Lungul drum al transporturilor către contemporaneitate

Aventura lui Andrei cu trenul mi-a amintit de modul în care Gara de Nord (prima fotografie) şi Aeroportul Otopeni (a doua) şi-au modernizat tabelele prin care anunţă ce trenuri/avioane vin sau pleacă.

(scuze de calitatea fotografiilor, sunt făcute cu un telefon mobil)

Ambele porţi de intrare în Bucureşti au ales soluţii simple, de tipul #ajustăm niţel felul în care arătau vechile tabele#. Probabil că ambele soluţii au costat o grămadă de bani. Tabela de la Gară permite afişarea a maxim 10 sosiri şi 10 plecări.

Tabelele de la Otopeni, a căror înnoire am observat-o prin decembrie 2008, permit afişarea a câte 20 de plecări, respectiv sosiri (de fapt este vorba de mai puţine dacă o cursă este operată de mai mult de două companii).




Mă întreb dacă:
1. sistemul nu era mai simplu de gestionat dacă se opta pentru o plasmă şi un computer?
2. nu cumva atât Gara, cât şi Aeroportul prognozează de fapt o scădere a fluxurilor de călători?
3. lipsa de adaptare la modurile în care se prezintă aeroporturile şi gările de prin Europa o fi oare un reflex al culturii existente la nivelul branşei transportatorilor?

În fine, tărăşenia îmi aminteşte de o dezbatere publică mai veche despre WC-urile murdare de pe aeroportul din Vilnius, care a dus la ceva cutremure în politica lituaniană: opinia publică de acolo a considerat că porţile de intrare în ţară indică felul în care arată ţara...




LE:
Ca să fie mai clar cum arată lucrurile prin alte părţi, iată un detaliu din tabela de plecări/sosiri din principala gară din Koln. Tabela cu pricina este, în ansamblul ei, de măcar 6 ori mai mare decât o indică imaginea pe care am găsit-o pe Net...