Despre disciplină ...

Citesc un articol în Jurnalul National. Cei de la Ca$$a Locco descriu cazul unei profesoare din Piteşti care bate un elev. Profesoara este chiar şefa Comisiei de disciplină a liceului. Conform celor spuse în articol, domnia sa este cunoscută prin antecedente de acelaşi tip şi pentru opţiunile explicite în ce priveşte respectarea strictă a ordinii şi disciplinei.

Mă uit şi pe reacţiile celor ce au lăsat mesaje pe site-ul ziarului. Sunt deocamdată numai 4. 3 sunt mai degrabă nefavorabile condamnării unilaterale a profesoarei. Argumentul este fie că şi elevii sunt de vină, fie că e necesar ca elevii să înveţe disciplina. Al patrulea (cel mai elaborat) condamnă metoda profesoarei, dar apără nevoia ca elevii să înveţe disciplina.

Povestea asta cu respectul total, mergând până la obedienţă, faţă de autoritate continuă să mă înspăimânte. Lumea contemporană a descoperit de mult că e mai important să poţi să te descurci independent şi c ierarhiile stricte, tradiţionale, nu doar că nu conduc la progres, dar în condiţiile capacităţii contemporane de a controla mediul, de a crea tehnologie, chiar frânează sever dezvoltarea :(.

Mai jos am postat un grafic despre cum stăm din punctul de vedere al autoritarianismului* în comparaţie cu alte ţări europene (*termenul este o traducere ad-hoc al englezescului "authoritarianism").



Pentru o versiune lizibilă a graficului, daţi un click pe el!