Creta şi UE

Am şi o constatare mai bizară despre Creta. Mai toate obiectivele antice, oraşele medievale, autostrada sunt amenajate prin proiecte UE, dintr-un fond dedicat Cretei (75% este contribuţia comunitară, restul de 25% venind de la greci). Nu ştiu dacă este vreo legătură, dar mai toate proiectele cu pricina par a fi finalizate în proporţie de 75% şi apoi lăsate ca atare.

Creta: Overview

Am ajuns în Creta oarecum din întâmplare. Plănuisem Croaţia, dar evenimentele nedorite despre care am amintit au dus la anularea vacanţei. Respectând şi dorinţa tatălui meu (în ciuda înjurăturilor obişnuite primite din partea unor rude de gradul I), am ales ca să plecăm totuşi în vacanţă. Nu m-am încumetat însă să conduc, aşa că am căutat o destinaţie care să îndeplinească trei deziderate:

1. să fie accesibilă cu avionul

2. să includă o plajă (dorinţa Irinei şi Mălinei), dar şi locuri interesante de vizitat

3. să aibă entertainment pentru copii

Adăugând nevoia de a avea un confort rezonabil, ca şi un text al lui Adi Hatos şi pozele recente ale Cosminei, rezultatul a fost Creta, hotel Neptuno Beach, în Ammadoura.

Aşa cum s-a dovedit, Creta, punctul cel mai sudic al Europei, este o destinaţie de vacanţă excelentă: plaje drăguţe, neaglomerate, multe lucruri interesante de văzut, mâncare bună. Hania, cu oraşul medieval veneţian, Rethimno, cu fortul scos la suprafaţă, Knossos, cu palatul lui Tezeu, Sinalonga – insula leproşilor, fost fort veneţian, Elounda şi Plaka, cu intrarea deosebită în mare sunt locuri de văzut. Istoria insulei e ispititoare: au trecut pe aici, ca stăpânitori, varii civilizaţii antice, apoi arabii, veneţienii, genovezii, turcii, grecii … Dintre toţi, veneţieni sunt cei care au lăsat amprenta cea mai puternică.

Urmează câteva posturi în care povestesc câte ceva despre lucrurile văzute prin Creta: Knossos, Hania, Rethymno, Spinalonga, Cret@aquarium, despre Hotel Neptuno Beach, despre mersul cu maşina prin Creta, despre ghiduri turistice, despre Creta şi UE.

Out of office

12 zile departe de computere. Bun aşa!

Un citat

Uite ce am găsit pe un forum:
"am urmarit in aceasta seara emisiunea de pe gsp a simonei patruleasa in care l-a avut invitat pe cornel dinu.IMPRESIONANT.acest om are inteligenta cam 60% peste noi oamenii de rand.poate sa vorbeasca despre orice si despre oricine incepand de la decebal pana la basescu cu aceeasi viteza de reactie.adica cunoaste amanuntele erei decebal-traian la fel ca cele ale erei iliescu basescu.sa nu mai vorbim despre cunostiintele fotbalistice."

Oare are rost să mai adaug ceva?

Covrigii din coadă

Ciudată percepţie a banilor au unii dintre români. Mă tot izbesc de la o vreme, cam doi ani să tot fie, de replici de genul „20 de milioane e un salariu de mizerie”. Pe de o parte aşa e, 600 de Euro e aproape nimic în ţările UE mai bogate, însă, pentru o ţară săracă precum România lucrurile s-ar putea să nu stea tocmai aşa.


Mai degrabă cred că asistăm la o cursă nebunească spre creşterea inegalităţii, pe fondul crizei româneşti cronice de forţă de muncă cu studii superioare. Absenţa concurenţei reale pe piaţa muncii face salariile celor cu facultate să o ia repede în sus, aspiraţiile devenind nerealiste. Cunosc medici care susţin că un venit de 4000 de Euro este unul mic. În ţari precum Franţa, Suedia sau Olanda, s-ar putea ca lucrurile să stea altfel.

Văd în ziar o ştire care spune că fiecare român din Canada trimite acasă 1.840 € lunar. Faptul că ziaristul nu a prea priceput ce vrea să zică sursa, şi că e vorba de banii trimişi acasă în decurs de un an, nu neapărat de români, ci de est-europeni, nu e decât un amănunt. Mai interesant este că nu i s-a părut nimic în neregulă ca după 2-4 ani de la imigrare să câştigi suficient de mult ca să poţi economisi şi trimite acasă mai mult decât salariul mediu din marea majoritate a ţărilor europene. Probabil că ziaristul român s-a gândit la covrigii din cozile câinilor canadieni şi nu i s-a părut deloc anormal un venit lunar mediu net de 3-4000 de Euro.

Acum întrebarea este dacă nu cumva normalitatea ar fi ca în ţara săracă pe nume România, sau măcar prin Germania sau Anglia, salariul mediu net să fie pe la 5000 de Euro. Sau poate că ar fi cazul să revenim cu picioarele pe Pământ şi să ne gândim de două ori atunci când spunem că un salariu de 600 de Euro este unul mic…

Lucruri care sper să vină

Am avut un (stră-)unchi, pe care nu l-am cunoscut niciodată, şi pe care nici unul dintre membrii în viaţă ai familiei nu l-a cunoscut vreodată, dat fiind că a murit în 1946, de tuberculoză, sperând că va ajunge şi la el un medicament despre care auzise că ar exista: penicilina.

Zilele trecute am auzit la radio că se pregăteşte şi un leac care ar putea ajuta la vindecarea cancerului, testat în premieră pe subiecţi umani: link aici. Ca unul trecut în toamnă pe lângă cancer şi cu un cancer ce mi-a decimat zilele astea rudele de grad unu, sper ca ştirea să fie exactă, să se dovedească că tratamentul funcţionează şi să fie disponibil şi pe la noi.

Cargus, un nume … de boicotat!

Ziceam ceva de firme de curierat? Zic din nou: nu folosiţi Cargus, că nu are rost.

Iacătă faptele:
Mi-a fost trimis un pachet din Timişoara pe data de 15 iulie, cu poşta rapidă (Cargus). Azi este 24 iulie, adică 9 zile mai târziu.

Rog pe cea care mi-a trimis coletul să sune la Cargus. Sună, vorbeşte, i se spune că pachetul e prin Bucureşti, să sun eu să îl recuperez. Nu e nevoie să ştiu numărul trimiterii.

Sun la Cargus. Un operator nepoliticos vrea neapărat numărul trimiterii.

Expeditorul sună din nou la Cargus, află numărul trimiterii.

Sun din nou la Cargus. Mi se confirmă faptul că pachetul e în Bucureşti de pe 16 iulie, că au fost să mi-l vireze pe 16 şi pe 17, dar nu m-au găsit acasă şi au băgat coletul în depozit. Apoi operatoarea tace.

O invit să continue. Îmi spune că, dat fiind că nu am sunat, l-au băgat în depozit. Îmi mai zice că ei nu garantează contactarea destinatarului. (Cu alte cuvinte, dacă mă caută acasă în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră şi eu nu sunt, gata, nu îmi mai dau pachetul!) (Mă întreb pentru ce sunt ei plătiţi de fapt???) Îmi mai spune că după două încercări eşuate de a-mi da pachetul, mă sună ei. Aşa zice procedura. (E adevărat că a sunat la un moment dat telefonul, cu un număr necunoscut, vineri, în timp ce tata murea. Am sunat mai apoi la numărul ăla şi a sunat ocupat). Îmi mai zice că o să îmi trimită azi după ora 16 coletul. Acum este ora 21. Nu a venit.

Aşadar: vrei să primeşti un pachet prin Cargus? Simplu: plăteşti, apoi te apuci să dai telefoane pe banii tăi, timp de aproximativ 30 de minute. De pe Vodafone pe Orange. După aia speri că îţi vor da vreodată pachetul, pierdut prin hrubele în care sălăşuiesc ei şi depozitele lor.