Vrei o informaţie rapidă? Mulţi se duc repede la Wikipedia, caută şi gata.
Am văzut lucrări studenţeşti a căror practic unică sursă era Wikipedia. O sursă bună de altfel. O utilizez des; atunci când vreau să aflu repede câteva lucruri minimale despre un subiect ce îmi este necunoscut, merg la Wikipedia. Privesc însă informaţia cu neîncredere şi dacă lucrurile nu îmi par în ordine, o completez cu căutări suplimentare. Dacă însă am nevoie de informaţie legată de chestiuni importante, Wikipedia este departe de a fi una dintre primele mele opţiuni.

Un articol rău din Times Higher Education aduce varii argumente împotriva a ceea ce numeşte Encyclopaedia Idiotica. Eu nu aş fi chiar atât de înverşunat. Wikipedia nu este tocmai o sursă de mare încredere, dar este o sursă. Ideea ei este să se ajusteze în timp, prin contribuţia voluntară a celor ce vor să participe la acest proiect mamut. Este firesc ca, aflată încă la începuturi să fie plină de inexactităţi şi chiar erori voite ce deformează realitatea. De aceea ea trebuie să constituie DOAR o primă resursă. Altfel, pentru analize serioase, pentru o cunoaştere corectă, riscă să constituie adesea un disturbator.

Este de altfel unul dintre motivele pentru care, fără a împărtăşi punctul de vedere al lui Michael Cohen, privesc cu suspiciune studenţii care îşi construiesc lucrările pe baza articolelor din Wikipedia.


PS. Aş remarca şi calitatea comentariilor şi consistenţa argumentelor de pe forumul de la THE. Este evident vorba de alt public decât cel de pe paginile ziarelor româneşti ;)

2 comentarii:

Cosima Rughinis spunea...

Eu subsemnez cu astea doua comentarii de pe forumul THE:

# david Barry 28 August, 2008
What I like about wikipedia is that it IS unreliable, and so encourages a suspecting glance when dealing with all written sources.

# Sue McPherson 28 August, 2008
I'm sure Wikipedia is no more a dubious source than academia itself. (....)

Bogdan spunea...

Comentariul lui David Barry seamănă cu ce am scris mai sus.

Pe Sue McPherson o ştiu ca pe o radicală de pe lista de discuţii de la Social-Theory, pe care avea cândva obiceiul să o spameze intens. Opţiunea respectivă aş spune că este doar parţial adevărată, verificându-se în cazul universităţilor de mâna a şasea şi a jurnalelor care îşi fac un titlu de glorie din a publica garbage.

Dacă te uiţi la jurnale peer-reviewed, însă cu peer-reviewing făcut serios, nu ca în România, calitatea informaţiei devine remarcabilă ...

Deh, chestiune de etichetare :)