La Restaurant

Merg la restaurant si cer meniul. Aleg un fel oarecare. „Cu ce garnitură?” mă întreabă chelnerul. „Ce îmi recomandaţi?”, întreb eu, naiv. „Păi merge cu cartofi copţi, cu cartofi natur, cu cartofi prăjiţi, cu cartofi ţărăneşti, cu orez, cu legume …”

Vezi, de asta ar trebui ca să avem chelneri care au fost la şcoala de chelneri (liceele economice au astfel de specializări), bucătari care au şcoala de bucătari (idem) şi manageri care angajează bucătari/chelneri care ştiu să pună pe meniu feluri de mâncare şi nu … componente, că doar nu vând … LEGO! (de aia mi-a plăcut, de exemplu, La Papi, restaurantul lui Alexandru Papadopol, care are meniuri cu garnitura inclusă, mâncarea este bună, serviciul pe măsură, preţuri rezonabile pentru Bucureşti; un minus ar fi că li se terminase berea fără alcool …:D).

Mai departe de această observaţie, aş zice că o materie despre cum şi ce ar trebui să mâncăm ar trebui inclusă în mod obligatoriu în curriculum-ul şcolar, măcar pentru învăţământul liceal. Ar putea fi predată de tineri medici nutriţionişti sau de familie (eventual încă studenţi). Am învăţa atunci ce alimente cu ce alimente se combină cel mai bine, de ce, şi cum ar putea fi gătite. Am avea apoi nişte tineri care ar ştii că pâinea nu se mănâncă nici cu cartofi, nici cu orez J, că peştele se consumă cu vine roşu şi alte astfel de chestiuni care îţi sunt mai mult decât utile în viaţă. Când să predai şi cursul ăsta, că deh, programa este deja supra-încărcată? Simplu: la cât de încărcată este încă programa şcolară, al treisprezecelea an de învăţământ preuniversitar se impune oricum, iar cursul despre ce şi cum să mâncăm ar putea fi unul dintre modulele (de un semestru, de o jumătate de semestru) componente ale unei materii despre civilizaţia contemporană?

O să mai revin pe chestiunea cu curriculum, cu alte materii neconvenţionale, pe care eu însă le-aş introduce ca obligatorii …

1 comentarii:

Magda Balica spunea...

Asa-i, Bogdan! Interesant ar fi sa tratam un subiect ca "Ce mancam asta seara la cina?" intr-o abordare integrata cum ar fi cina in zone ale tarii, in tari din Europa si din lume, in timpuri istorice (apropo de postul tau cu privire la manualele de istorie). De pilda, saptamana trecuta, in Belgia fiind, cartofii prajiti se serveau aproape obligatoriu cu orice. Tot acolo, simandicoase restaurante "fusion kichen" (ce-o mai fi si asta!?) prezentau preparate destul de ciudat combinate ca pe mari specialitati. Alta data, la o degustare de vinuri, un cunoscator recomanda un anume tip de vin rosu care ar fi mers excelent cu un anume fel de peste! Probabil avem nevoie de cunoastere stiintifica, dar mai ales de cea sociala si culturala. Eu as vota pentru un astfel de curriculum, asa ca...count on me!