

Este de altfel unul dintre motivele pentru care, fără a împărtăşi punctul de vedere al lui Michael Cohen, privesc cu suspiciune studenţii care îşi construiesc lucrările pe baza articolelor din Wikipedia.


PS. Aş remarca şi calitatea comentariilor şi consistenţa argumentelor de pe forumul de la THE. Este evident vorba de alt public decât cel de pe paginile ziarelor româneşti ;)

Despre formă, fond şi limbă

Mi se întâmplă des. Vine câte un mare om şi îmi corectează fraza. De regulă sunt preocupaţi de „englezisme”. Cum să zici „aplicaţie”, „bonding social capital”, „toleranţă etnică”, „locaţie” etc. când astfel de cuvinte sau sensurile în care le foloseşti nu sunt incluse în DEX? Le explici răbdător că limba se schimbă, că dacă ar auzi româna vorbită acum 150 de ani s-ar putea să aibă probleme să o înţeleagă şi la fel se întâmplă cu orice limbă, de la engleză la rusă. Te privesc superior şi discuţia merge, eventual, mai departe. Apoi te corectează din nou. De fapt ei sunt stăpânii conversaţiei, ei câştigă orice argument, căci nu îţi răspund deloc la fondul celor discutate, ci se agaţă, disperaţi şi tenaci, de forma cuvintelor. Permiteţi-mi să am rezerve faţă de bunele intenţii ale unor astfel de companioni, conservatori şi filfizoni.

O ratare sociologică

Diverse agenţii însărcinate cu păstorirea ştiinţei de la noi au avut iniţiativa lăudabilă de a strânge legăturile cu diaspora ştiinţifică românească, organizând o conferinţă mamut, pluridisciplinară. Sesiunile în plen sunt urmate de workshop-uri dedicate unor teme înguste, focalizate pe ramuri de ştiinţă, ceea ce face conferinţa cu adevărat interesantă şi utilă pentru cercetătorii români, pentru cercetarea românească în ansamblul ei.

Nu mă pot opri însă să nu constat din nou rolul de outsider al ştiinţelor sociale, al sociologiei în particular. Nu există nici un workshop al ştiinţei respective, iar cel dedicat ştiinţelor politice este dominat de filosofi şi teologi!

Fără îndoială mai sunt şi alte ştiinţe în aceeaşi situaţie (istoria, geografia), iar problema nu este a organizatorilor, ci în primul rând a comunităţii academice din ramurile respective.

Cum pe mine mă interesează sociologia, notez pentru moment incapacitatea celor ce ne mişcăm în mediul academic respectiv de a impune disciplina noastră ca şi ştiinţă. Şi promit, din nou, că revin la subiect.

Voturi, sondaje, eşantioane, …

Mergând pe urmele „editorialistului Hatos”, am ajuns la „sondajul de ziar” din imaginea alăturată. Între cei ce au răspuns majoritatea relativă o deţin sunt PNL-iştii (43%), apoi vin PD-L-iştii (30%), iar la coadă stau PSD-iştii (16%). Interesantă audienţă pentru un ziar local, chiar şi în condiţiile în care poţi vota de mai multe ori, ce e drept în zile diferite ;)